Cele mai mari si mai bune restaurante din Romania, in afara Bucurestiului

Ord. dupa

Cina memorabila la Conacul Hagianoff de pe Domeniul Manasia cu Ariadna...

O cina memorabila la restaurantele Grand Hotel Balvanyos Resort din Ca...

4 comentarii

Redeschiderea restaurantului KANE a fost unul dintre evenimentele cele...

9 comentarii
Afiseaza
comentarii

Cina memorabila la Conacul Hagianoff de pe Domeniul Manasia cu Ariadna Lowendal-Danila

Conacul Hagianoff de pe Domeniul ManasiaDupa surpriza de proportii pe care am avut-o cu putin timp in urma, cand am descoperit tocmai in Covasna, la Balvanyos Resort, ca exista fine dining si in afara Bucurestiului, mi-am propus sa descopar si sa scriu despre alte locuri din tara in care poti avea niste cine memorabile si experiente gastronomice comparabile cu cele de la marile restaurante.

M-am bucurat, asadar, si nu am mai stat deloc pe ganduri cand am primit o invitatie la cina de la Ariadna Lowendal-Danila, la conacul sau de la Domeniul Manasia. Auzisem multe lucruri in ultimii ani despre Conacul Hagianoff de pe Domeniul Manasia, din Campia Baraganului, langa Urziceni. Am vazut si poze foarte frumoase, si mi-am zis ca voi ajunge si eu negresit acolo, intr-o zi. Insa nu am asociat pana acum luxul aristocratic provincial din Romania cu mancarea fina. Ci, in cel mai bun caz, cu mancare destul de buna, insa preponderent traditionala si nesofisticata.

De la Bucuresti am ajuns intr-un ceas. Am gasit conacul in mijlocul satului, fata in fata cu biserica, despre care mai apoi am aflat ca au fost construite astfel cu intentie, ca sa faca impreuna un ansamblu, cu parc cu tot. Desi vazusem pozele, surpriza a fost consistenta, totusi, sa nu gasesc nimic rustic si provincial la Manasia, ci dimpotriva. Au restaurant in intregime Conacul Hagianoff. Le-a luat vreo cinci ani si o multime de bani, desigur. Fiind de artisti marile acum unite familiile Lowendal si Danila, au stiut foarte bine ce sa faca. Au pastrat tot ce se putea restaura in forma originara, iar ce lipsea a fost inlocuit cu lucruri cu aceeasi valoare arhitecturala si artistica.

Conacul Hagianoff

Conacul Hagianoff de pe Domeniul ManasiaRezultatul e impresionant. De la inceput Conacul Hagianoff nu a fost proiectat de arhitectul elvetian ca un mare casoi de tara, ci ca o impunatoare vila aristocratica ce ar putea sta la fel de bine pe vreuna dintre strazile celebre ale oricarei mari capitale din Europa. Si la fel de bine in urma cu o suta de ani, cand a fost construita, si acum, in egala masura.

Conacul are patru niveluri: o crama imensa si impresionanta la subsol, desigur, saloane mari si mici la parter si la etaj, si o mansarda moderna, minimalista, dupa moda si obiceurile anilor de acum, in contrast cu tot restul ansamblului.

Si toate acestea pline cu adevarate opere de arta. Si chiar dincolo de ele, in parc. Unele oarecum asteptate, cum ar fi sculpturile, tapiseriile si tablourile, altele o adevarata surpriza, ca papusile de dupa geamurile vechi din pod, ori caleasca nomada din gradina. Si tot neasteptat de bun e si un pian Yamaha de concert, caruia nu i-am dat nicio atentie pana la primele note, care m-au readus brusc inapoi in foaierul elegantului Conac Hagianoff. Mai ales ca am vazut-o pe Ioana Maria Lupascu, o talentata pianista, pe care o stiu de multi ani.

Parcul imens e si el impresionant. Peisaj de film cu tema clasica, in toata regula. Gazon englezesc impecabil, fantana arteziana, copaci mari de sute de ani, copaci mijlocii, copaci mici si alte verdeturi, alei si aranjamente proiectate de peisagisti cu portofoliu, iaz cu apa si cu rate, porumbei, pauni. Toate vii.

Mancarea de la Domeniul Manasia

Cina la Conacul Hagianoff de pe Domeniul Manasiae si ea la fel de mult luata in serios, ca si tot restul. Au o bucatarie foarte bine echipata, toate noi acolo. Se mananca in cele doua saloane mari de la parter, care se pot si uni intr-o sufragerie regala.

Conacul Hagianoff de pe Domeniul Manasia nu e un restaurant, insa poti manca acolo daca mergi la cinele si evenimentele tematice organizate de ei si anuntate dinainte cu mult timp, sau daca ii rogi sa gateasca pentru tine si pentru ceilalti cu care te duci acolo, cine stie cu ce treburi de petrecere sau de business.

Pe noi ne-a invitat Ariadna Lowendal-Danila la o cina lunga, pregatita de Andrei Carp, cheful lor permanent, si de Daniel Palici ca guest chef, pe care, acesta din urma, il stiam deja din Bucuresti. Cu atat mai interesant, am realizat repede ca nu va fi o masa cu bucatarie romaneasca bioereasca (veche, adica), si cu atat mai putin din cea traditionala, taraneasca. Chef Daniel Palici e un tanar chef ambitios, din grupul restrans al bucatarilor de elita din ultima generatie. Cei care au inventat Noua Bucatarie Romaneasca Fina, acum mai putin de doi ani, si care lucreaza de zor la dezvoltarea si la promovarea ei. E o noua bucatarie creativa, care porneste fie de la retete traditionale, clasice, cunoscute, insa adaptate si modificate cu o imaginatie debordanta, fie vine cu unele complet noi. Si, ca punct focal, facute din cat mai multe produse si ingrediente locale, din gradina, din cocina si din coteneata de la ferma, si din cat mai putine de la Metro. Sofisticate, cele mai multe, cu tehnicile Haute Cuisine, fiindca nici nu prea se poate altfel. “Fin” si “simplu” sunt aproape imposibil de alaturat in gastronomia care incanta pe toata lumea, fara exceptie.

Or, cand vine vorba despre produse si ingrediante luate direct din curte, cu greu poate sa fie imaginat ceva mai drag unui mare chef decat Domeniul Manasia, satul si campurile din jur.

Asadar, dupa recitalul Ioanei, am intrat ca niste aristocrati in salon si ne-am asezat la masa. Si am mancat si am baut cateva ceasuri bune.

Meniul lui Daniel Palici si al lui Andrei Carp la Manasia
  • Vanata cu alune, o vanata care a fost maturata in sare o zi, apoi prajita in unt si imbracata in pasta de alune, si excelenta sampanie (sic!) Carassia Blanc de Blancs
  • Tartar de berbecut in suberek, cu La Croix de Carbonnieux Blanc 2016
  • Texturi de conopida, cu Pouilly Fumé Jean Redde 2017
  • Picior de porc umplut cu rosii afumate, cu Tignanello Antinori 2011
  • Coaste de porc, cu Les Tourelles de Longueville Pauillac 2015
  • Friganea cu lapte ars, cu licorosul Liliac Transylvanian ice wine
  • si am continuat afara, pe terasa, cu branza Comté si sampanie Taittinger, sucuri de morcov, ananas, castravete si ghimbir…

Toata mancarea a fost buna si foarte buna. Vanata chiar potrivita ca amuse bouche. Suberekul e un aluat, am aflat acum, si a fost un fel de placinta umpluta cu carne, de fapt, chiar buna. Conopida a fost excelenta, cu un sos alb bine facut. La fel si coastele dezosate de porc, cele mai bune din cate imi amintesc sa fi mancat vreodata. Tot de porc a fost si rulada gelatinoasa cu rosii uscate, foarte buna. Apoi am descoperit ca numele desertului nu era o metafora. Chiar o felie de paine insiropata si aromata, cu gust pregnant de cuptor de casa, din grau dur si cu maia. Surprinzator de buna ca desert, dar nu de prea multa mirare, fiindca painea facuta de ei acolo, la conac, a fost excelenta.

Am mancat foarte bine la Manasia, la Conacul Hagianoff. Ca bucurestean, ti se poate intampla des asta, daca stii cateva lucruri si locuri. Dar sa te simti si ca un aristocrat, in acelasi timp, asta e rar, foarte rar, chiar si cu multi de tot bani pe card… (GB – septembrie 2019)

Oamenii Doamnei Ariadna Lowendal-Danila de la Domeniul Manasia
Ilinca Buha, directoarea Conacului Hagianoff, Domeniul Manasia

Eleganta Ilinca Buha, directoarea Conacului Hagianoff, Domeniul Manasia

Dorin Danila si Ariadna Lowendal-Danila la Manasia

Familia Lowendal-Danila la Conacul Hagianoff, Domeniul Manasia

 

Data actualizarii: 23/09/2019

mari-restaurante-din-ro-restocracy