Restaurante si alte localuri inchise dupa ce au fost vizitate sau prezentate pe Restocracy

Ord. dupa

Micul bistrou al Herastraului, cu mancare mai buna decat a gigantilor ...

2297 vizite

Mica Italie de pe Calea Calarasilor Am uitat sa intreb daca numele ...

2263 vizite

Marketing bun. Sa vedem cat o sa tina... Modelul clasic de restaura...

450 vizite

Modelul rusesc: pranzul patronului e sfant, inainte de toate! A...

2518 vizite

Industrializarea boemei Am fost vara la Clubul Taranului (MTR), de ...

2501 vizite

O fi Aqua alt restaurant in sezonul rece? De la Aqua am pastrat o a...

5914 vizite 1 comentarii

Limo Cuisine si marea lui inventie: crevetii inveliti in bacon cu tot ...

2721 vizite

Le merge bine Am revenit la Pasterra, am mancat paste (tagliate...

2102 vizite

Balkan Bistro este un restaurant central în București unde vei regă...

63 vizite

Cel mai ieftin restaurant din Herastrau Se pare ca Patru Anotimpuri...

2030 vizite

S-a redeschis cu acelasi nume Bel Mondo, dupa ce s-a mutat cateva sute...

635 vizite

O trattoria ca in filmele americane de actiune Portobello e un rest...

30 vizite

“După ce a venit primul nostru espressor, probabilitatea ca visul s...

136 vizite

Unul dintre cele mai frumoase restaurante ale Bucurestiului Am reve...

6070 vizite 1 comentarii

Nu orice restaurant cu mancare buna e si plin! M-am intors la A...

1163 vizite

Chelnerita nu se putea ocupa de noi fiindca... lua masa! Nu credeam...

735 vizite

Se modernizeaza restaurantele si in cartierele mai conservatoare ...

731 vizite

Ca sa nu spuna lumea ca nu au si ei restaurant... Hilton Garden Inn...

399 vizite

Ce merge in Baba Novac si la Piata Muncii s-ar putea sa nu mearga si i...

1559 vizite

Multumiti cu ce au, nu cred ca vor mai multa bataie de cap Mi-a pla...

918 vizite 1 comentarii

Un restaurant corect de trafic turistic Trattoria Romana e un resta...

390 vizite

O fi un bistrou - bakery - coffee club pentru ASE-istii de peste drum?...

300 vizite

Piata Muncii bate Piata Victoriei. Cel putin pentru moment... KOS e...

1765 vizite 1 comentarii

Giuseppe, un bucatar italian in Cartierul Francez In complexul acel...

705 vizite

Bistrou cu motociclisti frumosi Putini stiu acum cine a fost Mobra,...

2275 vizite
Afiseaza
vizualizari
comentarii

Iti vine sa vomiti de la mirosul de tigari

Olio este un restaurant in care se fumeaza, strada Clucerului, de unde incepe Nicolae Racota. Primul restaurant deschis acolo a unul de carne, in urma cu cativa ani. Cred ca i-a urmat un altul, tot pentru scurt timp, inainte de Olio, dar nu sunt sigur. Olio pare sa-si fi gasit locul, si da semne ca se si dezvolta sau se extinde.

Olio are o casa fara etaj in frumosul si bogatul cartier bucurestean, unde incep sa se amestece casele vechi cu blocurile mici construite pe vremea comunistilor, cu blocurile mari, tot atunci facute si cu cele noi, din ultimii ani.

Nu-mi mai aduc aminte cum era la steakhouse-ul originar, insa cred ca amenajarea si chiar o buna parte din mobilierul de la Olio sunt de pe vremea aceea, pentru ca e un concept country american, cu lemn, scanduri, piele si imitatii de piele pe care nu s-ar gandi nimeni sa le asocieze cu paste, risotti si ce mai gasesti intr-o trattoria italieneasca. Sunt bine facute, locul e bine intretinut, luminat. In spate au construit ulterior un salon destul de mare, cu pereti de sticla, interesant de uitat prin ele. E un miros de tigari acolo, de iti vine sa vomiti instantaneu cand intri.

Meniul e foarte lung la Olio, cu tot ce exista prin bucataria italiana traditionala. Unele feluri au si cate un nume, nu sunt doar o insiruire de produse si ingrediente in lista, ca la majoritatea celorlalte restaurante cu specific italian popular.

Nu a fost nimic din ce am luat la Olio foarte bun, si unele nici macar bune. Orezul cu ciuperci mai mult decat banal, ravioli ar fi putut fi rezonabile daca nu ar fi turnat pe ele un bulion de cea mai proasta calitate, pe care il cumperi la canistre de cate 20 de kilograme de la supermarket, presupun, si pe care nici nu era nevoie sa ajungi sa-l gusti, i-am simtit mirosul acru cand inca nu pusese chelnerul farfuriile pe masa. Am mai luat niste melanzane alla parmigiana, de nemancat, cu niste vinete de un deget si cu acelasi bulion scarbos in ele si in exces. Cotletele de miel au fost bune, carnea putin tare, insa cu un gust bun, nu stiu pe ce le-au fipt, insa as fi putut crede ca sunt facute pe jar daca nu eram in mijlocul Bucurestiului. Cafeaua obisnuita.

Serviciul a fost lent la Olio, dupa 45 de minute inca nu aceam nimic pe masa, si am plecat la ora 15 de la un pranz care a inceput la 13. Daca ei vor sa aiba doar clienti care nu muncesc in timpul zilei, sa o tina tot asa. Si nu pentru ca era lume in restaurant, ca erau vreo 3 mese ocupate, ci asa…

Intrarea in restaurant a fost de asa natura incat m-a facut sa scot carnetelul sa notez inca de atunci. Unul dintre chelneri, cel fara chef de munca, despre care o sa scriu mai jos, era ceva mai in spate, nu cred ca facea ceva anume. Ne-a aruncat o privire in fuga, apoi si-a vazut de statul lui degeaba. Am mers pana in mijlocul restaurantului si ne-am oprit, asteptand, cu paltoanele pe noi. Dupe ce ne-a mai aruncat o privire, s-a intors si a plecat, probabil ajunseseram prea aproape de zona lui intima… 🙁

S-au ocupat de noi doi chelneri tineri, unul cam impertinent si fara chef de munca, celalalt care se straduia sa faca ce trebuie, insa care avea nevoie sa i se spuna pe litere ce trebuie. Dar le facea imediat cand afla. Nu ne-au dus hainele la cuier, desi aveau unul, si nu ne-au intrebat, macar, nici dupa ce le-au vazut pe jos, cazute de pe spatarul pe care le proptiseram.

Sa ne aduca niste farfurii, desi le spuseseram de vreo trei ori inainte ca vom imparti mancarea, evident ca nu au putut sa gandeasca de unii singuri. Dar nici dupa ce le-au adus nu s-au prins ca mai avem nevoie si de tacamuri ca sa o impartim. Oi fi eu prieten bun cu kaspar, dar totui nu mancam amandoi cu furculitele din aceeasi farfurie. Am stat si noi aproape un sfert de ceas sa vedem daca se prind ca trebuie sa ne mai aduca ceva, si asta dupa ce le spuseseram de mai multe ori ca impartim mncarea, si dupa ce le-am spus ca o impartim in farfurii separate. Chelnerul cel muncitor si binevoitor se uita uluit cum stam cu mancarea in fata si nu facem nimic, desi trecuse deja de ora 14 si inca nu mancaseram nimic. Banuia el ca mai trebuie ceva, facea eforturi supraomenesti ca sa isi dea seama ce, se vedea ca gandeste la greu, insa nu a reusit. Pana i-am spus noi.

Preturile sunt cam mari la Olio, pentru o mancare atat de mediocra. O masa in doi, cu o sticla de vin bun, iti scoate vreo 250 de lei de pe card, daca nu si mai mult, si-i da celor doi chelneri si cui o mai fi pe acolo.

Olio e, asadar, un restaurant cu o mancare mediocra, care incalca legea in mod grosolan, si care traieste chiar pe seama celor care merg acolo tocmai pentru ca se incalca legea, presupun. (GB – decembrie 2017)

Olio, restaurant cu bucatarie italiana traditionala pe strada Clucerului

 

Data actualizarii: 30/12/2018

Olio