Serviciile in restaurante, cafenele si alte localuri – articole Restocracy

Ord. dupa

Am citit de atatea ori Caldura Mare a lui Caragiale, filmul cu Rad...

1182 vizite

Pizza Leggera, locul in care un italian suparat mi-a aratat cate mai a...

1033 vizite 3 comentarii

In tarile occidentale mari se folosesc in mod curent “domnule”...

100 vizite

Mi-a scris cineva ca a gasit unele dintre cele mai bune mancaruri ital...

1200 vizite 4 comentarii

Ublo Caffe, un bistrou in care ar fi bine sa stiti dinainte cine va se...

2163 vizite 9 comentarii

... nu le dati toate procedurile in scris chiar in prima zi de la ...

708 vizite

Ce-i nemultumeste pe clienti in restaurante? Eu am spus, si am ...

762 vizite 2 comentarii

In cat timp se formeaza un chelner bun? In vreo 8 ore. Cam atat...

494 vizite 2 comentarii

Restocracy, Expressoft si George Butunoiu au lansat un proiect de ...

884 vizite

Atelierul de Tarte e un bistrou pe aglomeratul si ciopartitul bulevard...

1453 vizite 7 comentarii

Am revenit a nu stiu cata oara in casa aceea din Ion Neculce, si de fi...

2172 vizite 6 comentarii

Faza ieri: ma opresc la o cafenea pe Calea Victoriei, Okfea, chiar...

2727 vizite 12 comentarii

Am ajuns inapoi la Aubergine dupa aproape un an de la ultima vizita, i...

1412 vizite

Petite, minusculul bistrou care s-a deschis in noiembrie 2017 in Piata...

413 vizite

De ce in cele mai multe restaurante nu sunt respectate reguli elementa...

2016 vizite 3 comentarii

Scena in restaurant: barbat intre doua varste, pe la 40+, nu parea nic...

921 vizite

Nu ma duc la restaurant fara sa fac o rezervare, drumurile in Bucurest...

3673 vizite 2 comentarii

La Placinte de la Piata Romana, cel de pe Dacia (fiindca mai e un La P...

795 vizite

Torna Fratre e un restaurant romanesc ce isi propune sa recupereze tot...

801 vizite

Daca imi va scrie chelnerul de la Trattoria Verdi, ii fac cadou un man...

2167 vizite

Nor Sky Casual Restaurant a fost descoperirea placuta a sezonului ...

3569 vizite 1 comentarii

E3 by Entourage e unul dintre restaurantele mari ale Pietei Floreasca,...

841 vizite 5 comentarii

Prima mea amintire cu restaurante e veche de aproape o jumatate de sec...

549 vizite

O tehnica simpla de dozaj hormonal Se intampla sa scriu acum despre...

600 vizite

Le Consul, restaurantul frantuzesc din Aleea Alexandru 7, pare sa se f...

2345 vizite 4 comentarii
Afiseaza
vizualizari
comentarii

Ion Luca Caragiale la Allucinante by Patrizia

Am citit de atatea ori Caldura Mare a lui Caragiale, filmul cu Radu Beligan si Marin Moraru nu cred ca poate fi uitat de cineva, ba tin minte si teatrul radiofonic. Si am considerat intotdeauna celebrul dialog ca o fictiune, o nascocire geniala a imaginatiei lui Caragiale. Asta pana astazi, cand am realizat cu uimire ca scena e reala…

Asadar, imi trimite lumea e-mailuri ca Patrizia Paglieri tocmai a deschis un alt restaurant, al nu stiu catelea, si ca sa ma duc sa vad. Signora Patrizia Paglieri e o italianca pe care o cunosc multi patroni de restaurante, si despre care si eu stiu destule.

M-am dus, asadar. Eram imbracat in trening, tenisi, cu tricou, adica asa cum umblu eu de obicei. Zic asta pentru ca e posibil ca sa aiba o legatura cu dialogul care va urma. Imi dadusem intalnire cu Florin, prietenul meu, care ajunsese deja, il si vazusem inca de afara, se asezase la o masa chiar la geam si ma astepta.

Vad Allucinante by Patrizia deasupra, si intru. Dau nas in nas cu un chelner. Unul foarte tanar, cu figura de licean, imbracat cu tricou si blugi.

  • Pe cine cautati?

O clipa am ramas descumpanit, nu-mi mai aduceam aminte sa fi fost luat asa din scurt intr-un restaurant. Oricum, nu in memoria recenta. De obicei sunt somat cu un “Spuneti!”, sau cu extrem de politicosul “Da, va rog!” Dar m-am adunat repede, mai ales ca ceva imi starnea curiozitatea…

  • Pe Florin!
  • Nu avem niciun Florin aici!
  • Ba aveti!
  • Nu, nu avem niciun Florin aici. Eu ii cunosc bine pe toti angajatii si va spun ca nu avem niciun Florin.
  • Eu sun sigur ca aveti aici un Florin!
  • Asta e o smecherie veche, sa intri in casa cuiva pretextand ca cauti pe nu stiu cine, dar de fapt tu sa urmaresti altceva. Mai bine ati pleca si v-ati vedea de treaba…
  • Da, aveti dreptate, cunosc si eu smecheria asta. Si da, in mod normal as fi plecat si mi-as fi vazut de treaba, dar totusi trebuie sa ma vad cu Florin.
  • Dar v-am spus ca nu lucreaza niciun Florin aici!
  • Dar ce, am spus eu ca lucreaza aici?
  • Si atunci pe cine cautati?
  • Pe Florin…

Si discutia a mai continuat putin, dupa care l-am lasat si m-am dus la masa. Florin imi tot facea cu mana din celalalt colt al restaurantului, crezuse ca nu-l observasem, pesemne.

Si inca ceva, inainte sa inchei caldura mare… Chiar acum, cand m-am pus la calculator sa scriu despre Allucinante, m-am uitat pe Internet sa vad care e numele de familie al Patriziei, si primul lucru care mi-a aparut din search a fost o poza a Patriziei, alaturi de chelnerul cel suspicios! Pe care il si numeau, Francesco Paglieri, fiul Patriziei. Nu ca ar fi contat prea mult cine m-a dat afara din restaurant, dar daca tot am gasit informatia, poate e utila si altora care nu vor fi pe gustul junelui Paglieri…

Dar sa revenim la restaurant. Allucinante by Patrizia e la parterul unui bloc mandria-comunistilor, pe 13 Septembrie chiar inainte sa ajungi la Marriott, si peste drum de Catedrala Mantuirii Neamului. In acel loc tin minte Autographe, restaurantul in care si-a inceput Alex Petricean cariera de bucatar de succes, prin 2012. Probabil ca au mai fost si altele intre timp.

Au un singur salon, destul de larg si de inalt, cu niste stalpi de rezistenta care segmenteaza destul de brutal spatiul. Prin peretii de sticla vezi Catedrala, mica biserica de lemn Paraclisul Catedralei, si chiar si hotelul Marriott, in stanga. Amenajarea e surprinzatoare pentru zilele noastre, cu pereti gri lucios, tavanul negru, scaune gri si ele, podeaua la fel, ceea ce face recele si impersonalul spatiu comercial comunist si mai cenusiu. Fotoliile sunt foarte comode, si au si banchete la perete.

Meniul e destul de lung, cu de toate, mai cuminte si mai conservator decat ne asteptam, cele mai multe fiind felurile obisnuite din bucataria italiana.

Chelnerul s-a straduit sa ne convinga sa luam un antricot de vita la gratar, in urma intrebarii noastre legate de ce e mai bun de mancare la Allucinante by Patrizia. Apoi a schimbat tactica si a tinut-o una si buna, ca toate sunt foarte bune acolo. La fel de foarte bune toate? Da! La fel – la fel, in mod egal toate mncarurile de aici? Da! Sigur, asta dupa celebra si profunda depinde ce va place dumneavoastra, pe care orice chelner din Bucuresti pare sa si-o insuseasca chiar din primele cinci minute in aceasta interesanta meserie. Dar chelnerul nostru – nu liceanul, ci unul vanjos, cu tinuta de ospatar, tot cenusie, evident – ne-a spus-o cu toata dorinta de a ne da o informatie utila si convingerea ca i-a si reusit, dupa cum se vedea pe fata lui. Acum imi pare rau ca l-am stresat atat de tare, el s-a straduit sa-si faca treaba bine, a fost tot timpul atent si prompt.

Cum toate mancarurile sunt la fel de foarte bune si in mod egal la Allucinante by Patrizia, am luat la intamplare. Clatite umplute cu ciuperci, porc cu cartofi la cuptor si paste cu creveti si dovlecei. Care au fost mediocre toate. Aproape in mod egal. Clatitele au fost bunicele, insa nimic special cu ele, toate clatitele sunt cel putin bunicele, indiferent ce ai pune in ele. Nu am simtit gustul sosului de la porc, iar cartofii erau reci de-a binelea, au ramas in farfurie. Nici sosul de la paste nu a avut vreun gust. Crevetii au avut gust de creveti si dovleceii de dovlecei, insa asa au peste tot in Bucuresti, din cate stiu eu. Nici cappuccinoul cu spuma separata nu a fost cine stie ce, dar asta de la felul in care a fost facut, nu de la cafea. Pana la urma, din tot ce am mancat la Allucinante by Patrizia, amuse bouche-ul cu crema de branza si trufe a fost cel mai bun, si la fel painea si grisinele.

Preturile nu sunt mari la Allucinante by Patrizia, dar deocamdata asta nu foloseste prea mult. Erau cativa clienti, vreo trei mese ocupate la pranz. Presupun ca se duc mai multi seara, imbracati de duminica, asa se intampla la astfel de restaurante, de obicei.

Am mancat la mai multe dintre restaurantele in care a gatit Patrizia Paglieri inainte, dar acolo era mult mai buna mancarea. Presupun ca Allucinante e in faza de testare pe banii clientilor si de asezare, si ca nu va ramane asa. Sau poate ca am fost subiectii vreunui experiment de care nu ne-am prins noi. Dar o sa mai trecem pe acolo, ca sa ne lamurim. Oricum, o sa am grija sa ma imbrac frumos, poate nu o sa mai dea afara micul Paglieri… (GB – martie 2019)

Post Scriptum

Post Scriptum

Data actualizarii: 02/03/2019

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.