Restaurante si alte localuri inchise dupa ce au fost vizitate sau prezentate pe Restocracy

Ord. dupa

La Fattoria - Nu stiu de ce se duce lumea acolo Nu am scris mai nim...

Ginger, direct pe primele locuri in Lista Restocracy, inca de la desch...

Prime Steaks & Seafood de la Radisson, un aristocrat al fine dinin...

Stadio Park este un local cu bucatarie urbana, situat in parcul Herast...

Milu Café este o cocheta cafenea din centrul orasului Bucuresti, care...

Despre unii bucuresteni care cred ca oamenii de la La Pescaria Doroban...

Nominoe, o Creperie et Epicerie chiar ca in Bretagne Nominoe e un bis...

Nonna Mia - Da, aici e chiar ca in Italia Nonna Mia au avut o oarecar...

La Belle Epoque, o braserie belgiana autentica La Belle Epoque ...

Citroniers - Printesa in negru cu margele albe Citroniers inseamna ...

Octopus, un mare restaurant arabesc cu ambianta greceasca Istoria e...

Kunnai means “Modern Madame”. Traim vremuri bune... Am rev...

Meze - Se mananca bine aici, si nu atat de scump pe cat i s-a dus vest...

Chefs Experience: eu nu am nimerit, inca, la ce descriu ei pe site... ...

La Cantine de Nicolai, una dintre referintele centrale ale fine dining...

Costelaria fata cu corporatistii Cei care au de mai multi ani Costela...

Lamentabil, ca aproape tot ccea ce e de la stat Restaurantul Cercul...

Citronelle - Un restaurant cuminte si conservator Citronelle e ...

Fabrica de boeme bucurestene lucreaza la capacitate maxima... Re:Mo...

Frank Bistro, pivnita cu mancare buna  Am revenit la Frank Bistro,...

Nuba - Nunta fara sfarsit, care se termina in zori, spre a reincepe se...

ROST, la inceputul drumului catre un mare restaurant ROST e un nou ...

Marul de Aur - Sper sa redevina ce a fost odata Au facut ceea ce ar...

Joseph by Joseph Hadad, unul dintre stalpii din Bucuresti ai Haute Cui...

Cred ca The Embassy Park e cel mai prost restaurant din Parcul Herastr...

Le Vivier, cele mai bune fructe de mare crude din Bucuresti Am reve...

Un restaurant libanez cinstit de 9 ani de cand il stiu . Chez Toni...

Vu’s Rooftop, restaurant cu vedere panoramica impresionanta Vu’...

Cel mai neobisnuit si mai fascinant restaurant din Bucuresti Am scr...

Guxt este un bistrou cu bucatarie urbana situat pe strada Anton Pann, ...

Un mic restaurant familial cinstit Fabrica de Mici e micul restaura...

Blue Margarita, un restaurant care lipsea din mozaicul gastronomic buc...

Gura Portitei, cu lacul Parcului Herastrau pe post de Delta Gura Po...

Abel's Wine Bar, situat in Centrul Vechi al Bucurestiului, este un bar...

Aizkora Gastrobar, sau esenta ospitalitatii Cei doi copii din poza ...

Sa vedem ce pot face trei surori cu un mic restaurant... In primava...

Trist, apatic, absent, prafuit cand nu e vreo petrecere Legere e o ...

Carne cu paine Am trait sa vad si asta: sa faci rezervare ca sa m...

Domnul Jacob Hausmann, o lectie de marketing eficient cu Mica Elvetie ...

Flying Pig - Cel mai bun porc din Bucuresti? Flying Pig e un restau...

Cantina pentru corporatisti Benedict Bistro e un restaurant destul ...

Avido, locul in care te simti bine primit M-am intors la fetele de ...

Bistro Ateneu in sofisticata Casa Galleron Noul Bistro Ateneu insea...

Cantina premium a corporatistilor din Metropolis Center Tin minte c...

La Strada, terasa de vara a restaurantului Roberto's de la hotelul Ath...

O terasa din Herastrau pentru clientela mai sobra Aperitivo e o te...

Nuba, cea mai scumpa terasa din Parcul Herastrau Sunt mai multe loc...

Phill - Cand e vorba despre ala micu, ce, te mai uiti la bani? Phil...

O cafenea-gelaterie boema in centrul Bucurestiului Puro & Bio ...

SushiRoom s-a intors unde ii este locul SushiRoom a fost unul dintr...

Afiseaza

La Terrazza, cu terasa vraiste si nematurata

La Terrazza, restaurant traditional italian in cartierul CotroceniAm revenit la La Terrazza, de data aceasta mancarea mi s-a parut ceva mai buna decat la vizitele anterioare. Tocanita de legume (caponata, cum ii spun ei) surprinzator de buna, linguini cu sos pesto si fructe de mare la fel, un peste spada cu sos simplu de rosii destul de bun, maslinele iuti de la amuse-bouche, focaccia, cafeaua si sorbetto la fel. Si au fost foarte rapizi.

In rest, nimic special de spus despre amenajare, interiorul a ramas la fel. Poate doar despre terasa nematurata si cu lucruri lasate in dezordine dupa venirea frigului. Le-ar fi luat un ceas sa faca asta, prin octombrie, de pilda, si i-ar fi scutit pe clienti vreme de multe luni de o priveliste dezagreabila.

La Terrazza ramane, totusi, unul dintre putinele restaurante bune ale Cotroceniului, dupa cum am spus… (GB – ianuarie 2019)

Unul dintre putinele restaurante bune ale marelui Cotroceni

Daca imi aduc bine aminte, primul restaurant la parterul cladirii aceleia urate din Cotroceni, in marea intersectie de la Carol Davila cu Eroilor a fost Il Tempio del Gusto, in 2014. Nu a rezistat mult, si a fost inlocuit cu La Terrazza, Pizzeria Bar Ristorante, pe numele lui intreg, tot un restaurant italian, adica.

Acolo, in Cotroceni, langa un mic restaurant care a fost celebru multa vreme, chiar si cand era comunism in oras, Bradet, dar de care putini isi mai aduc acum aminte, s-a construit un bloc nou, urat, un neg pe fata elegantului cartier bucurestean. Nu stiu cine le-o fi dat autorizatie sa construiasca asa ceva, si tocmai acolo, in vazul tuturor, insa gata, l-au facut si nu-l mai darama nimeni.

Cotroceniul e unul dintre lucrurile frumoase ale orasului, e Bucurestiul vechi si instarit, urban si educat, curat si disciplinat, chiar si in dreapra bulevardului Eroilor, cum te uiti din vale catre Academia Militara.

La Terrazza are parterul acelui bloc urat, si terasa din fata lui, chiar spre marea intersectie. E mijlociu spre mic, doua saloane comunicante, despartite virtual de un impresionant acvariu. E destul de bine amenajat, urban, luminos, culori optimiste, banchete si scaune comode, ferestre mari, ca sa vezi Cotroceniul.

Meniul e lung, bucatarie italiana traditionala, felurile cunoscute, putine noutati. Am luat o gustare „street food”, destul de buna, dovlecei cu usturoi, din care am primit doar apa de la usturoi, paste cu somon si sparanghel, bune si acestea, dar cu prea mult sos, ca de obicei, si cu sparanghelul fiert mai mult decat ar fi fost cazul, si un ton cu susan cam fara gust, a ramas jumatate in farfurie. Painea foarte buna.

Serviciul a fost bun la La Terrazza, dupa ce am reusit sa ne obisnuim cu harjoana celor trei vlajgani barbosi care se harjoneau intre ei si vorbeau de-ale lor la telefon de parca nu ar fi fost nimeni in restaurant. Dar aveau si ei dreptate, la urma urmei, cand am ajuns eram singurul client, si un singur client nu se pune cand ai chef de harjoana. Abia dupa ce au mai venit si altii s-au mai calmat si ei si ne-am inteles bine, si-au facut treaba si am avut si conversatie cu ei.

Italienii cu care am mai vorbit despre mancarea italiana din oras, dar nu numai ei, au pus La Terrazza pe lista cu restaurante traditionale bune din Bucuresti, deci ceva mai sus decat mi s-a parut mie, la prima vizita. E cam departe de mine, de unde locuiesc si lucrez, dar mi-am propus sa mai trec pe la ei, ca sa ma lamuresc mai bine. (GB – decembrie 2017)

 

Data actualizarii: 08/12/2019

La Terrazza  - Str. Dr. Carol Davila, nr. 56A (Cotroceni)