Vladimir Curnic (Chef Vova)

Vladimir Curnic sau Chef Vova, asa cum il cunoaste toata lumea, este Head Chef-ul restaurantului Yoshi Sushi & Teppanyaki din Bucuresti. Originar din Republica Moldova, Chef Vova este indragostit de traditia si de bucataria japoneze.

Intre 2001-2003, Chef Vova a absolvit scoala profesionala de bucatari din Chisinau. Apoi, intre 2003-2008, Chef Vova a lucrat la restaurantul Nori din Chisinau.

Intre 2008-2012, Chef Vova a lucrat la restaurantul Maiko, pentru ca in 2012 sa deschida mai intai un mic bistro (Itadaki sushi), care s-a transformat ulterior in actualul restaurant Yoshi.

Restocracy: De unde, sau de la cine, ati invatat cele mai importante lucruri pe care le stiti despre bucatarie si gatit?

Chef Vova: Cele mai importante lucruri le-am invatat la Chisinau de la un chef japonez. Bineinteles ca nici acum nu ma opresc sa invat si sa evoluez mai mult si mai mult, ba chiar am avut ocazia sa invat eu multi bucatati japonezi sau filipinezi.

Restocracy: In cat timp credeti ca poate ajunge cineva un mare bucatar?

Chef Vova: Consider ca un bucatar poate deveni mare in momentul in care castiga respectul si aprecierea colegilor de breasla, a clientilor si, cel mai important, a echipei pe care o coordoneaza. Un bucatar poate deveni mare in momentul in care nu isi impune limite si tinteste mereu catre noi cai de a descoperi metode prin care sa isi exprime creativitatea.

Restocracy: Cu ce feluri de carne va place cel mai mult sa gatiti?

Chef Vova: Lucrez cu placere si respect cu orice ingredient care imi trece prin mana. Din punct de vedere al taieturilor complex de simple si al gustului, prefer vita Wagyu si chiar Kobe.

Restocracy: Cu ce feluri de peste va place cel mai mult sa gatiti?

Chef Vova: Pestele bucatarului mereu s-a considerat dorada, pentru usurinta sa de curatare, transare si gatire, dar eu apreciez mai mult tonul albastru, doar ideea ca un peste atat de mare si puternic strabate mii de kilometri prin mari si oceane ma face sa-l respect si sa-l apreciez foarte mult.

Restocracy: Cu ce feluri de legume va place cel mai multsa gatiti?      

Chef Vova: Cu orice fel de legume, mai ales daca sunt crescute la fermele din Romania.

Restocracy: Cu ce feluri de condimente si mirodenii va place cel mai mult sa gatiti?

Chef Vova: Imi place sa ma folosesc de condimente si mirodenii pentru a scoate cat mai bine in evidenta gustul nealterat, simplu al ingredientelor si tipurilor de carne pe care le gatesc. Dintre condimentele preferate, nu am cum sa nu amintesc: cury galben, verde si rosu, piperul shichimi togarashi si dashi no moto.

Restocracy: Ce sosuri va plac cel mai mult si pe care le folositi cel mai mult in bucatarie, la mancarurile pe care le pregatiti?

Chef Vova: Sosurile reprezinta haina catifelata pe care „o imbraca” un preparat inainte de a deveni vedeta, asa ca este foarte important sa stapanesti proportiile, texturile si, mai ales, gustul inainte de a trimite preparatul pe podium. Din bucataria mea nu lipsesc niciodata sosurile home-made pe baza de miso, soyasi yuzu/ mirin.

Restocracy: Pregatiti si deserturi? Daca da, care va placcel mai mult?

Chef Vova: Bineinteles, ca orice restaurant ar trebui sa aiba si deserturi! Preferatul meu este tiramisu japonez cu ceai verde, iar vedete restaurantului este desertul Kokonatsu inventat de sotia mea, care este un mousse de ciocolata cu cocos si tapioca.

Restocracy: Ce gatiti acasa in zilele obisnuite? Dar candaveti musafiri importanti?

Chef Vova: Clar, bucate traditionale moldovenesti, romanesti si rusesti!

Restocracy: Ce va place cel mai mult sa gatiti cand aveti mese speciale si importante la restaurant?

Chef Vova: Am in meniu o rubrica speciala pentru ocazii mai importante, Kaiseki, e un meniu special care consta in 15-18 preparate mai micute si total diferite. Oaspetii ma anunta cu cel putin 24 de ore inainte si cate persoane vor fi, dar si discutam mult, cam ce le place, cam la ce gusturi si ingrediente se asteapta si in ziua respectiva gatesc doar eu pentru ei, tot ce imi trece prin cap si din tot ce am mai proaspat pe moment bineinteles si dupa gusturile stabilite cu ei!

Acest Kaiseki imi aduce cea mai mare placere de a gati! E un fel de meniu degustativ ca la restaurantele cu stele Michelin doar ca e ceva traditional japonez.

Exista restaurante care sunt doar pe baza Kaiseki, e foarte interesant pentru ca niciodata nu veti sti de acasa ce o sa mancati!

Restocracy: Mai gateste cineva la dumneavoastra in familie?

Chef Vova: Daaaa, sotia mea gateste exceptional. De fapt, si ea este bucatar, asa ne-am cunoscut, in bucatarie, si pana in ziua de azi lucram impreuna si punem suflet in toate preparatele Yoshi.

Restocracy: Care dintre bucatariile lumii vi se par cele mai bune?

Chef Vova: Consider ca fiecare cultura are foarte mult de spus prin manifestarile sale gastro-culturale si ca aproape orice preparat, pus in contextul potrivit, poate fi bun pentru oamenii care asimileaza sau respecta cultura respectiva. Ca bucatar, m-am identificat mult cu stilul si ideologia bucatariei asiatice, insa incerc constant sa o imbin cu elemente notabile din alte culturi, uneori antitetice, alteori complementare.

Restocracy: Ce mancaruri va plac cel mai mult, ce mancati cand mergeti la restaurant intr-un oras sau o tara straina?

Chef Vova: Cand calatoresc, degust cu placere din specialitatile locului pe care il vizitez, incercand sa ajung in localuri cat mai putin turistice, pline de farmec autentic si de miresme imbietoare.

Restocracy: Care credeti ca sunt cei mai buni furnizori sau cele mai bune locuri de cumparat produsele curente pentru bucatarie (carne, legume, peste etc.)?

Chef Vova: Ma bucura mult ca in ultimii ani piata furnizorilor din domeniul Horeca a crescut din punct de vedere al ofertei, cat si al calitatii produselor livrate. Pentru ca lucrez intr-o bucatarie de nisa, incerc si reusesc sa mentin relatii constante cu furnizori europeni, care imi pot livra saptamanal ton proaspat si ingrediente japoneze indisponibile pe piata autohtona. Sunt convins ca pe viitor, la cum se misca lucrurile, voi putea gasi in oferta furnizorilor locali din ce in ce mai multe produse nisate, de calitate, la preturi corecte.

Restocracy: Cat de mult va foloseste internetul in meseria pe care o aveti?

Chef Vova: Mult, foarte mult. Internetul deschide calea cunoasterii si eficientizeaza comunicarea precum si raspandirea informatiilor. Lucrurile pe care inainte le gaseai in stive de carti, sunt la doar un click distanta. Pe langa mentinerea relatiilor cu furnizorii, promovarea bucatariei proprii, urmarirea ultimelor tendinte in gastronomie si educare, internetul este un foarte bun instrument de research si perfectionare.

Restocracy: Cum vedeti dumneavoastra responsabilitatea pe care marii bucatari o au in promovarea si implementarea unui stil de viata sanatos? Ca faceti dumneavoastra in acestsens?

Chef Vova: Odata ce ai intrat in breasla noastra, ar trebui ca acest lucru sa iti intre in crez. Prin respectul fata de ingrediente, metode de preparare, dar si de consum, precum si prin respectul fata de meserie, promovarea unui stil de viata sanatos devine parte din tine, din fiinta ta. Particip activ in orice actiune sau eveniment ce are ca scop promovarea unui stil de viata corect si al unei alimentatii sanatoase. De curand am inceput sa predau pasionatilor de bucatarie japoneza, cursuri ce ii pot ajuta sa manance corect, sanatos si simplu.

Restocracy: Care sunt cele mai mari provocari profestionale pe care cineva le are dupa ce a devenit un mare bucatar?

Chef Vova: Sa se reinventeze constant fara a ignora traditia si bazele meseriei. Sa construiasca o echipa puternica, activa, ce ii impartaseste, completeaza si respecta viziunea profesionala. Sa faca acelasi lucru mereu cu drag si responsabilitate, tinzand spre perfectiune, pentru tot restul vietii sale.

Restocracy: Care sunt actiunile pe care le intreprindeti pentru a-i dezvolta pe cei care lucreaza cu dumneavoastra? V-ati dori sa va implicati si in alte proiecte cu acelasi scop? Daca da, care ar fi acestea? Ce ati mai face suplimentar?

Chef Vova: Intotdeauna am incercat sa sustin activ oamenii cu care lucrez, indrumandu-i spre cursuri si tehnici care le pot deschide orizonturile sau care ii pot ajuta sa isi descopere identiatea culinara. Mi-ar placea foarte mult sa existe si la noi cat mai multe cursuri de specializare pe anumite tehnici, dar si comunicare inter-restaurante si Chefi, pentru schimburi de experienta si conlucrare intru imbunatatirea serviciilor si a calitatii acestora: acele Chef’s table atat de indragite de lucratorii bucatariilor din Italia, Franta sau Tarile Nordice, unde bucatariile concurente se viziteaza pe rand si petrec serile de networking cu drag, pentru a deveni mai buni, uniti si puternici in meserie si viziune.