Recenziile, articolele si notele anterioare despre localuri

Ord. dupa

Clopotul de sticla si vulcanasii cam pe dinafara, in context... 18 ...

315 vizite

O cina greceasca pe cinste acasa la doamna Zisi Amvrosia e un restaur...

49 vizite

Daca mi-ar cere cineva sa-i recomand un singur restaurant din Parcul H...

88 vizite

Bistro Ateneu: cred ca e prea devreme pentru portii minuscule si legum...

345 vizite

A doua oara: serviciul mai bun, mancarea mai putin buna Am reveni...

503 vizite

Restaurantul in care chelnerilor le este interzis sa zambeasca. Cas...

733 vizite

Uimirea unui chelner dintr-un winebar: am crezut ca beti doar apa... ...

194 vizite

Un mare restaurant cu un mic ventilator Chefs Experience e un resta...

297 vizite

Schimbarea la fata a Complexului Herastrau. Si la inima... Complexu...

177 vizite

Cred ca vor fi din nou ceea ce au fost... Am revenit la Cucina de l...

294 vizite

O frumoasa gradina ascunsa a centrului Bucurestiului Eu ma duse...

145 vizite

Ghicitoare de nerezolvat pentru un om inteligent Cat sunt eu de int...

276 vizite

Nu e fine dining, dar bucatarie italiana mai fina decat atat nu gasest...

262 vizite

Stilul auster scandinav care prinde bine la generatia tanara intelectu...

280 vizite

Doar nu o sa stau sa va povestesc un meniu intreg, de 70 de feluri... ...

1305 vizite 1 comentarii

26 de lei o sticla de apa de 0.75... La ultima vizita la Gargantua,...

60 vizite

Partea stanga si partea dreapta a chelnerului... Sunt sigur ca mult...

233 vizite

Cam ca si celelalte doua restaurante Gargantua Gargantua KSLF e un ...

299 vizite

Mergeti doua luni la rand la Gargantua KSLF, in fiecare zi E clar, ...

203 vizite

Direct pe primul loc in Lista Restocracy, inca de la deschidere Toa...

18 vizite

Nume mare, casa mare, imaginatie mica Golden Blitz a ramas in folcl...

23 vizite

Sa stiti ca se poate face bucatarie fina si cu aceleasi costuri ca in ...

209 vizite

Cel mai vechi mare bucatar de bucatarie fina din Bucuresti? Pe ...

14 vizite

Marea bucatarie frantuzeasca fina traditionala adaugita cu rosii crude...

367 vizite

Ei poftim! Unul dintre cele mai bune restaurante din Bucuresti e in Mi...

462 vizite
Afiseaza
vizualizari
comentarii

Pentru ca Mircea Dinescu are imaginatie si altii nu au

Mircea Dinescu

Lacrimi si Sfinti e restaurantul din Centrul Vechi la care Mircea Dinescu e asociat, sau de care si-a asociat numele, oricum, ca sa vanda mai bine. Si a reusit, evident, pentru ca Mircea Dinescu e un brand valoros, care aduce audienta peste tot pe unde apare.

Lacrimi si Sfinti e inspre partea bulevardului I. C. Bratianu a Centrului Istoric, aproape de Hanul lui Manuc. Are doua niveluri, un parter in care e si bucataria, la vedere, dupa un perete de sticla, si care mananca mult din spatiu, si subsolul cu mai multe incaperi, un adevarat beci, de fapt, cu ziduri de caramida, bine amenajat. Terasa e mica, amenajata simplu, nimic special de spus despre ea.

Si salonul de sus de la Lacrimi si Sfinti arata bine, cred ca schimba din cand in cand amenajarea, in jurul cate unei teme. De data aceasta este atelierul tamplarului, cu niste bancuri mari de lucru pe post de mese, de mare efect, cu ceva scule de tamplarie pe pereti, pe post de decoruri.

Lacrimi si Sfinti are bucatarie romaneasca, un fel de amestec de mancare traditionala, taraneasca, alaturi de feluri mai boieresti sau altele pur si simplu inventate, alaturari ad-hoc de ingrediente si de moduri de preparare pe care nu prea le mai vezi in alta parte. Pentru ca acesta este USP-ul lui Mircea Dinescu, unul dintre marii specialisti romani in marketing. Sunt sigur ca daca as gusta din toate, as gasi regasi destule feluri de mancare cunoscute deja, insa Mircea Dinescu stie sa le prezinte ca si cand ar fi cu totul altceva. Nu degeaba e el scriitor talentat…

Mancarea e totusi buna la Lacrimi si Sfinti, in ciuda volumului si a vitezei la care trebuie facuta, pentru traficul din Centrul Vechi. Recomandarile lor au fost sarmalele si parjoalele, bune, intr-adevar, dar nu as fi ghicit ca erau binecuvantate de Mireca Dinescu daca le-as fi mancat in alta parte. Mazarea caramelizata era buna pentru ca avea si ceva zahar pe ea, piureul asa si asa, varza calita a rams in farfurie, in o suta de alte restaurante cu specific romanesc din Bucuresti ai fi putut gasi una mai buna.

Serviciul a fost surprinzator de rapid la Lacrimi si Sfinti. Ma asteptam sa fie altfel, stiu ca sunt multe comentarii pe tema aceasta atunci cand se vorbeste despre restaurantul lui Mircea Dinescu. Insa noi am avut noroc, poate, mai ales ca am ajuns la putin timp de la deschidere si inca nu apucase sa se aglomereze.

Fiindca la Lacrimi si Sfinti vine multa lume, vin turisti, in primul rand, dar si bucuresteni ademeniti de emisiunile culinare ale lui Mircea Dinescu. Preturile sunt rezonabile. Ceva mai mari decat la alte restaurante traditionale romanesti, insa nu cine stie ce. Oricum, la traficul pe care il au, fac un profit consistent si cu preturi neiesite din comun.

Au chelneri tineri, inca neobositi. Am fost preluati de catre doua fete din mainile unui chelner, dupa ce si-au dat seama ca nu intelege ce i se intampla, nici macar cateva lucruri elementare. Si bine au facut, ca altfel nota lui Lacrimi si Sfinti la servicii s-ar fi dus mult in jos, de nu ar fi inteles Mircea de unde se trage.

De ce o fi atat de greu pentru celelalte restaurante traditionale romanesti sa se inspire din ce zice si ce face mircea Dinescu la Lacrimi si Sfinti, sau din ce fac Alexandru Consulea la Zexe, Kera Calita la Jaristea ori Dragos Petrescu pe la hanurile lui, nu stiu. E clar ca oamenii vor si ceva creativitate in farfurie, vor povesti frumoase, spectacol…

Lacrimi si Sfinti e unul dintre restaurantele traditionale romanesti bune ale Bucurestiului, surprinzator de putine bune printre atat de multe cate sunt cu acest specific. Asa ca Lacrimi si Sfinti e de luat in calcul cand vreti sa mancati patriotic si, mai ales, cand va vin musafiri din strainatate. (GB – mai 2017)

Hanu’ Berarilor Casa Elena Lupescu

Un model pentru restaurantele populare cu specific romanesc, pentru clasa medie Hanu Berarilor - Casa Elena Lupescu e un alt restaurant al lui Dragos Petrescu din seria "mari case vechi ale Bucures...

Locanta Jaristea

O cina privata cu doamna Nicolau e o experienta care se tine minte. Dintre toate restaurantele pe care le-am evaluat pana acum, cu Jaristea (Locanta Jaristea, pe numele ei din acte) mi-a fost cel m...

Zahanaua Zexe (Icoanei)

Cea mai buna mancare romaneasca boiereasca din Bucuresti. Scriu acum despre amandoua Zahanalele Zexe, cea din Icoanei si cea de la Statuia Aviatorilor, pentru ca asa par sa fi fost concepute, sa fi...

Data actualizarii: 31/10/2018

Lacrimi si Sfinti, mai 2017