Recenziile, articolele si notele anterioare despre localuri

Ord. dupa

Epoca Chef Sorin Miftode la Le Bistrot Francais Relais et Chateaux  ...

Cava Bistronomie si-au gasit locul si clientela, se pare Cava Bistr...

Le Bistrot Francais Relais et Chateaux in epoca lui Chef Sorin Miftode...

Dancing Lobster, un adevarat restaurant portughez Dancing Lobster e...

La Finca by Alioli, un restaurant spaniol adevarat Nu am mai scris ...

Sara Floreasca, bacanie cu bistrou de paste si pizza E unul dintre ...

Sardin, deschizatorul de drum pentru partea aceea de Bucuresti Am m...

Sa ii aduc eu aminte cate locuri are la Gabbiano: 180! Gabbiano e a...

AltFel, mic bistrou de breakfast all-day, hamburgeri si clatite La sf...

New Nordic Kitchen la Solt Dining de la hotelul Courtyard Floreasca by...

Torna Fratre, unul dintre cele mai bune rapoarte calitate - pret din B...

Raionul Floreasca, sau cum sa inveti intr-un an cat nu reusesc altii i...

Yoshi s-a lungit. Si la salon, si la terasa si la meniu. Am revenit l...

Caldura mare la Allucinante by Patrizia Am citit de atatea ori Ca...

Oare nu-si permit cei de la Octopus un bucatar mai bun? Macar pe jumat...

Oare nu-si permit cei de la Octopus un bucatar mai bun? Macar pe jumat...

Trattoria Roma continua succesul de pe Eminescu. De data aceasta cu ar...

Daca vrei sa o impresionezi pana la lacrimi, du-o la The Artist! Chia...

Gramont Cuisine & Wine de la Palatul Suter “An Unforgettable Cul...

O cina greceasca pe cinste acasa la doamna Zisi Amvrosia e un restaur...

NIDO, un restaurant care se respecta si care isi respecta clientii ...

Nu i-ar strica ceva mai multa concurenta pe piata lui Pata Negra! P...

Loft: cina in hala tipografiei Am aflat de curand ca Loft e si un r...

PizzaMania: pe cat de mult atunci, pe atat de putin acum... Pe cat ...

Studio 80, sau cand o suta sau doua in plus la o masa nu inseamna mare...

Tocanita cu sos de apa nu avea ce cauta la Zahanaua Zexe Zahanaua Z...

Raionul de Peste, studiu de caz, si nu doar in gastronomie Am mai f...

Mergeti doua luni la rand la Gargantua KSLF, in fiecare zi E clar, ...

Bistro Ateneu: cred ca e prea devreme pentru portii minuscule si legum...

La Pescaria Dorobantilor: sufletul nu e un condiment, sa dea gust mai ...

Gustosi Momenti: nu a vrut sau nu s-a gandit? Aceasta-i intrebarea... ...

Cucinetta, bistroul cu cea mai eleganta chelnerita din Bucuresti Cu...

Daca romanii fac lucruri ilegale in Italia, de ce sa nu faca si italie...

Salon Golescu, un etalon al continuitatii Arata la fel Salon Golesc...

Nu m-am inselat prima data si nu pare sa fi fost o intamplare... Am...

Cred ca vor fi din nou ceea ce au fost... Am revenit la Cucina de l...

Sper ca Lugo nu se cred restaurant de fine dining... Am revenit la ...

Un nume de referinta al zonei Dorobantilor, desi destul de discret ...

Cred ca White Horse fac un serviciu bucurestenilor ramanand conservato...

Prima scadere la mancare dupa foarte multi ani A fost o surpriza sa...

Iata ca se poate face si un restaurant chinezesc mai deosebit... M-...

Boemetru Cand vorbim de locatii boeme din Bucuresti trebuie sa incl...

Octopus, specialistii la recrutat chelnerite adorabile Am reven...

Sa asteptam si sa vedem “minunea” din toamna la Complex Herastrau....

Mancarea in coada listei Am promis sa ma intorc repede la Limo Cuis...

CAVA Bistro - Totul OK daca banii nu sunt o problema… Am revenit ...

Unul dintre restaurantele inca ascunse ale Bucurestiului La Vitrine...

Journey Pub: locul de joaca al studentilor si liceenilor din centrul o...

Green Hours, un local iconic al Bucurestiului Green Hours este unul...

Gradinile ascunse ale Bucurestiului Suento by Gram se cheama asa pe...

Afiseaza
comentarii

Restaurantul galerie de arta contemporana

Mi s-a reprosat ca am subestimat restaurantul La Cantine de Nicolai la prima evaluare, asa ca m-am reintors, si am adus cu mine si pe un om important, umblat prin cele mai mari si mai scumpe restaurante din lume, ca sa am cu cine ma consulta.

Nu am gasit nimic schimbat fata de data trecuta, si fata de toate datile la care am fost la ei. Poate ca ar fi trebuit sa le pun nota maxima la ambianta din interior, fiindca La Cantine de Nicolai e unul dintre cele mai frumoasa restaurante din Bucuresti, e ca o galerie de arta moderna, cu lucrari de valoare – cum se vede bine si in poze, de altfel. Rezerva a fost ca e intunecos si inghesuit intre cladirile din jur, nu te poti uita deloc pe fereastra, de fapt.

Mancarea la fel de buna la La Cantine de Nicolai, si, ca si data trecuta, vita nu ni s-a parut la inaltimea celorlalte mancaruri. Foie gras foarte bun, paine excelenta, legumele bune, pestele bun; sosul de zbarciogi (morilles), nu a fost marea delicatesa care ar fi trebuit sa fie, si nici cartofii de la vita, cu prea mult ulei in ei.

Serviciul a fost bun, cu niste chelneri saritori, care faceau imediat ce le cereai, dar care nu prea au reflexul detaliului, nu observa ca nu ai tacamuri nici dupa ce iti aduc mancarea, (dar, desigur, le-au adus imediat cand le-am cerut), de pilda, nu stiu sa zambeasca sau sa vorbeasca altceva decat niste simple raspunsuri la intrebari. (GB – noiembrie 2017)

Bucatarie frantuzeasca fina, daca ai norocul sa fie fina in acea zi

La Cantine de Nicolai e unul dintre putinele restaurante frantuzesti cu bucatarie fina din Bucuresti care a reusit sa se aseze si sa isi faca un nume, fata de multe altele care au avut o viata scurta. E in coltul blocului aceluia de pe Povernei de cand s-a deschis, in urma cu mai multi ani, si pare hotarat sa ramana acolo.

E un bloc nou pe o strada linistita a Bucurestiului, desi e la doi pasi in spatele Anei Ipatescu. Sunt case si blocuri vechi acolo, e o bucata de oras din alte vremuri, cu istorie si cu farmec. La Cantine de Nicolai e la parter, ocupa o latura intreaga. Are o singura sala si o mica terasa in spate, inghesuita intre blocuri pe toate laturile.

La Cantine de Nicolai e frumos amenajat, au mai multe lucrari de pop art pe pereti, de la o galerie pariziana cu care partenera lui Nicolai (de la care vine numele restaurantului) are o legatura, sau poate ca amandoi au. E destul de intunecos, fiind foarte aproape de blocurile din jur, care nu lasa deloc lumina sa treaca.

Meniul de la La Cantine de Nicolai e frantuzesc, mancare fina din La Grande Cuisine clasica, cu care Nicolai Tand, fotogenicul patron se pare ca are o legatura directa, el si gatind acolo – la inceput, oricum, probabil ca nu si acum.

Nicolai stie foarte bine ce e aceea Haute Cuisine, fara indoiala, dar nu chiar intotdeauna ce ai in farfurie este, sau se apropie de acea mare bucatarie frantuzeasca. La Cantine de Nicolai are mai multi clienti fideli, iar cativa dintre cei pe care ii cunosc si eu mi-au spus ca e destul de inegala mancarea, cateodata e foarte buna, de mare rafinament, insa alte ori nu este. Si eu am mancat foarte bine de cateva ori la La Cantine de Nicolai, insa ultima data am primit o vita, „de Maramures”, mi s-a spus, care nu prea avea ce cauta intr-o farfurie de la La Cantine de Nicolai, dupa parerea mea.

Preturile sunt maricele la La Cantine de Nicolai, dar nu exagerate, tinand seama ca e greu sa gasesti o adevarata mancare frantuzeasca fina in Bucuresti. O masa in doi, cu o sticla de vin bun, te costa 4-500 de lei, ceea ce e rezonabil daca nimeresti in ziua buna a lui Nicolai.

La Cantine de Nicolai e, asadar, unul dintre putinele restaurante cu bucatarie frantuzeasca fina din Bucuresti, in care gasesti mancarurile despre care poate ca ati citit, dar pe care nu ati avut unde sa le gasiti in alta parte. (GB – aprilie 2017)

Restocracy Topul Mancarurilor 2018, etapa de preselectie Foie Gras

Data actualizarii: 09/09/2019

La Cantine de Nicolai, noiembrie 2017  - Str. Povernei, nr. 15-17

Experiența pe acest site va fi îmbunătățită dacă acceptați folosirea de cookie-uri. Mai multe informatii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close