Pranzuri si cine rare, de care ne vom aduce aminte multa vreme…

Ord. dupa

Din câte am putut observa și deduce, Chef Dani Prodan are libertate ...

Nu am fost niciodată în Oltenia. Așa că, atunci când femeia m...

Iată, se face un an de când mâncam doar acasă, cu rare momente...

O cină memorabilă în plină pandemie și în plină iarnă la P...

O noua cină fine dining memorabila la Kane, de degustare a noului men...

O adevarata cina marocana, cu produse si ingrediente aduse direct de l...

O cina inedita si neasteptata pregatita de Chef Florin Andrei Vanau si...

O cina memorabila pregatita de Chef Daniel Palici la MAIZE, ca sa ne t...

O cina King Crab pregatita de Catalin Petrescu la Argentine, ca sa ne ...

O cina memorabila, cu atat mai mult cu cat a fost in plina pandemie. A...

Intai am mancat, si abia apoi am citit pe Wikipedia cum e cand man...

O cina memorabila cu prietenii la Fior di Latte, plina de toate ex...

O cina spaniola memorabila pregatita de Angelica Ilie la restaurantul ...

O cina de lucru la Isoletta, cu niste prieteni foarte exigenti cand vi...

O cina memorabila pregatita de Florin Cojocariu, filosoful slow food-u...

O cina fara masura, memorabila, plina de excese la La Pescaderia by Al...

O cina japoneza memorabila pregatita de Kana Hashimoto si Chef Raz...

O cina portugheza memorabila cu peste si fructe de mare la Dancing Lob...

O alta cina memorabila la ZenSushi, pregatita de Iulian Constantin...

Domnul Alexandru Consulea construieste ...

Cina memorabila la Conacul Hagianoff de pe Domeniul Manasia cu Ariadna...

O cina memorabila la restaurantele Grand Hotel Balvanyos Resort din Ca...

Iulian Constantin, cel mai sfios si discret mare chef din Bucuresti ...

O cina speciala pregatita de Chef Catalin Petrescu la Argentine pentru...

O cina memorabila (click) pregatita de doi mari chefs ai Noii Buca...

Meniul de degustare Restocracy 2019 al restaurantului Zen Sushi, din p...

Meniul de degustare Restocracy 2019 al restaurantului Isoletta, din pr...

Meniul de degustare Restocracy 2019 al restaurantului Argentine, din p...

Meniul de degustare Restocracy 2019 al restaurantului Mesogios, din pr...

O alta cina indoneziana memorabila, la bunul meu prieten si cu alti bu...

Meniul de degustare Restocracy 2019 al restaurantului Bistro Ateneu, d...

Meniul de degustare Restocracy 2019 al restaurantului Le Bistrot Franc...

Meniul de degustare Restocracy 2019 al restaurantului L'Atelier de l...

O masa la tara pregatita de bunul meu prieten Florin Cojocariu, la Gur...

La restaurantul L’Atelier de la Hotel Epoque cu invitatul meu Nicola...

Meniul de degustare Restocracy 2019 al restaurantului Corto Maltese, d...

Winemaker dinner with Andrea GERE O cina memorabila la restaurantul...

O cina memorabila pregatita pentru Ludmila de catre Chef Catalin P...

O alta cina boiereasca memorabila la Locanta Jaristea, regizata si...

O cina memorabila la Bistro Ateneu, la invitatia proprietarilor si...

O cina memorabila pregatita de Chef Avi Steinitz la restaurantul Veran...

O cina la LOFT, pregatita pentru jucatorii de golf din Romanian Golf A...

Wine Ambassadors Dinner, alta cina memorabila pregatita de Chef Samuel...

O cina iordaniana memorabila cu prietenii in toamna tarzie a lui 2018 ...

O cina chiliana memorabila, cu cele mai reprezentative mancaruri chili...

Cina libaneza memorabila cu prietenii, pregatita personal de Mohamed M...

O masa indiana adevarata si memorabila cu prietenii, pregatita de foar...

O cina indiana veritabila si memorabila cu prietenii la familia Thangl...

O cina memorabila la Ginger Sushi Bar & Lounge cu Familia Ishii: D...

O cina memorabila pregatita de cheful francez Samuel Le Torriellec...

Afiseaza

Domnișorul Butunoiu la SardinDin câte am putut observa și deduce, Chef Dani Prodan are libertate de mișcare mai mare decât majoritatea colegilor lui de breaslă, își permite să încerce mai multe mâncăruri, să schimbe meniul mai des, și, mai ales, să testeze mai mulți furnizori de produse și ingrediente, cei mai mulți din Italia, pește din Grecia, legume și multe altele din România și de pe unde mai găsește el în căutările sale zilnice. Se și vede în farfurie cu ochiul, și se simte cu limba și cu nasul că sunt produse proaspete și de calitate acolo.

Am avut o cină lungă la Sardin. Ne-a dat la început Carpaccio de roșii. Neașteptat de bune. Ne-a spus că sunt din Piața Obor, și se vede treaba că a cumpărat multe, de vreme ce a reușit să ia din fiecare doar câte o feliuță sau două, ca să se potrivească toate cu exact aceeași dimensiune pe farfurie. A adăugat măsline uscate din Sicilia, pesto de busuioc, brânză Pecorino, muguri de pin și reducție de oțet balsamic. Noi am băgat mâna în foc că a presărat și zahăr pe deasupra, dar Dani a jurat că nu, că e doar de la oțetul de Modena. Salata de cartofi cu caracatiță, cu dressing lemonette și pesto de busuioc foarte bună, de asemenea, cu cartofii foarte bine făcuți și moi și roșiile uscate excelente. Doar salata aceea nu aș fi pus-o pe aceeași farfurie. Văd că aproape toți fac așa în București, chiar și în restaurantele mari, și nu prea înțeleg de ce, pentru că le strică tot aranjamentul farfuriei…

Apoi a continuat cu midii din Marea Neagră, proaspete și bune, dar sosul a fost parcă și mai bun, mai ales mâncat cu pâinea moale și uleioasă de casă, făcută și tăiată într-un mod neobișnuit, probabil special pentru a lua cât mai mult sos cu ea. Urmate de Black cod cu cremă de cartofi aromatizată cu ghimbir și lime și cu șofran din Sardinia, bune și acestea.

Costolete di agnello, adică niște cotletele de berbecuț din România au venit foarte interesant prezentate, îmbrăcate în crustă de ierburi aromate proaspete și fistic. Foarte bine făcute și bune la gust. Dacă nu ar fi fost cam ațoasă carnea, aș fi putut scrie că erau perfecte, mai ales că și garnitura din cartofi, spanac, roșii și usturoi verde a fost foarte bună.

Am lăsat pastele la urmă, deși nu în această ordine au ajuns pe masă, pentru că au fost cele mai bune mâncăruri din toată cina, pe de o parte, și pentru că am ceva mai multe de spus despre ele, pe de alta. Mie îmi plac mult gustul și mirosul de grâu dur, și de aceea prefer pastele cu cât mai puțin sos, ca să simt bine gustul grâului. Însă în București foarte rar am parte de așa ceva, fiindcă clienții restaurantelor evaluează pastele după tipul și, mai ales, cantitatea sosurilor, de regulă, așa că cei mai mulți bucătari și patroni se adaptează acestor așteptări.

Nu m-a mirat, așadar, pastele pe care Dani Prodan le prepară la Sardin să fie făcute în acest fel, cu mult sos. Uitați-vă la poze! Primele, Pasta con la nduja, aveau jumătate paste (paccheri Gerardo di Nola de foarte bună calitate) și jumătate sos cu cârnatul „N duja” adus de ei direct din Italia, din Calabria, acolo unde îi este originea, și cu pastă de ardei roșu. Eu am dat sosul la o parte, mai ales că era puțin mai condimentat decât mănânc eu și am mâncat doar pastele, foarte bune așa, mai golașe, însă pentru Ludmila aceste paccheri iuți și cu mult sos de cârnat au fost o adevărată delicatesă.

A doua porție, însă, eu nu aș fi încadrat-o la „paste”, ci mai degrabă la felurile de pește și fructe de mare cu ceva adaus de paste. Dacă v-ar arăta cineva poza cu această farfurie, la ce v-ați gândi prima dată? Vedeți acolo multe fructe de mare, care arată foarte bine, și printre ele câteva paste Calamarata – și ele de la Gerardo di Niola, adică de foarte bună calitate, din grâu dur, desigur. Fructele de mare și sosul au fost foarte bune, proaspete, gătite exact cât și cum trebuie. Pastele inelare la fel. Cu alte cuvinte, și dacă ar pastele și fructele de mare ar fi fost feluri separate, dar și împreună au fost excelente cu sosul nimerit exact cum trebuie de Dani Prodan, și cel mai bun din tot ce am mâncat la Sardin în această frumoasă seară de mai.

Deserturile, acum: după cum am intuit, și după cum mi-a și confirmat explicit Dani Prodan, de altfel, i s-a dat mână liberă să facă toate deserturile în bucătărie și să cumpere produse de unde vrea el. Așa că nu a mai stat pe gânduri și a comandat ciocolată neagră din Belgia, vanilie din Madagascar și altele pe care mulți alți chefs le văd doar în poze. Mi-a spus foarte mândru că are o mașină Carpigiani de făcut înghețată. Eu am făcut ochii mari, a mirare, și l-am felicitat, deși nu știam ce e aceea. Dar, după cum vorbea, nu putea să fie decât o mașinărie foarte bună (și scumpă, fără îndoială), și nu am vrut să-i stric plăcerea și mândria cu ignoranța mea…

Așadar, am mâncat înghețată făcută cu invenția domnului Carpigiani, desigur – foarte bună, într-adevăr, și cu vanilia chiar vanilie. Apoi Tortino de ciocolata, tot cu înghețată de vanilie, desigur, sufleul de ciocolată neagră belgiană fierbinte în interior, Panna cotta cu sos de căpșuni proaspete, și Mousse al cioccolato con crema inglese & zafferano…

Cina cu Chef Dani Prodan in Bucuresti

Data actualizarii: 01/06/2021

Experiența pe acest site va fi îmbunătățită dacă acceptați folosirea de cookie-uri. Mai multe informatii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close