Recenziile, articolele si notele anterioare despre localuri

Ord. dupa

Caldura mare la Allucinante by Patrizia Am citit de atatea ori Ca...

Oare nu-si permit cei de la Octopus un bucatar mai bun? Macar pe jumat...

O cina greceasca pe cinste acasa la doamna Zisi Amvrosia e un restaur...

NIDO, un restaurant care se respecta si care isi respecta clientii ...

Nu i-ar strica ceva mai multa concurenta pe piata lui Pata Negra! P...

PizzaMania: pe cat de mult atunci, pe atat de putin acum... Pe cat ...

Mergeti doua luni la rand la Gargantua KSLF, in fiecare zi E clar, ...

Bistro Ateneu: cred ca e prea devreme pentru portii minuscule si legum...

Cucinetta, bistroul cu cea mai eleganta chelnerita din Bucuresti Cu...

Daca romanii fac lucruri ilegale in Italia, de ce sa nu faca si italie...

Salon Golescu, un etalon al continuitatii Arata la fel Salon Golesc...

Nu m-am inselat prima data si nu pare sa fi fost o intamplare... Am...

Cred ca vor fi din nou ceea ce au fost... Am revenit la Cucina de l...

Sper ca Lugo nu se cred restaurant de fine dining... Am revenit la ...

Un nume de referinta al zonei Dorobantilor, desi destul de discret ...

Prima scadere la mancare dupa foarte multi ani A fost o surpriza sa...

Iata ca se poate face si un restaurant chinezesc mai deosebit... M-...

Boemetru Cand vorbim de locatii boeme din Bucuresti trebuie sa incl...

Octopus, specialistii la recrutat chelnerite adorabile Am reven...

Sa asteptam si sa vedem “minunea” din toamna la Complex Herastrau....

Mancarea in coada listei Am promis sa ma intorc repede la Limo Cuis...

Journey Pub: locul de joaca al studentilor si liceenilor din centrul o...

Green Hours, un local iconic al Bucurestiului Green Hours este unul...

Gradinile ascunse ale Bucurestiului Suento by Gram se cheama asa pe...

Sunt sau nu sunt hipsteri la Alt Shift? Alt Shift e cunoscut pentru...

Afiseaza
comentarii

Clopotul de sticla si vulcanasii cam pe dinafara, in context…

18 Lounge e un restaurant cunoscut al Bucurestiului, aproape exclusiv datorita frumusetii panoramei care ti se deschide in fata ochilor de acolo, din varful Bucurestiului, de la etalul al 18-lea. Din pacate pentru ei, nu si pentru mancare, fiindca nu am auzit pe nimeni pana acum, dintre cei in a caror judecata gastronomica ma incred, care sa laude mancarea de la 18 Lounge.

18 Lounge ocupa o parte din ultimul etaj al unuia dintre cele doua turnuri de birouri de la Piata Presei Libere, cel din stanga (City Gate South Tower, pe numele lui exact). E un restaurant mare, are o sala lunga cu pereti de sticla pe toata latura turnului, si are o vedere si pe latura cealalta, spre Baneasa si DN1, dar nu e amenajata, au lasat-o ca loc de fumat.

Salonul de la 18 Lounge e frumos, foarte luminos, evident, bine amenajat, un concept unitar, colorat si optimist, modern, facut cu grija pentru detaliile arhitecturale. Au banchete pe o buna parte din sala, indreptate catre peretii de sticla, prin care vezi Bucurestiul verde pana departe, in Aviatiei, Floreasca si tot Dorobantiul. Se vede si lacul, tot Herastraul, probabil singurul loc din Bucuresti cu o asemenea priveliste. Au si un bar foarte mare, lung adica, de la un capat la celalalt al salii.

Nu le-o fi placut de noi, se vede treaba, pentru ca ne-au pus dupa un panou opac si langa un geam acoperit, de nu vedeam nimic din ce povesteam mai sus. Ca sa ma uit pe geam, trebuia sa ma tot ridic de la masa. Si asta cand eram singuri in tot restaurantul, o singura masa, intr-un capat avea doi oameni. O fata de la intrare ne-a zis ca toate celelalte sunt rezervate. M-am gandit ca urmeaza sa vina vreo doua autocare cu clienti, dintr-un moment in altul, ca sa ocupe tot 18 Loungeul, cat e el de mare. Dar pana asa plecam au venit doar vreo doi oameni, care au ocupat o singura masa…

Meniul e destul de pretentios la 18 Lounge, cu mancaruri cu denumiri si descrieri sofisticate, care te duc cu gandul catre marea bucatarie fina internationala. Am luat feluri cat mai diferite, ca sa ne putem face o parere cat mai obiectiva.

Pranzul de la 18 Lounge a inceput alarmant: am primit ca amuse bouche unt cu trei arome, frumos asezat pe farfurie, insa inghetat in mijloc. Si paine sfaramicioasa, prajita dar arsa rau pe gratarul mult prea incins. Nu prea le-am putut manca. Aperitivul cu Saint Jacques a fost bun (Saint Jacques inabusit cu miso, servit cu piure de susan si nap turcesc), dar piureul de napi nu a fost, nu avea niciun gust. Un sandvici de halloumi intre doua felii de vanata si ardei a fost si el bun, insa halloumi e intotdeauna buna, greu poti face ceva sa o strici. Sparanghelul a fost surprinzator de bine facut, insa plantele erau atat de batrane, incat au ramas si ele in farfurie, le-am mancat doar varfurile. Rar mi-a fost dat sa vad plante atat de groase de sparanghel, bucatarul ar fi trebuit sa sie ce e cu ele numai cand se uita la ele. Ne-au dat si o portie de spanac crud. In meniu scria ca e spanac cu peperoncino si ulei de masline. Nu stiam pana acum, insa de acum inainte cand voi vedea in meniu spanac cu peperoncino si ulei de masline o sa-l ocolesc, pentru ca nu imi place spanacul crud in mod deosebit, fie el si cu peperoncino si cu ulei de masline. Ryb eye la gratar, servit cu maduva afumata si cu piure de nasturel; carnea a fost destul de buna, desi putin prea facuta, si piureul interesant, insa Duo Butterfish marinat in sfecla rosie si servit cu icre rosii nu a fost. Cred ca pestele a fost prost decongelat, sau nu stiu ce altceva avea, ca era ca o guma si fara niciun gust. Jumatate din el a ramas in farfurie.

Mancarea e pretios prezentatata la 18 Lounge, cu clopot de sticla si vulcanas de gheata carbonica intr-un paharel, insa disproportia dintre ce citesti in meniu, cum ti se serveste pe farfurie si ce gust are e cam mare. Si inca ceva: servesti cu un asemenea ceremonial cand ai niste mese mai mari, ca altfel se duce tot efectul. Pe noi ne-a pus la o masa mica, asa ca a trebuit sa deplasam multe altele ca sa facem loc vulcanasului.

Serviciul a fost bun, rapid, erau mai multi chelneri la 18 Lounge decat clienti cand am fost noi, la un pranz de weekend. Preturile sunt rezonabile, si ar fi chiar mici daca mancarea ar fi chiar cea pe care meniul te face sa crezi ca o vei primi. Dar nu e cazul…

Nu stiu cina sunt patronii de la 18 Lounge, nu stiu cine e cheful acolo, insa cred ca ar trebui sa mai reflecteze la conceptul gastronomic. E foarte riscant sa faci promisiuni bombastice (fine dining, mare rafinament, lucruri iesite din comun sau orice altceva), sa le aduci sub clopot de sticla si cu vulcanasi de zapada carbonica si sa dai peste ce am dat noi in farfurie. E mult mai sigur invers, credeti-ma! (GB – aprilie, 2017, o zi cu ploaie)

PS: nu mi-e foarte clar daca restaurantul acesta se numeste „18 Lounge”, sau doar „18”, am vazut ambele variante pe site-urile lor.

Data actualizarii: 26/08/2018

18 Lounge, aprilie 2017  - Piata Presei Libere, etajul 18 (City Gate South Tower)

18-lounge-aprilie-2017-restocracy