Lista restaurantelor, bistrourilor, cafenelelor si altor localuri din zona centrala a Bucurestiului, cuprinsa intre:...

Ord. dupa

Un mic bistrou bun cand vrei sa faci pe studentul Ad hoc Bistro par...

Restaurantele de pe malul Dambovitei: Aici Pe malul cu Piata Unirii...

Restaurante spaniole se deschid si se inchid in Bucuresti, Alioli isi ...

Fie ca Sfantul Duh sa faca portiile putin mai mari la Alouette Urban B...

Angelo Grasso, restaurantul de la Teatrul National, e lucrul cel mai b...

Pai nu sunteti doi, v-am adus doua linguri, ce mai vreti? Am ajuns ...

Alta mare casa a Bucurestiului condamnata la mediocritate Foarte fr...

Un restaurant fara ambitii, care se lasa in grija curentului Multe ...

Benihana e un adevarat mare restaurant japonez, sofisticat si aristocr...

Hanul cu Tei este unul dintre putinele hanuri vechi care mai exista in...

Imobilul ce găzduieste astazi Berăria Nenea Iancu a fost dintodeauna...

Bistro Raw Vegan este un business de familie creat de două surori și...

Bodega La Mahala este un local situat in Centrul Istoric al Bucurestiu...

Secvente dintr-un film de arta Nu-mi aduc aminte ce era in locul ac...

O cantina-bistrou cu mancare destul de buna Boutique du Pain e un b...

Pestele pe care il folosim este unul salbatic, de captura, pescuit in ...

Café Athenée nu e tocmai ceea ce numele ar putea sugera unora Café...

Caffe Citta, mai mult restaurant decat caffe Am revenit la Caffe Ci...

Caju by Joseph Hadad au ajuns unde le este locul Mie mi se pare ca ...

Restaurantul Hotelului Capitol, scenariul unui film de epoca Cei ca...

Exista viata in Caragea 8! Dar nu exsita mancare... Caragea 8 (scri...

Un grup de prieteni francezi și români, deopotrivă profesioniști ...

Carturesti Carusel este o librarie si ceainarie situata pe strada Lips...

Cărturești is a cultural venue that functions as a bookshop, tea stu...

Casa Oamenilor de Stiinta (COS), cu Parcul Trandafirilor, unul dintre ...

Afiseaza

O cina privata cu doamna Nicolau la Locanta Jaristea e o experienta care se tine minte.

Lansare de carte Kera Calita - Tainica inima a BucurescilorDintre toate restaurantele pe care le-am evaluat pana acum, cu Jaristea (Locanta Jaristea, pe numele ei din acte) mi-a fost cel mai greu, trebuie sa recunosc. Pe de o parte, am fost cu Noro si cu familia lui la Jaristea si am mancat bine, in general, insa niciunul dintre noi nu-si mai amintea a doua zi ce fusese pe masa. Pe de alta parte, insa, la putin timp dupa aceea, doamna Aurora Nicolau (Kera Calita), patroana „stabilimentului gastronomic artistico-literar, locanta „Jaristea””, cum se prezinta ei, m-a invitat la o romantica cina privata, impreuna cu doi prieteni comuni. Am mancat atat de bine (si atat de mult, pe cale de consecinta, fiindca sunt lacom cand dau de mancare buna), incat ziua a ramas in lista evenimentelor gastronomice despre care imi aduc aminte aproape fiecare fel de mancare si simt din nou mirosul si gustul lui la fiecare aducere aminte.

Sunt mai multe restaurante mari in Bucuresti in care am trecut prin asemanatoare experiente. Cand am facut Restocracy le-am avut tot timpul in minte, am tinut seama de ele si am scris si in sectiunea de explicatii si justificari (Restocracy: ce, cine, cum), aici pe site, ca la un restaurant e bine de stiut nu numai cum e mancarea de zi cu zi, ci si cum este cand patronul sau bucatarul isi pun in minte sa te impresioneze. Daca e o diferenta, macar afli ca sunt bucatari si oameni acolo care sunt mult mai buni decat par la prima vedere si ca, daca vrei o mancare sau un eveniment gastronomic de exceptie, poti sa le primesti, la o adica. Nu discut acum daca si cat trebuie sa platesti in plus, sau ce sa dai in schimb.

Asadar, cane se intampla asta, ca evaluator responsabil ma straduiesc sa fac o medie intre cele doua experiente, si notele de la mancare de acolo vin. E greu de spus daca asa e mai bine sau mai onest, dar macar am scris asta sa se stie.

Locanta Jaristea e in partea aceea de Bucuresti de vreo 25 de ani. E orasul vechi, cu istorie si poezie, cu mai biserici si cu Patriarhia, cu scolile preotesti, cu copii care se joaca in strada, cu case si cu blocuri vechi, dar si cu cele noi, la cativa pasi. Mi-a fost intotdeauna greu sa ghicesc ce a fost inainte de Locanta Jaristea in cladirea aceea ciudata, intinsa dar lipsita de un etaj, macar, intr-o lipsa de logica imobiliara chiar si pentru vremurile de dinaintea celor de azi. Mi-am tot spus, de fiecare data, sa o intreb pe Kera Calita despre asta cand o intalnesc, insa mereu am uitat, tot luandu-ne cu cele de-ale gurii.

Interiorul Locantei e acum cunoscut multor bucuresteni, daca nu chiar de la ochii lor, atunci sigur din niste poze. Pentru ca se fac multe acolo, cred ca mesenii tin mai des in mana aparatul de fotografiat decat furculita la Jaristea. Celor mai multi le place (si eu ma numar printre ei), strainilor, in special.

Serviciul de la Jaristea e, iarasi, un lucru nu usor de descris, mai ales ca aici subiectivitatea cantareste incomparabil mai greu decat atunci cand masori gustul, mirosul si aspectul mancarii, de pilda. Un om ca mine, cu reflexul detaliului din interactiunea sociala (a nu se uita care e meseria mea), e circumspect cu chelnerii „de meserie”, mai ales cei formati pe vremea comunistilor. Pe de alta parte, insa, chelnerii-copii de la alte restaurante cred ca ar parea ciudati intr-un stabiliment cum e Jaristea, ma gandesc eu. Nu stiu ce sa spun, nu prea-i simpatizez pe chelnerii de la Jaristea si le-am dat o nota mai mica, fara sa-mi fi facut absolut nimic rau… 🙁

Am vazut ca lui Daniel, cel care se uita in meniurile restaurantelor, face adunarile si impartirile ca sa putem pune pe site pretul mediu al unui meniu, i-a iesit 133. Cred ca cifra ar trebui sa fie putintel mai mare, poate nu cu mult, cine stie ce i-a scapat sau cum a calculat, mai ales ca la Jaristea cele mai multe mese sunt „la comun”, cu mancarea la mijloc si impartita intre toti cei din jurul ei.

Nu scriu aici despre spectacolele din fiecare noaptea de la Jaristea, care i-au facut mai multa faima chiar decat mancarea. Cateva fete (se citeste fetze) subtiri, mai simandicosi, stramba din nas. Celor mai multi le plac, si sunt si eu printre ei. Strainii se dau in vant dupa ele, si asta umple Locanta Jaristea seara de seara, de zeci de ani.

Locanta Jaristea e, asadar, unul dintre restaurantele mari ale Bucurestiului, cu un loc in Lista Restocracy, asa cum si merita, unul dintre cele foarte putine cu mancare romaneasca boiereasca dintre cele foarte multele „traditionale romanesti”. (GB – martie 2017)

Locanta Jaristea

Save

Save

Save

Save

Save

Data actualizarii: 17/09/2019

Locanta Jaristea  - Str. George Georgescu, nr. 50-52

  • Vlad Tepes :

    Pai dacă domnul critic culinar a fost invitat de patroana la o cina privata….! Un critic culinar merge incognito și pe banii lui. Basca faptul ca patroana nici nu știe prea bine (dacă știe), ce este Jaristea, unde se afla în România și de ce se numește asa! Bine asta la cât de pe sus e nasul madame penibile nici nu mai conteaza

  • Christiane :

    Buna ziua,

    In locul Locantei Jaristea a fost restaurantul Bumbesti.
    Numai bine,
    Christiane

  • Stefan :

    Buna ziua.
    Eu am fost de citeva ori acolo, atat ca invitat cit si gazada pentru altii, sau intr-o cina familiala. Va pot spune, ca nu sunt de acord cu comentariile dvs, laudative la adresa acestui restaurant. Daca, decorul, este frumos, albul + argintaria ii dau o nota originala, manacarea este proasta. Tot felul de denumiri sofisticate, greu de inteles si mai ales de tradus pentru straini, mancarea vine greu, si pe deasupra mai vine si rece.! Vinurile, alese, sunt exagerat de scumpe. Ospatarii, par amabili, doar la inceput, apoi devin grosolani, aroganti si indiferenti. Preturile la tot ce-i acolo, sunt fff mari, nejustificate.!! Una peste alta, este un local select, si atat ! Showul Dnei Laura, este uneori de prost gust ! De curiozitate, merita sa te duci odata ! Oricum, a doua oara faci credit !

  • DrPi :

    Am fost odata acolo. Invitat. Spectacol grotesc. Cu Kira in lumina reflectoarelor si spectacol. Mancare banala. Recomand tuturor sa mearga (pe banii altora) . E o experienta de neuitat a prostului gust vandut pe post de „high class”. In fine, totul mi-a adus aminte de scena din filmul Rambo in care personajul principal si-a cumparat o zgarda de caine pe post de bratara si a zis „that’s what I call class”

    • George Butunoiu :

      Eu stiu ce spui, si eu am zis la fel cand am fost primele dati. Apoi nu am mai zis asa. Ce fel de spectacol ai putea face intr-un restaurant care sa nu ti se para astfel? Mie nu-mi plac defel spectacolele in restaurante, de niciun fel, nici macar muzica ambientala cantata de vreun saxofonist, fie el si neobosit si neapatic. Or, daca iei toate optiunile la rand, vezi ca nu sunt deloc atat de multe pe cat pare… GB

  • Lasă un răspuns la Stefan Anulează răspunsul

    locanta-jaristea-restaurant-romanesc-evaluare-restocracy