Restaurantele Restocracy cu bucatarie frantuzeasca

Ord. dupa

Cel mai bun restaurant din Bucuresti la momentul la care scriu Sunt...

11611 vizite

Restaurantul galerie de arta contemporana Mi s-a reprosat ca am sub...

3247 vizite

Marea bucatarie frantuzeasca fina traditionala adaugita cu rosii crude...

2451 vizite

Cum mananca francezii Ici et La s-a mutat din casa aceea oribil a...

1263 vizite

Ei poftim! Unul dintre cele mai bune restaurante din Bucuresti e in Mi...

2186 vizite

Sunt sigur ca au un servicu foarte bun si ca ciudatul peste care am da...

504 vizite
Afiseaza
vizualizari

Marea bucatarie frantuzeasca fina traditionala adaugita cu rosii crude.

L’Atelier e restaurantul hotelului Epoque, probabil cel mai elegant si mai sofisticat boutique hotel din Bucuresti. E langa parcul Cismigiu, pe partea cu Schitu Magureanu, aproape de Piata Mihail Kogalniceanu. E Bucurestiul vechi acolo, cu farmec si poezie, in care stradutele inguste nu sunt niciodata drepte.

Cand au deschis hotelul se numea altfel, Bistrot Epoque, numele de L’Atelier l-a primit ceva mai incolo. Ocupa un cerdac foarte frumos, construit in dreapta cladirii, si cred ca mai au si o sala in interior, de aceeasi dimensiune. Geamurile pridvorului par fixe, asa ca daca vrei sa stai pe terasa trebuie sa mergi in partea cealalta a curtii, in stanga, trecand prin fata intrarii.

Salonul din cerdac e mijlociu ca marime, are vreo zece mese, e elegant, amenajat intr-un stil clasic, aristocratic, cu mobilier masiv, vesela si lucruri de cea mai buna calitate. Terasa are si ea cateva mese, langa o gradinita foarte frumos amenajata, cu multe plante scumpe.

Cand au deschis restaurantul de la Hotel Epoque au adus un chef faimos din Franta, care a pus bazele si a construit meniul si intreg conceptul de Grande Cuisine. La scurt timp dupa el a venit alt francez umblat prin marile restaurante frantuzesti cu stele Michelin, Samuel le Torriellec, care e si acum acolo.

Meniul de la L’Atelier e din bucataria frantuzeasca traditionala, “adevarata mare bucatarie frantuzeasca”, asa cum o numesc traditionalistii. E scurt, asa cum si trebuie sa fie.

Pranzul nostru de la L’Atelier a inceput prost. Am primit o Salata de spanac tanar cu branza pane St Marcellin, asezonata cu vinegreta de trufe, infuzata cu bacon. Daca nu i-as fi citit numele acesta atat de lung si de sugestiv, as fi bagat mana in foc ca am mancat o salata absolut banala, facuta la repezeala, cu cateva frunze de spanac printre multe de salata ordinara, atoasa si cu coditele intregi, de trebuia sa le tai pe fiecare in parte, cu ceva masline, un pachetel de branza, intreg, facut repede pane si, mai ales, cu o rosie cruda taiata in patru. Unde o fi vazut Monsieur le Torriellec rosii crude intr-o farfurie de Grande Cuisine, eu nu stiu. dar poate ca asta o fi contributia lui la marea bucatarie frantuzeasca. Mirosul de trufe nu l-am gasit, insa nu oi fi fost eu atent, concentrat pe rosiile domnului le Torriellec…

Celelalte feluri au fost bune, pentru ca altfel nu ar fi ajuns L’Atelier atat de sus in Lista Restocracy. Nu ar fi ajuns deloc cu o astfel de salata, mai precis spus. Amuse bouche corect, chifle songelate precoapte, foarte bune la gust cand sunt fierbinti, unt sarat – o raritate (inca) in restaurantele bucurestene. Caracatita a fost foarte buna, si sosul la fel. Cand am fost informat ca voi manca o Fricassee de caracatita cu savoare de ierburi aromate, sos Barbecue si andive in vinegreta Thai am crezut ca voi primi o tocanita de caracatita, pentru ca asta stiam eu ca e un/o fricassee. Insa am primit un brat intreg de caracatita. Cu doua feliute taiate separat, alaturi, e drept. Si Sparanghelul tempura cu sos olandez, asezonat cu fulgi de parmezan si trufe a fost foarte bun.

Serviciul a fost foarte bun, rapid, atent la detalii, cu un chelner zambitor si politicos de la natura. Preturile sunt normale la L’Atelier, o masa in doi te costa cam 500 de lei, adica o suma pe care trebuie sa o pui deoparte cam de fiecare data cand mergi la un restaurant de fine dining din Bucuresti.

Noi am fost singurii clienti, de la 13 la 14 si ceva, si am auzit de la altii care au mai mancat la L’Atelier ca e mai mereu astfel. Presupun ca nu doar din cauza salatei aceleia de spanac…

L’Atelier este unul dintre marile restaurante frantuzesti ale Bucurestiului, chiar daca lasa uneori garda jos. Insa Restocracy evalueaza si clasifica restaurantele mai degraba dupa valoarea lor maximala, adica dupa mancarea pe care o pot face atunci cand chiar se concentreaza si nu le este lene. Merita, deci, o vizita la L’Atelier cand vreti sa va aduceti aminte de adevarata mare bucatarie clasica frantuzeasca, rugandu-va, doar, ca bucatarii sa fie odihniti si cu chef de munca. (GB – aprilie 2017)

Cerdacul L'Atelier de la Hotel Epoque


L’Atelier

  • V. :

    Dupa mai bine de 2 ani, sapt. trecuta am revizitat “atelierul” pt. cina, evident curios.
    Ceviche lup de mare cu citrice (+altele), pulpa de miel la cuptor cu fructe confiate, seabass pe plita cu risotto, parmentier de rata cu emmental gratinat.
    Amuse bouche – crevete perfect prajit (simplu), insa diavolul era in sos – cel putin cinci arome reusit combinate.
    Ceviche-le (scuze) a adus de asemenea o explozie de arome fine dar intense, excelent – simti mana unui chef adevarat. Pulpa de miel f. buna.
    Parmentier-ul de rata a fost surpriza wow a serii – complexitate de nuante, gusturi si finete care fac diferenta – nu o uiti (si nici nu o gasesti oriunde).
    Micul rest. a fost jumatate plin, majoritatea clientilor fiind straini.
    Cele 3 deserturi incercate au adaugat combinatii de gusturi si texturi pt. care alegi greu castigatorul.
    Servirea a fost ok.
    Unul din locurile din Buc. unde (cel putin in acea seara) am simtit ca este un chef de alt nivel.

  • Adresa de email nu va fi publicata.

    Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.