Articole si stiri legate de lumea gastronomiei, de piata restaurantelor si a localurilor de consum public si subiecte...

Ord. dupa

Sciccheria anunță Issima - un parteneriat unic, cu cheful Giuseppe R...

Cu o investiție de peste 500.000 euro, Sciccheria deschide un nou res...

Jurnalistul culinar Cosmin Dragomir, autorul volumului Curatorul de Za...

Când am scris de multe ori că Bucureștiul are câteva dintre cele m...

O cină japoneză la bunii mei prieteni Hiroshi și Mari Ueda......

Flavours Group începe anul 2024 în forță și își consolidează p...

Editura GastroArt anunță lansarea volumului Ce e nou în Noua Bucăt...

Ruka Izakaya a fost un restaurant cu mâncare excelentă de la începu...

Editura GastroArt anunță lansarea volumului Colecționarul de Sarmal...

Tuborg Christmas Brew, berea oficială a Crăciunului, este disponibil...

Radu Savopol, cofondator 5 to go, premiat la nivel internațional pent...

Angeline Cake Boutique oferă românilor în premieră cel mai savurat...

SALAM DE SIBIU: O FELIE DE ROMÂNIEAFLĂ POVESTEA CELUI MAI ÎNDR...

Ahold Delhaize, deținătorul lanțului de magazine Mega Image, anunț...

Jurnalistul culinar Cosmin Dragomir lansează Colecționarul de Sarmal...

Halloween cu arome fine la restaurantul Roberto’s: extravaganța une...

Știam de Oxana Crețu, de bucătăria și de restaurantul ei din ...

Restaurantul Gramont anunță La Symfleurie, o cină eveniment alătur...

Zona din jurul piețelor Dorobanților și Floreasca e, foarte probabi...

S-a deschis săptămâna aceasta una dintre cele mai bune cofetării d...

  • Primul an de Sciccheria a fost unul foarte ...

Claudio Melis, chef distins cu o stea Michelin, vine pentru prima dat...

Restaurantul Gramont dezvăluie noi evenimente și meniuri exclusive p...

Când mâncați ...

Companiile își pot personaliza coperta viitoarei cărți semnate de ...

Relais & Châteaux Le Bistrot Francais, pe numele său întreg, ca...

1 comentarii

2 din 4 persoane de vârstă medie din România sunt supraponderale sa...

Acum câteva zile ES José Antonio Hernández Pérez – Solórzano, a...

Brunch la FORK Ana Tower25 iunie, 12:00 - 17:00, meniu de degustar...

Puține lucruri sunt mai franțuzești, mai adânc încrustate în spi...

Unele dintre cele mai bune fructe din București se găsesc într-un l...

Recent, restaurantul Le George, din cadrul hotelului Suter, și-a schi...

La un an de la lansare, restaurantul Sciccheria îl aduce în România...

Raionul de Pește Floreasca (fiindcă mai au unul, la Piața Dorobanț...

O cină memorabilă la Gramont, aristocraticul restaurant al Palatului...

2 comentarii

Sunt câteva restaurante în București care au meniuri nu foarte sofi...

Macromex și Next Root Management System: soluție pentru siguranță ...

Restaurantul Le George, din cadrul Palatului Suter, devine Gramont și...

RO-Wine | The International Wine Festival of Romania - ediția de prim...

 Savart e genul de restaurant în care ajungi până la u...

Sardin e un restaurant tare interesant, și va ajunge să fie studiu d...

KANÉ - NEW ROMANIAN CUISINE începe o serie de colaborări cu chefi i...

Singureni Manor Equestrian Retreat va fi gazda unui eveniment culinar ...

La finalul lunii martie, 5 to go dublează porția de energie oferită...

Raionul de Pește din Piața Dorobanților a fost una dintre cele ...

Devenită  epicentru pe  harta cultural-continentală, Timișoara ș...

Sâmbătă 11 martie 2023, profesioniști și amatori, iubitori ai vie...

Am băut din vinurile Serenum în urmă cu câțiva ani, înainte de p...

1 comentarii

Așa că, stilul de viață alert îi face pe români să se îndrepte...

Cei de la Singureni Manor Equestrian Retreat, despre care am tot scris...

Afiseaza
comentarii

Boema bucuresteana vazuta de Adrian Pascu-Tulbure, un roman care a crescut, a studiat si locuieste departe de Romania, cititor si comentator activ al Restocracy

Cateva sub-categorii, observate in parcursul vizitelor mele la Bucuresti… (scuze in avans pentru romana mea dezastruoasa)

L’ancien regime. Adica cei care au fost boemi inainte de 89. Un grup mic, dar existent, plin de “cultural capital” si cu conversatie de-a dreptul fascinanta, desi trista. Fosti studenti de litere, de arhitectura, copii de artisti si de profesori universitari, stafii a vietei intelectuale din anii 80; majoritiatea colegii lor sunt plecati de mult (unii devenind oameni importanti in mediile lor), dar inca exista cativa in Bucuresti, prin apartamente (cele fara termopane) pline de carti, cu salarii mici catre foarte mici, cu o pozitie destul de marginala in societate, dar tinand flacara aprinsa; ii mai vezi la anticare, poate pe la Ateneu, poate la cofetaria Capsa sau o cafenea modesta sau terasa vreunui fost restaurant comunist unde, in zilele mari, spiritul lui Pastorel Teodoreanu inca traieste…

Corporatistii metafizici. Baiat bun (de obicei e baiat, desi nu e musai) cu nota 10, din provincie sau cartier, masterat in strainatate, pozitie zdravana la Amsterdam, Londra sau New York, reintors in tara cu brio, determinat sa creeze un nou Shoreditch sau Brooklyn sau chiar Christiania la Bucuresti. A calatorit, mult: prin 2011, la Cuba; a vazut nu numai Tailanda dar si Laos sau chiar Birmania; a fost intotdeauna “traveller” nu “tourist”; stie despre Coachella si despre Burning Man; cunoaste lumea. Are servici bun intr-o companie multinationala, dar nu e corporatist, e tip mult mai creativ, un adevarat om al lumii, cu un pas inainte celorlalti. Merge cu bicicleta (poate un Pegas, e ironic), la Eden sau Energiea; detesta soseaua Nordului – pentru el Herastraul e pentru jogging. Rade de cititori de Coelho si Kundera, dar si de cei care citesc “self help” sau orice e “obvious” sau “last year”. Anul trecut manca avocado la nebunie; acuma e “boring”, impreuna cu burgers si farfurii care nu sunt de portelan (ce, nu suntem in 2013).  Aprecieaza cultura, a fost la ONB de cel putin doua ori si, savurand ironia, pune poze haoiase pe Instagram cu #bucurestirealist.

Prima generatie incaltata cu Nike. Nascuti prin 93-98, crescuti in familii relative instarite; pentru ei comunismul nu e nici macar o memorie. Nu a fost vreme fara computer in casa, fara vacante straine, fara malluri sau firme vestice. Pentru ei Dacia 1310 e la fel de arhaic ca trenul cu aburi; malaise-ul post-comunist pur si simplu nu exista. Sunt exact ca boemele in alte tari. De fapt, tineretea mai mult le face boemi, pentru ca gusturile lor sunt, trebuie spus, mainstream. Pe la 22-25 de ani, totusi, capata un pic de interes despre istoria locului in care au trait; descopera viata la tara, hore, zacusca, poate regina Maria, cu curiozitatea cu care viziteaza si o tara straina. Ceea ce, intr-un fel, este.

Crai Nou. Un grup minuscul dar interesant dpdv sociologic, mai mult masculin decat feminin desi in occident exista si varianta feminina: pentru “craiul nou”, idealul a fost undeva prin 1936, si de atunci lumea fost intr-un declin perpetuu. Incearca sa recreeze high-life-ul, sau ce a ramas din high life. Dar nu e vorba de fite de Dorobanti/Nord, ci de moravurile unui Bucuresti aproape total disparut. Zexe, Doina, Diplomat, Lacrimi si Sfinti, trabuce, tot ce reprezinta interbelicul, Artmark, conace, Dorobanti Capitale, sampanie (poate un nou demografic pentru Zarea?), fotografii alb-negru, Djuvara, tweed, antichitati, raliul de masini de epoca de la Sinaia, echitatie, regele Mihai… Sunt boemi pentru ca deceniul 30, fost, in mod general, boem, desigur pentru cei cu bani. Visul lor ar fi un Soho House sau un Jockey Club in Bucuresti, unde isi pot face de cap la circuit inchis, in largul lor, cum se facea pre vremuri…

 

Adrian Pascu-TulbureAdrian Pascu-Tulbure

Adrian Pascu-Tulbure was born in Piatra Neamt, moved to the UK in 1991, and joined the UK Civil Service directly after leaving Cambridge University, where he read English Literature. After stints in a Ministerial Private Office and working on UK-EU relations in the Foreign & Commonwealth Office, Adrian joined HM Treasury as their Ministerial Speechwriter. Adrian Pascu-Tulbure writes the speeches for five Ministers, making sure that whether it’s in a lecture theatre, on the Government front bench or after an official dinner, Treasury Ministers are never less than lively, powerful and persuasive! Here is Adrian Pascu-Tulbure’s story, the first chapter in … citeste tot

Adrian Pascu-Tulbure

 

Data actualizarii: 30/08/2017

Experiența pe acest site va fi îmbunătățită dacă acceptați folosirea de cookie-uri. Mai multe informatii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close