Restocracy

Dupa surpriza de proportii pe care am avut-o cu putin timp in urma, cand am descoperit tocmai in Covasna, la Balvanyos Resort, ca exista fine dining si in afara Bucurestiului, mi-am propus sa descopar si sa scriu despre alte locuri din tara in care poti avea niste cine memorabile si experiente gastronomice comparabile cu cele de la marile restaurante.

M-am bucurat, asadar, si nu am mai stat deloc pe ganduri cand am primit o invitatie la cina de la Ariadna Lowendal-Danila, la conacul sau de la Domeniul Manasia. Auzisem multe lucruri in ultimii ani despre Conacul Hagianoff de pe Domeniul Manasia, din Campia Baraganului, langa Urziceni. Am vazut si poze foarte frumoase, si mi-am zis ca voi ajunge si eu negresit acolo, intr-o zi. Insa nu am asociat pana acum luxul aristocratic provincial din Romania cu mancarea fina. Ci, in cel mai bun caz, cu mancare destul de buna, insa preponderent traditionala si nesofisticata.

De la Bucuresti am ajuns intr-un ceas. Am gasit conacul in mijlocul satului, fata in fata cu biserica, despre care mai apoi am aflat ca au fost construite astfel cu intentie, ca sa faca impreuna un ansamblu, cu parc cu tot. Desi vazusem pozele, surpriza a fost consistenta, totusi, sa nu gasesc nimic rustic si provincial la Manasia, ci dimpotriva. Au restaurant in intregime Conacul Hagianoff. Le-a luat vreo cinci ani si o multime de bani, desigur. Fiind de artisti marile acum unite familiile Lowendal si Danila, au stiut foarte bine ce sa faca. Au pastrat tot ce se putea restaura in forma originara, iar ce lipsea a fost inlocuit cu lucruri cu aceeasi valoare arhitecturala si artistica.

Conacul Hagianoff

Rezultatul e impresionant. De la inceput Conacul Hagianoff nu a fost proiectat de arhitectul elvetian ca un mare casoi de tara, ci ca o impunatoare vila aristocratica ce ar putea sta la fel de bine pe vreuna dintre strazile celebre ale oricarei mari capitale din Europa. Si la fel de bine in urma cu o suta de ani, cand a fost construita, si acum, in egala masura.

Conacul are patru niveluri: o crama imensa si impresionanta la subsol, desigur, saloane mari si mici la parter si la etaj, si o mansarda moderna, minimalista, dupa moda si obiceurile anilor de acum, in contrast cu tot restul ansamblului.

Si toate acestea pline cu adevarate opere de arta. Si chiar dincolo de ele, in parc. Unele oarecum asteptate, cum ar fi sculpturile, tapiseriile si tablourile, altele o adevarata surpriza, ca papusile de dupa geamurile vechi din pod, ori caleasca nomada din gradina. Si tot neasteptat de bun e si un pian Yamaha de concert, caruia nu i-am dat nicio atentie pana la primele note, care m-au readus brusc inapoi in foaierul elegantului Conac Hagianoff. Mai ales ca am vazut-o pe Ioana Maria Lupascu, o talentata pianista, pe care o stiu de multi ani.

Parcul imens e si el impresionant. Peisaj de film cu tema clasica, in toata regula. Gazon englezesc impecabil, fantana arteziana, copaci mari de sute de ani, copaci mijlocii, copaci mici si alte verdeturi, alei si aranjamente proiectate de peisagisti cu portofoliu, iaz cu apa si cu rate, porumbei, pauni. Toate vii.

Mancarea de la Domeniul Manasia

e si ea la fel de mult luata in serios, ca si tot restul. Au o bucatarie foarte bine echipata, toate noi acolo. Se mananca in cele doua saloane mari de la parter, care se pot si uni intr-o sufragerie regala.

Conacul Hagianoff de pe Domeniul Manasia nu e un restaurant, insa poti manca acolo daca mergi la cinele si evenimentele tematice organizate de ei si anuntate dinainte cu mult timp, sau daca ii rogi sa gateasca pentru tine si pentru ceilalti cu care te duci acolo, cine stie cu ce treburi de petrecere sau de business.

Pe noi ne-a invitat Ariadna Lowendal-Danila la o cina lunga, pregatita de Andrei Carp, cheful lor permanent, si de Daniel Palici ca guest chef, pe care, acesta din urma, il stiam deja din Bucuresti. Cu atat mai interesant, am realizat repede ca nu va fi o masa cu bucatarie romaneasca bioereasca (veche, adica), si cu atat mai putin din cea traditionala, taraneasca. Chef Daniel Palici e un tanar chef ambitios, din grupul restrans al bucatarilor de elita din ultima generatie. Cei care au inventat Noua Bucatarie Romaneasca Fina, acum mai putin de doi ani, si care lucreaza de zor la dezvoltarea si la promovarea ei. E o noua bucatarie creativa, care porneste fie de la retete traditionale, clasice, cunoscute, insa adaptate si modificate cu o imaginatie debordanta, fie vine cu unele complet noi. Si, ca punct focal, facute din cat mai multe produse si ingrediente locale, din gradina, din cocina si din coteneata de la ferma, si din cat mai putine de la Metro. Sofisticate, cele mai multe, cu tehnicile Haute Cuisine, fiindca nici nu prea se poate altfel. “Fin” si “simplu” sunt aproape imposibil de alaturat in gastronomia care incanta pe toata lumea, fara exceptie.

Or, cand vine vorba despre produse si ingrediante luate direct din curte, cu greu poate sa fie imaginat ceva mai drag unui mare chef decat Domeniul Manasia, satul si campurile din jur.

Asadar, dupa recitalul Ioanei, am intrat ca niste aristocrati in salon si ne-am asezat la masa. Si am mancat si am baut cateva ceasuri bune.

Meniul lui Daniel Palici si al lui Andrei Carp la Manasia

Vanata cu alune, o vanata care a fost maturata in sare o zi, apoi prajita in unt si imbracata in pasta de alune, si excelenta sampanie (sic!) Carassia Blanc de Blancs
Tartar de berbecut in suberek, cu La Croix de Carbonnieux Blanc 2016
Texturi de conopida, cu Pouilly Fumé Jean Redde 2017
Picior de porc umplut cu rosii afumate, cu Tignanello Antinori 2011
Coaste de porc, cu Les Tourelles de Longueville Pauillac 2015
Friganea cu lapte ars, cu licorosul Liliac Transylvanian ice wine
si am continuat afara, pe terasa, cu branza Comté si sampanie Taittinger, sucuri de morcov, ananas, castravete si ghimbir…

Toata mancarea a fost buna si foarte buna. Vanata chiar potrivita ca amuse bouche. Suberekul e un aluat, am aflat acum, si a fost un fel de placinta umpluta cu carne, de fapt, chiar buna. Conopida a fost excelenta, cu un sos alb bine facut. La fel si coastele dezosate de porc, cele mai bune din cate imi amintesc sa fi mancat vreodata. Tot de porc a fost si rulada gelatinoasa cu rosii uscate, foarte buna. Apoi am descoperit ca numele desertului nu era o metafora. Chiar o felie de paine insiropata si aromata, cu gust pregnant de cuptor de casa, din grau dur si cu maia. Surprinzator de buna ca desert, dar nu de prea multa mirare, fiindca painea facuta de ei acolo, la conac, a fost excelenta.

Am mancat foarte bine la Manasia, la Conacul Hagianoff. Ca bucurestean, ti se poate intampla des asta, daca stii cateva lucruri si locuri. Dar sa te simti si ca un aristocrat, in acelasi timp, asta e rar, foarte rar, chiar si cu multi de tot bani pe card… (GB – septembrie 2019)

Oamenii Doamnei Ariadna Lowendal-Danila de la Domeniul Manasia

Eleganta Ilinca Buha, directoarea Conacului Hagianoff, Domeniul Manasia

Dorin Danila si Ariadna Lowendal-Danila la Manasia

Istoria scrisa a Domeniului Manasia incepe in 1640, cand Draghici Cantacuzino ia in posesie mosia din satul Uluiti.

Istoria Conacului Hagianoff de pe Domeniul Manasia

Alexandru Voda Ipsilanti

In anul 1775 , mostenitorii lui Draghici Cantacuzino vand o parte din mosia Manasia lui Alexanru Voda Ipsilanti.

Efrem Obrenovici

In 1839, Familia domnitorului Ipsilanti vinde proprietatea lui Efrem Obrenovici, fratele Regelui Serbiei, Milos Obrenovici. Acesta, “desi strain de natie, in baza dreptului feudal, a pornit la Manasia numeroase infaptuiri. Reuneste la un loc catunele Uluiti, Racoresti si Silistea; aliniaza satul, lasa loc de biserica, scoala, de primarie si de piata; a zidit magazia de cereale; a ridicat movila unde vara lua masa, planteaza cei 4 platani”. Dupa moarte, Efrem Obranovici este ingropat in mormantul din biserica zidita de el.

Unul dintre copiii lui Efrem Obrenovici, Milos Obrenovici, se casatoreste la Bucuresti cu Maria Catargiu. Fiica lui, Maria Obrenovici, a fost casatorita de doua ori. Primul sot a fost un general sarb, impreuna cu care a avut un fiu, Rudi. Iar cel de-al doilea sot a fost printul Milos Obrenovici, cu care a avut un fiu, Milan Obrenovici, viitorul rege Milan al Serbiei. Printesa Maria Obrenovici este cunoscuta si pentru relatia sa intima cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Maria si Milos Obrenovici

In 1879, urmasii lui Efrem Obrenovici vand proprietatea lui Ion Hagianoff, industrias bulgar, fost ministru de externe, refugiat politic in Romania.

In 1899 acesta aduce un architect elvetian pentru a costrui actualul conac in stil eclectic, cu elemente Art Nouveau. Parcul are doua hectare.

Ion Hagianoff a locuit aici impreuna cu sotia sa Marie Claire Hagianoff si cu fiul lor Nicolae. In cei 69 ani in satul Manasia, Ion Hagianoff si ulterior, fiul sau Nicolae, au ridicat in zona o fabrica de caramida (Koska & Hagianoff), biserica parohiala, scoala sateasca, monumentul eroilor, caminul cultural, primaria, hanul si actualul conac.

Nicolae Hagianoff

Dupa moartea sa, in 1920, afacerile sunt preluate de catre fiul sau, Nicolae Hagianoff,

In 1944, intreaga proprietate este preluata de Comandamentul Trupelor Sovietice. Apoi, in perioada comunitsa, a fost gradinita, liceu, IAS.

Conacul Hagianoff de pe Domeniul Manasia astazi

In 2006, Ariadna Lowendal-Danila, fiica actritei Irina Dall si nepoata pictorului–scenograf George Lowendal, cumpara proprietatea Manasia si demareaza proiectul care urma sa redea cladirii gloria de odinioara.

2008 – 2013 e perioda de proiectare si avizare a solutiilor de restaurare si arhitectura si de realiazare propriu zisa a lucrarilor de consolidare, arhitectura, amenjarea si decorare interioara, Ansamblul Hagianoff fiind monument istoric categoria A.

S-au pastrat usile de lemn de stejar. Mobilierul clasic, semineul, obiectele si piesele de décor sunt cumparate de la licitatii de obiecte de arta din Franta, Austria, Danemarca si Romania. Pardoselile fie de lemn, fie de placutele de ciment, scara principala, liftul, sunt elemente noi.

Conacul Hagianoff de pe Domeniul Manasia

Ariadna Lowendal-Danila

Toate spatiile arhitecturale au capatat prin restaurare si reabilitare valori nebanuite. S-au pastrat stucaturi, capiteluri, console din tencuiala, tavane pictate si incasetate, vitraliile. Elementele noi precum poarta si casa liftului din fier forjat, dar si placutele din ciment colorat – specifice perioadei antebelice – au reprezentat interventii necesare pentru a pune in valoare arhitectura initiala. Un detaliu pe care l-au pastrat, desi nu este original, sunt lozincile comuniste prezente pe peretii lobby-ului de la parter, ce marcheaza perioada de declin a conacului, o perioada ce nu trebuie stearsa din memoria colectiva.

In ceea ce priveste componentele artistice, lucrarile de la Manasia recupereaza intreaga decoratie originala, fie prin restaurare acolo unde a fost posibil, fie prin refacere acolo unde degradarile erau ireversibile. La exterior s-a reconditionat tamplaria ferestrelor si usilor, s-a refacut braul de caramida care incadreaza golurile din fatada si s-au refacut dupa mulaje consolele decorative ale balconului. Iar la interior s-au restaurat toate stucaturile, coloanele, tavanele casetate si vitraliile. Imaginea este completata de o serie de piese de mobilier si corpuri de iluminat, achizitionate din anticariate si atent alese pentru a crea o atmosfera autentica, dominata de fast si eleganta.

Mai mult, la Conacul Hagianoff se gaseste si o galerie impresionanta de picturi, printre care se numara lucrari de arta romaneasca interbelica cu tematica rurala si o parte dintre lucrarile ce alcatuiesc Colectia Fundatiei Löwendall.

Acum, Conacul Hagianoff de pe Domeniul Manasia, impreuna cu marele sau parc, pot sa fie inchiriate pentru diverse evenimente private, filmari, proiecte culturale etc.