Cele mai noi restaurante ale Bucurestiului in ultima parte a lui 2018

Restaurantele noi ale Bucurestiului

Anul 2018 a avut o piata bucuresteana a restaurantelor foarte activa, una dintre cele mai dinamice din cate imi aduc eu aminte. S-au inchis multe restaurante, s-au deschis si mai multe. La modul general, toate arata mai bine decat acum un an sau doi. Dar voi scrie niste articole de sinteza separate despre asta, cat si despre restaurantele inchise in ultima vreme.

Asadar, iata cele mai notabile deschideri de restaurante din ultimele luni in Bucuresti. Nu e o ordine cronologica, ci mai degraba una a interesului starnit in randul cititorilor Restocracy si a marilor consumatori de mers regulat la restaurant, in general.

KAIAMO a fost, fara indoiala, vedeta anului, cel mai asteptat si mai mediatizat restaurant, deschis in toamna, la aproape un an de cand a inceput sa se vorbeasca despre el in Bucuresti. S-au pozitionat de la inceput ca deschizatori de drum si promotori, alaturi de MAIZE, ai Noii Bucatarii Romanesti Fine si Creative. Foarte originali din toate punctele de vedere, de la meniu, servire si pana la ambianta, KAIAMO e deja un nume de referinta pe piata restaurantelor bucurestene.  Am mancat la ei de cateva ori, am ascultat si ce mi-au spus prietenii care au fost acolo, si pana acum e de bine. Radu Ionescu, foarte talentatul si tanarul chef, e si stapanul restaurantului. Sunt la Piata Charles de Gaulle, chiar in fata intrarii si a crucii de la Televiziune, unde inainte era The Beef Club.

Mandaloun e un proiect de anvergura, din toate punctele de vedere. De la investitia facuta la dimensiunea restaurantului, la ambianta care etaleaza luxul de tip oriental, si pana la meniul libanez si oriental cu ambitia folosirii celor mai bune produse disponibile. E al lui Mohamad Murad, cel care are hotelurile Phoenicia si imobiliarele, si probabil multe alte afaceri si acareturi. Succes fulminant inca din primele zile de la deschidere, in octombrie. Mereu plin seara, in special, controversat pentru ca se fumeaza inauntru fara nicio jena. Puternic mediatizat, Mandaloun a luat deja conducerea plutonului numeros al restaurantelor orientale din Bucuresti. E pe Nicolae Caranfil, aproape de Podul Baneasa, acolo unde inainte au mai fost niste restaurante, cel de care imi aduc eu aminte fiind unul cu mancare de dieta.

Corto Maltese a fost si el un restaurant asteptat, dupa lucrari de amenajare indelungate. Insa a meritat, rezultatul e spectaculos, Corto Maltese fiind unul dintre cele mai frumoase restaurante ale Bucurestiului. Poza articolului, cea cu fata frumoasa, acolo e facuta. Meniu mediteranean, cu multa influenta greceasca, insa si italieneasca si ceva spaniola, au mancare buna si foarte buna si foarte frumos prezentata. Au si o pizza foarte buna, dar si foarte scumpa, careia i-au facut multa reclama. E si el un restaurant de succes, inca de la primele zile de dupa deschidere, aproape de toamna. Pe Beller, chiar vizavi de elegantul Parcul Floreasca, unde au mai fost restaurante inainte, dar fara o viata lunga.

GastroLab, un restaurant mare, si ca suprafata si ca formula culinara. Deschis in ultimele saptamani ale lui 2018 in complexul Aviatorilor 8, din Piata Victoriei, in locul lui AV8. Foarte frumos amenajat, cu shop de vinuri inclus, din care iti poti cumpara direct vinul pe care sa-l ai pe masa, mai ieftin decat la alte restaurante. Si ei fondatori ai Noii Bucatarii Romanesti Fine si Creative, insa pe filiera ardelenesc – ungureasca. Mancare buna, cateva feluri de mancare cunoscute, insa reinterpretate, facute si prezentate diferit, dar si unele combinatii de produse si ingrediente inedite. Si prezentarea e inedita si interesanta. Au o fata tanara si foarte talentata ca bucatareasa sefa. Vinuri multe si foarte bune, au ajuns si ei deja cunoscuti printre consumatorii avizati de restaurante bune bucurestene.

Bistro Ateneu a venit cu o promisiune nu usor de tinut, aceea de a intra si ei direct in grupul elitist al fondatorilor Noii Bucatarii Romanesti Fine si Creative, pe picior de egalitate cu MAIZE si KAIAMO. Cei care au Le Bistrot Francais, Corto Maltese, Comtesse du Barry, printre altele, sunt asociati in acest proiect, restaurantul fiind deschis chiar in locul lui SushiRoom, in octombrie. Se vorbeste putin despre ei, deocamdata, presupun ca sunt inca in faza de testare si de asezare. Vom vedea in curand daca ajung si raman in plutonul fruntas al creatorilor de bucatarii noi si sofisticate. Cu ce am mancat prima data la ei, la scurt timp dupa deschidere, nu au fost intrutotul convingatori, fiind prea minimalisti chiar de la inceput – o pozitionare pe care si-o pot permite cei deja consacrati definitiv.

Marul de Aur a fost un restaurant celebru al Capitalei, nu in ultimul rand pentru muzica de petrecere, care aproape ca s-a stins ca traditie in Bucuresti. Dupa mai multe incercari previzibil esuate de a face acolo, in Piata Victoriei, restaurante cu specificuri nepotrivite locului, au luat, in sfarsit, decizia de a reveni la un brand care inca are cave potential, cu un marketing bun. Restaurantul e foarte mare, terasa la fel, asa ca mancarea nu cred ca e suficienta ca sa umple localul si sa-l si tina plin, oricare ar fi acea mancare. Au deschis de cateva saptamani, in decembrie, e prea devreme pentru a incerca sa ghicesti daca sunt pe calea cea buna sau nu. Mancare romaneasca, desigur, de la cea traditionala la cea urbana. Ambianta potrivita specificului, serviciul bun, asa ca sunt premisele unui start catre ceva de durata.

Mamizza e ultimul resturant deschis in 2018 in oras, cu cateva zile inainte de Anul Nou. Pe Tunari, la parterul cladirii de birouri din apropierea lui Stefan cel Mare, in locul lui Kane Seasonal Bistro, care nu prea avea ce cauta acolo, fie vorba intre noi. E tot al lor, bine de stiut. Restaurant de pizza & pasta, e una dintre cele mai interesante si gandit facute pizzerii din Bucuresti. Ai si cateva alte feluri simple de mancare, pe langa pizza si paste. Bine amenajat, pizza si mancare buna, si mai ales un serviciu remarcabil, distinctiv fata de ceea ce inteleg multi manageri din aceasta importanta parte a businessului de restaurante. Succes din primele zile de la deschidere, Mamizza isi va face foarte repede un nume de referinta pe deloc rarefiata piata a pizzeriilor din oras.

YASOU e interesant, inainte de toate, pentru ca e primul restaurant deschis in Agora Floreasca, food-court-ul acela despre care se tot vorbeste si care va aduna intr-un singur loc (marele complex de la Piata Floreasca) multe si bune restaurante, unele deja cu oarecare faima. Vor fi numai restaurante, din cate se spune, nu si altceva. Agora Floreasca va deveni o atractie a Bucurestiului, fara indoiala. YASOU e un restaurant grecesc, deschis si el in ultimele zile ale lui 2018 de catre cei care au si OSHO. Sa vedem daca vor sti sa-i faca un succes macar pe jumatate pe cat au reusit cu acela din Primaverii. Deschiderea „in toata regula” o vor face in ianuarie, dupa cum spun ei, cand se va mai rarefia santierul din jurul lor si cand vor mai fi pus la punct detaliile din restaurant. Mancarea a fost buna la prima vizita, sper ca aceea „definitiva” sa fie si mai buna…

Casa M60 e a celor care au deschis cafeneaua de mare succes M60 din Piata Amzei, apoi Kane si Mamizza, despre care am scris mai sus, Spatiul M60, si poate ca si altele. Specializati in boema linistita, au ajuns sa-i afle multe secrete si sa faca lucrurile foarte bine pentru acest tip aparte de clientela. Bistrou boem in Bucurestiul vechi al Domnitei Ruxandra – Icoanei – Leonida, deschis in septembrie intr-o casa vehe si ea, asa cum sunt aproape toate localurile boeme de succes din oras, are deja clientela pe care o viza. Au mancare chiar buna la Casa M60, ceea ce nu gasesti la multe dintre celelalte localuri boeme. Ambianta e si ea tipica localurilor boeme de acest tip, parca trase la indigou. Clientela unitara si distinctiva, ii recunosti usor.

Ublo Caffe au deschis in Clucerului, colt cu Docentilor, cu putin inainte de venirea toamnei. E un bistrou cu mancare surprinzator de buna, nu doar cafenea, cum ai crede daca te-ai lua doar dupa nume. Bistrourile si localurile mici si prietenoase sunt inca in minoritate accentuata in Bucuresti, cand de fapt lucrurile ar trebui sa stea tocmai pe dos. Asa ca e de semnalat fiecare aparitie distinctiva pe aceasta piata. Cu atat mai mult cu cat e si un personaj (cel din poza) la Ublo Caffe care face parte din concept intr-o masura chiar mai mare decat ambianta si mancarea. Ambianta relaxata, deschisa, probabil ca isi vor face repede o clientela recuranta, daca nu si-au si facut-o deja, fiindca sunt exact genul de local pe care il cauta cei care prefera sa stea linistiti intr-o ambianta deja familiara.

Beef Room e restaurantul celor de la hotelul Garden Inn din Centrul Vechi, langa Banca Nationala, deschis tot cu putin inainte sa vina toamna. Mai precis spus, au redefinit conceptul fostului restaurant si l-au rebotezat, si bine au facut, dupa parerea mea. Vor sa faca un business si din restaurant, sa nu mai fie doar un accesoriu inevitabil, asa cum se intampla cu restaurantele de la cele mai multe hoteluri. Au mancare buna, meniul bine facut, ambianta si terasa foarte placute, desigur, si o au si pe Miki, adorabila chelnerita din poza, despre care am scris de multe ori aici, pe Restocracy. Sunt foarte multe restaurante in Centrul Istoric, desigur, insa pe cele bune si foarte bune le numeri pe putine degete. De aceea, nu ar mira pe multi sa spun ca Beef Room e unul dintre cele mai bune restaurante din faimoasa deja bucata de Bucuresti.

Randevu Bistro in demisolul de pe strada Paris, aproape de Piata Victoriei, deschis in octombrie, acolo unde au fost mai multi altii, cu Muse si Bistro Hoinar inaintea lor. Amenajare destul de cuminte, bucatarie urbana cuminte si ea – cam greu de multumit cu asta o clientela in cautare continua si bezmetica de nou si original. Au mancare buna, servicii bune, dar sa vedem daca va fi de ajuns pentru a rezista acolo unde altii nu au reusit, cu foarmule asemanatoare. Sa nu uite ca bucurestenii merg la restaurant din motive pe care multi proprietari de localuri nu le inteleg nici dupa zeci de ani, si ca logica clientului nu seamana deloc cu cea invatata in scoala si in cartile de management…

Taupe Bistro Caffe a fost ei el destul de asteptat, mai ales ca e intr-o zona intens circulata, pe Magheru langa Lido. Toata lumea vedea ca se lucreaza si se amenajeaza acolo, si se tot intrebau ce va fi, desigur. La inceput a aparut terasa, in septembrie, o terasa destul de mare, fiindca au norocul unui trotuar neasteptat de larg. Apoi, dupa aproape doua luni, a venit si bistroul, cu mancare bunicica, insa nimic special gasit de noi la prima vizita, nici la mancare, si nici la ambianta salonului. Sa vedem daca turistii inocenti si traficul mare din centrul centrului Bucurestiului va fi de ajuns pentru ca Taupe Bistro Caffe sa continue cu aceasta formula, sau vor fi obligati sa isi puna din nou mintea la contributie…

Toan’s Viet Nam (Centrul Vechi) a fost urmatorul pas al vietnamezilor, natural si asteptat, dupa succesul pe care l-au avut si il au cu sandviciurile si fast-foodul de pe Magheru si pe unde le mai au ei. Deschis in septembrie in Centrul Vechi, la parterul fostei cladiri a Bursei, fata in fata cu Banca Nationala, au mancare vietnameza buna si servicii proaste. De mirare ca nu au gasit niste vietnamezi de-ai lor in Bucuresti, sa-i puna sa serveasca clientii in sala, sau niste orientali din lumea aceea indepartata a lor, oricum, fiindca aceia au reflexul de client service mult mai bine inradacinat in ei decat il au europenii, si inca si mai putin romanii. Sa vedem daca vor reusi chelnerii sa le ruineze businessul…

Casa Pescareasca Nelu Anca e un restaurant cu mult peste in meniu, dupa cum ii spune numele, dar si cu bucatarie italiana, dupa obiceiul bucurestean de a pune acolo de-a valma tot ce-ti trece prin minte. Deschis in octombrie intr-o casa din Bucurestiul vechi dintre Calea Mosilor si Eminescu, in locul altui restaurant, Casa Dragomirilor. Domnul Nelu Anca e proprietarul altui restaurant pescaresc, mult mai cunoscut, Mamma Leone, din centru, despre care nu am scris doar lucruri bune. Toate sunt din alte vremuri la Casa Pescareasca Nelu Anca, de la ambianta la meniu si servire. Restaurant romanesc, peste romanesc proaspat din Dunare si din baltile de mai aproape de Bucuresti, probabil ca vor avea si ei clientela lor din vecinatate, pentru ca nu mi se pare a fi un restaurant pe care sa-l recomanzi cuiva care ar veni de departe.

Il Capo pare sa fie, de fapt, Trattoria Bocca din Cartierul Francez. Rebotezata si (re)deschisa in noiembrie, chiar de catre unul dintre cei doi fosti asociati in restaurantul cu vechiul nume. Parerile in privinta lui Trattoria Bocca au fost impartite. Unii il considerau “un adevarat restaurant italian”, eu fiind in cealalta “tabara”, adica cei care nu au gasit nimic special acolo, de fiecare data cand au ajuns. Il Capo mi s-a parut la fel, adica mancare italiana obisnuita, populara, asa cum o gasesti in multe alte locuri din Bucuresti. Si serviciul la fel. Poate sa fie un bun bistrou de proximitate, pentru cei care locuiesc in bogatul cartier, insa nu mai mult de atat, nu vad vreun motiv pentru care cineva ar lua un taxi ca sa mearga acolo in mod special.

Cucinetta e un mic bistrou italian cu pizza si paste si cu alte cateva mancaruri relativ simple din bucataria lor, deschis in octombrie pe Tudor Stefan, strada cu benzinaria de la Piata Dorobantilor, care duce catre Piata Floreasca. A fost acolo alt restaurant cu specific aproape identic, Pasta Restaurant. Ideea de a deschide mici bistrouri cu meniuri restranse la specificul respectiv ni s-a parut intotdeauna salutara, si i-am sprijinit de fiecare data cat am putut. Cucinetta e un mic bistrou de proximitate cu mancare destul de buna si cu o chelnerita de care imi amintesc si acum cu placere. Distinctiv si interesant la ei este ca la strada, prin peretele de sticla, se vede bucataria, si nu restaurantul. Care bucatarie e cel putin la fel de mare (un fel de spune) ca si micul salon…

AVIDO e un alt mic bistrou, cu bucatarie urbana, acesta, deschis in noiembrie in Piata Floreasca. E langa multe alte restaurante existente deja, si inca multe altele care vor fi deschise in curand in Agora Floreasca, despre care tocmai am scris mai sus. Doua fete inimoase (cele din poza, foste corporatiste, dupa cum mi-au spus) au vrut sa faca ceva ce le sta in fire, sa gateasca si sa serveasca oamenii cu placere si cu pasiune. Sa vedem daca asta va fi de ajuns ca sa multumesti o clientela relativ instarita si obisnuita cu mersul la restaurant, fiindca cei care locuiesc si lucreaza in zona nu sunt nici printre cel mai putin informati, si nici printre cel mai putin pretentiosi bucuresteni in ale restaurantelor si mancarii. Am mancat la ele, am fost chiar primul lor client, in ziua in care au deschis. Mancare destul de buna, nimic de zis. Sa vedem ce va mai fi si cu ele…

Sultan e un mic restaurant turcesc deschis in noiembrie in Bulevardul Unirii, aproape de Piata Alba Iulia. Se pare ca turcii, arabii, persii si altii din partea aceea de lume, nu au mai inventat nimic in felul de a face un restaurant si de a face mancare in ultimele sute de ani. Asa ca am gasit acolo exact ceea ce vad in orice alt restaurant de-al lor in Bucuresti, si nu numai aici. Acelasi meniu, aceleasi mancaruri care arata la fel, care sunt pregatite si chiar prezentate la fel in galantare. Atuul lor pare sa fie ca e ieftin si rapid. Mergi la Sultan cand esti grabit, ti-e foame si nu ai multi bani pe card. Mancarea e buna, ambianta e de fast-food, dar nici nu te astepti la altceva cand ajungi acolo manat de foame.

Pizza Leggera e un restaurant (o pizzerie, mai bine zis) in care mi-a fost sa vad ceva ce nu-mi imaginam ca mi se va intampla vreodata, mai ales ca mananc la restaurante aproape zilnic de zeci de ani. Nu descriu aici intamplarea ireala cu ciudatul lor patron italian, am scris despre ea pe site, deja. Merita citit, dati un click! 🙂 Sa mai spun doar ca sunt in Piata Romana din noiembrie, la parterul unei cladiri noi de birouri de pe Dacia, unde inainte era moldovenescu La Placinte. Si ca “pizza leggera”, de la care si-au pus si numele, e o pizza de un fel anume, cu un blat si cu alte infrediente care nu cad greu la stomac si la bila, insa care nici cine stie ce gust nu are.

Nu am scris despre cafenelele nou deschise, totusi zic de Unicorn Coffee & more fiindca sunt printre primii care au introdus un concept nou pe piata, pe care eu il gasesc foarte interesant si de dat exemplu spre a fi urmat: cafeneaua pentru mamicile cu copii mici! Si tatii sunt bineveniti, desigur, insa pe ei nu prea i-am vazut acolo in cele cateva dati in care am ajus eu. Sunt o cafenea mica, vesela si colorata in Piata Floreasca, deschisa in octombrie. Au si un mini-shop cu hainute si alte lucruri pentru mini-clienti. Sper sa le mearga asa cum se asteapta, am vazut ca toata lumea se simtea bine la ei.

Facebook

Twitter

Linkedin

Tumblr

email