Boema bucuresteana vazuta de Adrian Pascu-Tulbure, un roman care a crescut, a studiat si locuieste departe de Romania, cititor si comentator activ al Restocracy
Cateva sub-categorii, observate in parcursul vizitelor mele la Bucuresti… (scuze in avans pentru romana mea dezastruoasa)
L’ancien regime. Adica cei care au fost boemi inainte de 89. Un grup mic, dar existent, plin de “cultural capital” si cu conversatie de-a dreptul fascinanta, desi trista. Fosti studenti de litere, de arhitectura, copii de artisti si de profesori universitari, stafii a vietei intelectuale din anii 80; majoritiatea colegii lor sunt plecati de mult (unii devenind oameni importanti in mediile lor), dar inca exista cativa in Bucuresti, prin apartamente (cele fara termopane) pline de carti, cu salarii mici catre foarte mici, cu o pozitie destul de marginala in societate, dar tinand flacara aprinsa; ii mai vezi la anticare, poate pe la Ateneu, poate la cofetaria Capsa sau o cafenea modesta sau terasa vreunui fost restaurant comunist unde, in zilele mari, spiritul lui Pastorel Teodoreanu inca traieste…
Corporatistii metafizici. Baiat bun (de obicei e baiat, desi nu e musai) cu nota 10, din provincie sau cartier, masterat in strainatate, pozitie zdravana la Amsterdam, Londra sau New York, reintors in tara cu brio, determinat sa creeze un nou Shoreditch sau Brooklyn sau chiar Christiania la Bucuresti. A calatorit, mult: prin 2011, la Cuba; a vazut nu numai Tailanda dar si Laos sau chiar Birmania; a fost intotdeauna “traveller” nu “tourist”; stie despre Coachella si despre Burning Man; cunoaste lumea. Are servici bun intr-o companie multinationala, dar nu e corporatist, e tip mult mai creativ, un adevarat om al lumii, cu un pas inainte celorlalti. Merge cu bicicleta (poate un Pegas, e ironic), la Eden sau Energiea; detesta soseaua Nordului – pentru el Herastraul e pentru jogging. Rade de cititori de Coelho si Kundera, dar si de cei care citesc “self help” sau orice e “obvious” sau “last year”. Anul trecut manca avocado la nebunie; acuma e “boring”, impreuna cu burgers si farfurii care nu sunt de portelan (ce, nu suntem in 2013). Aprecieaza cultura, a fost la ONB de cel putin doua ori si, savurand ironia, pune poze haoiase pe Instagram cu #bucurestirealist.
Prima generatie incaltata cu Nike. Nascuti prin 93-98, crescuti in familii relative instarite; pentru ei comunismul nu e nici macar o memorie. Nu a fost vreme fara computer in casa, fara vacante straine, fara malluri sau firme vestice. Pentru ei Dacia 1310 e la fel de arhaic ca trenul cu aburi; malaise-ul post-comunist pur si simplu nu exista. Sunt exact ca boemele in alte tari. De fapt, tineretea mai mult le face boemi, pentru ca gusturile lor sunt, trebuie spus, mainstream. Pe la 22-25 de ani, totusi, capata un pic de interes despre istoria locului in care au trait; descopera viata la tara, hore, zacusca, poate regina Maria, cu curiozitatea cu care viziteaza si o tara straina. Ceea ce, intr-un fel, este.
Crai Nou. Un grup minuscul dar interesant dpdv sociologic, mai mult masculin decat feminin desi in occident exista si varianta feminina: pentru “craiul nou”, idealul a fost undeva prin 1936, si de atunci lumea fost intr-un declin perpetuu. Incearca sa recreeze high-life-ul, sau ce a ramas din high life. Dar nu e vorba de fite de Dorobanti/Nord, ci de moravurile unui Bucuresti aproape total disparut. Zexe, Doina, Diplomat, Lacrimi si Sfinti, trabuce, tot ce reprezinta interbelicul, Artmark, conace, Dorobanti Capitale, sampanie (poate un nou demografic pentru Zarea?), fotografii alb-negru, Djuvara, tweed, antichitati, raliul de masini de epoca de la Sinaia, echitatie, regele Mihai… Sunt boemi pentru ca deceniul 30, fost, in mod general, boem, desigur pentru cei cu bani. Visul lor ar fi un Soho House sau un Jockey Club in Bucuresti, unde isi pot face de cap la circuit inchis, in largul lor, cum se facea pre vremuri…
Adrian Pascu-Tulbure
Adrian Pascu-Tulbure was born in Piatra Neamt, moved to the UK in 1991, and joined the UK Civil Service directly after leaving Cambridge University, where he read English Literature. After stints in a Ministerial Private Office and working on UK-EU relations in the Foreign & Commonwealth Office, Adrian joined HM Treasury as their Ministerial Speechwriter. Adrian Pascu-Tulbure writes the speeches for five Ministers, making sure that whether it’s in a lecture theatre, on the Government front bench or after an official dinner, Treasury Ministers are never less than lively, powerful and persuasive! Here is Adrian Pascu-Tulbure’s story, the first chapter in … citeste tot
