O degustare a meniului lui Bogdan Dumitrascu, noul chef de la Fior di Latte:
- Saint Jacques cu piure de mazare si sos de mango
- Pancakes cu branza si caviar
- Bruschete cu ciuperci si trufe
- Salata de caracatita
- Supa de conopida & deco
- Tocanita de fructe de mare
- Conopida gratinata
- Tagliata de vita
- Deserturile Fior di Latte: eclere, tiramisu, inghetata
- Vinuri albe si rosii Lacerta
Toate au fost bune, insa bruschetele, tocanita si conopida in mod special. Si deserturile, insa deserturi excelente erau la Fior di Latte si inainte de chef Bogdan Dumitrascu, si vor fi si dupa el, fara indoiala.
Descris cu propriile sale cuvinte, Chef Bogdan-Claudiu Dumitrascu este acesta:
Povestea mea în bucătărie începe acum 20 de ani, atunci a fost prima oară când am păşit într-o bucătărie profesională. Am cochetat cu bucătăria şi înainte, acasă alături de tatăl meu – el fiind bucătarul familiei. Acest lucru m-a motivat să încep şcoala de bucătari şi să încep să profesez.
Încă de tânăr mi-a plăcut să fiu independent, pe picioarele mele şi să nu depind de nimeni. Acesta a fost şi unul din motivele pentru care m-am angajat prima oară.
A fost greu la început, multă muncă fizică. Copil fiind, toată lumea mă punea să fac toată treaba de “jos”, de la curăţat ceapă şi cartofi, până la cărat marfă şi aranjat pe rafturi. Dar timpul, ambiţia şi perseverenţa m-au făcut să învăţ, să “fur meserie”, cum se zice, şi să ajung aici azi.
Am lucrat în diferite restaurante din Bucureşti (Fitze, Nostalgia, Thalia, Burebista), şi la 19 ani m-am decis să plec în lume :), pe vase de croazieră. Unii spun că a fost rău, alţii spun că a fost bine, eu zic că am văzut foarte multe, avantajul fiind nu neapărat că înveţi foarte multe în bucătărie, ci că înveţi să fii organizat, înveţi să respecţi reguli, ceea ce în bucătărie este esenţial. A fost greu primul contract, nu ştiam nici foarte bine engleza, altă bucătărie decât cea românească, dar a fost altceva care m-a atras.
Cât am stat patru ani pe vapoare în Europa am învăţat o altfel de bucătărie, şi asta m-a ajutat când am plecat în America, unde am stat alţi patru ani. Am lucrat la un country club de golf renumit în Florida unde am aprofundat cunoştinţele mele gastronomice.
Apoi pot să spun că dorul de casă şi de România m-a readus mai aproape de meleagurile noastre şi am revenit în Europa, tot pe vapoare. Am devenit Executive Chef la scurt timp după ce m-am întors pe vapoare, şi am profesat meseria care m-a vrăjit.
Sunt deschis către lucruri noi, diferite proiecte, lucruri cu care să fiu mândru, mereu atent la detalii şi consider că lucrurile mici fac diferanta. Un bun Executive Chef nu trebuie să fie doar un bucătar cu multe experienţe, ci şi un bun organizator şi un leader exemplar.
Am revenit în România după 15 ani, unde de mult visam la un loc în care să-mi pot arăta experienţa gastronomică acumulată de-a lungul anilor şi de a putea fi aproape de familie. Sunt norocos să am susţinerea şi înţelegerea familiei, mai ales pentru timpul răpit de lângă aceştia, dar timpul dedicat bucătăriei mă face mai ambiţios şi mai dornic de a descoperi reţete noi.