Articole si stiri legate de lumea gastronomiei, de piata restaurantelor si a localurilor de consum public si subiecte...

Ord. dupa

Cu o investiție de peste 500.000 euro, Sciccheria deschide un nou res...

Jurnalistul culinar Cosmin Dragomir, autorul volumului Curatorul de Za...

Când am scris de multe ori că Bucureștiul are câteva dintre cele m...

O cină japoneză la bunii mei prieteni Hiroshi și Mari Ueda......

Flavours Group începe anul 2024 în forță și își consolidează p...

Editura GastroArt anunță lansarea volumului Ce e nou în Noua Bucăt...

Ruka Izakaya a fost un restaurant cu mâncare excelentă de la începu...

Editura GastroArt anunță lansarea volumului Colecționarul de Sarmal...

Tuborg Christmas Brew, berea oficială a Crăciunului, este disponibil...

Radu Savopol, cofondator 5 to go, premiat la nivel internațional pent...

Angeline Cake Boutique oferă românilor în premieră cel mai savurat...

SALAM DE SIBIU: O FELIE DE ROMÂNIEAFLĂ POVESTEA CELUI MAI ÎNDR...

Ahold Delhaize, deținătorul lanțului de magazine Mega Image, anunț...

Jurnalistul culinar Cosmin Dragomir lansează Colecționarul de Sarmal...

Halloween cu arome fine la restaurantul Roberto’s: extravaganța une...

Știam de Oxana Crețu, de bucătăria și de restaurantul ei din ...

Restaurantul Gramont anunță La Symfleurie, o cină eveniment alătur...

Zona din jurul piețelor Dorobanților și Floreasca e, foarte probabi...

S-a deschis săptămâna aceasta una dintre cele mai bune cofetării d...

  • Primul an de Sciccheria a fost unul foarte ...

Claudio Melis, chef distins cu o stea Michelin, vine pentru prima dat...

Restaurantul Gramont dezvăluie noi evenimente și meniuri exclusive p...

Când mâncați ...

Companiile își pot personaliza coperta viitoarei cărți semnate de ...

Relais & Châteaux Le Bistrot Francais, pe numele său întreg, ca...

1 comentarii

2 din 4 persoane de vârstă medie din România sunt supraponderale sa...

Acum câteva zile ES José Antonio Hernández Pérez – Solórzano, a...

Brunch la FORK Ana Tower25 iunie, 12:00 - 17:00, meniu de degustar...

Puține lucruri sunt mai franțuzești, mai adânc încrustate în spi...

Unele dintre cele mai bune fructe din București se găsesc într-un l...

Recent, restaurantul Le George, din cadrul hotelului Suter, și-a schi...

La un an de la lansare, restaurantul Sciccheria îl aduce în România...

Raionul de Pește Floreasca (fiindcă mai au unul, la Piața Dorobanț...

O cină memorabilă la Gramont, aristocraticul restaurant al Palatului...

2 comentarii

Sunt câteva restaurante în București care au meniuri nu foarte sofi...

Macromex și Next Root Management System: soluție pentru siguranță ...

Restaurantul Le George, din cadrul Palatului Suter, devine Gramont și...

RO-Wine | The International Wine Festival of Romania - ediția de prim...

 Savart e genul de restaurant în care ajungi până la u...

Sardin e un restaurant tare interesant, și va ajunge să fie studiu d...

KANÉ - NEW ROMANIAN CUISINE începe o serie de colaborări cu chefi i...

Singureni Manor Equestrian Retreat va fi gazda unui eveniment culinar ...

La finalul lunii martie, 5 to go dublează porția de energie oferită...

Raionul de Pește din Piața Dorobanților a fost una dintre cele ...

Devenită  epicentru pe  harta cultural-continentală, Timișoara ș...

Sâmbătă 11 martie 2023, profesioniști și amatori, iubitori ai vie...

Am băut din vinurile Serenum în urmă cu câțiva ani, înainte de p...

1 comentarii

Așa că, stilul de viață alert îi face pe români să se îndrepte...

Cei de la Singureni Manor Equestrian Retreat, despre care am tot scris...

Instituția financiară Capital Financial Services S.A., care opereaz...

Afiseaza
comentarii

(Starea actuala si tendintele in restaurantele din Bucuresti: partea a II-a)

Restocracy Topul Mancarurilor 2018, etapa de preselectie SushiAsadar, trebuie “educat” clientul bucurestean sau nu? In fond, marketingul s-a cristalizat in jurul principiului de baza ca trebuie sa-i dai clientului exact ceea ce vrea si iti cere, uneori de-a dreptul imperativ, revendicativ si cu mojicie. Daca da, cine sa faca asta? Restaurantele, o instanta detasata, altcineva? Subiect pentru un lung si separat articol, desigur.

Si ca sa mai ramanem putin la subiectul clienti… Daca ar avea obiceiuri proaste legate doar de ce mananca, ar fi nemaipomenit, pentru ca nu ar interesa pe nimeni altcineva. Dar au destule si care trec dincolo de farfuria si de masa lor. Una dintre cele mai mari si mai profunde placeri in viata este sa fii inconjurat si sa traiesti printre oameni educati, civilizati. Imaginati-va cum ar fi sa mancati in fiecare zi in restaurante in care oamenii ies afara sau pe hol cand vorbesc la telefon, in care isi lasa paltoanele la cuier, nu pe spatarul scaunului, in care nu vorbesc tare si nu fac in permanenta poante ca sa-i faca pe cei de alaturi sa rada isteric, in perpetuul neurotic search for fun…

Internetul a adus in prim-plan, a amplificat si chiar a exacerbat mitul “micului restaurant cu suflet”. Iar daca e si ascuns, cine stie pe ce coclauri si inca putin cunoscut cititorului, e si mai bine. Acolo, in acele mici oaze de umanitate intr-un desert de impersonalitate, un bucatar, respectiv bucatareasa cu suflet, care in folclorul urban invariabil a lasat in urma un mare salariu la o multinationala ca sa se apuce de gatit si de primit clientii, face mancare cu suflet, asadar, si ti-o serveste cu suflet intr-un decor simplu si auster, dar plin si el tot de sufletul personajului in cauza.

Am batut drumurile neasfaltate ale Bucurestiului si imprejurimile marelui oras ca sa ajung la toate aceste mici restaurante cu suflet care mi-au fost recomandate, cu promisiunea ca voi manca acolo ceva ce nu voi uita. Am fost, mi-am stricat masina pe toate ulitele, am mancat, am vorbit cu sufletistii in cauza. Mi-a placut de ei, mi-a placut ambianta cu suflet, insa vreo mancare cu suflet pentru care sa vreau sa revin neaparat, sau sa o recomand unui nedusman, eu inca nu am gasit. Mancarea cu adevarat buna tot la marile restaurante am gasit-o, la cei care au investit mult in produsele de cea mai buna calitate, in echipamente, in bucatari talentati si, mai ales, cititi. Am ajuns la concluzia, pe care nu mi-o va mai demonta cineva vreodata, ca sufletul adaugat in mancare nu-i modifica nicidecum gustul. Schimba ambianta, e drept, schimba serviciul, te simti uneori minunat acolo, insa gustul mancarii nu. Dar mitul are resurse aproape nelimitate, asa ca va fi la maximum si cu mare succes exploatat si de acum inainte. Gata cu sufletul, punct, e momentul sa trec la alt subiect.

Preturile acum: ingijorator de multi bucuresteni ii blameaza pe managerii de restaurante pentru preturile pe care nu si le pot permite, sau, oricum, nu atat de des pe cat ar vrea ei. In mintea lor, a clientilor, zic, responsabili pentru nivelurile preturilor sau ale salariilor dintr-o tara sunt patronii si managerii de companii, si nimeni altcineva. Fiindca intr-o tara fara interventia statului in stabilirea preturilor si a salariilor, companiile si managerii le fixeaza, nu altcineva, e la mintea cocosului, argumenteaza ei. Ati auzit pe cineva care sa injure politicienii sau pe altii de aceeasi teapa pentru raportul dintre salarii si preturi in Bucuresti si in jur? Eu nu prea, si stiu bine ca nici nu voi auzi.

Insa aud zilnic despre sclavia angajatilor fata de angajatori, despre exploatare si multe altele asemenea. Nu cred ca va puteti imagina cati clienti si angajati ii urasc visceral pe patronii si pe managerii de restaurante pentru salariile pe care le primesc acolo si pentru preturile mancarurilor, respectiv. Asta in conditiile in care sunt multe restaurante in care niciun ghelner nu pleaca cu mai putin de 1,500€ in buzunar la sfarsitul lunii. S-ar ingrozi acesti patroni si manageri daca ar afla. Eu stiu mai bine decat altii despre toate acestea pentru ca meseria mea e in alta parte, acolo unde sunt chiar in mijlocul relatiilor dintre angajati si angajatori, de aproape 30 de ani. Asta, cu scrisul despre restaurante, e asa, ca sa nu ma apuce depresia numai cu ce vad in domeniul resurselor umane.

Ca sa conchid, preturile din restaurantele bucurestene, cu foarte, foarte putine exceptii, sunt corecte si normale, si cel mai adesea la nivelul unui profit atat de mic pentru acel patron, incat s-ar rusina si el cu veniturile lui in fata unui sofer de la metrou sau a unui alt angajat de la stat. Insa, asa cum am scris de atatea ori, ignoranta si ipocrizia romanilor sunt maxime, si vor ramane la acelasi nivel inca vreo doua, trei generatii, cel putin.

Si oamenii acestia din restaurante reusesc sa mentina preturile rezonabile chiar in pofida razboiului declarat de politicieni impotriva lor. Sigur, impotriva tuturor businessurilor, dar sa ramanem deocamdata la restaurante si industria ospitalitatii, in general. Daca ne-am gandi la un scenariu abstract prin care in Franta, sa zicem, s-ar duce guvernul nostru ca sa-i conduca, fara indoiala ca jumatate dintre restaurantele lor s-ar inchide deja dupa mai putin de un an. Nu ar mai putea sa-si ia niste morcovi sau cateva oua de la o ferma din apropiere, ar trebui sa faca un mic dosarel pentru fiecare gaina cumparata, cu copii de avize si certificate pe care numai marile lanturi de supermarkets si cash & carry le pot procura. Si multe, multe altele. Ca antreprenorul si managerul roman e uneori un adevarat erou, nu indrazneste sa spuna nimeni in public, desigur.

Si tot cu concursul autoritailor – si nu vorbesc aici despre toleranta, ci chiar despre incurajare fatisa – in incredibil de multe restaurante se fumeaza fara nicio jena. Au prins cu totii curaj acum, ca au vazut ca nu se intampla absolut nimic, ca nici macar nu se mai feresc. Am sunat la politie de cateva ori, desi stiam ca nu se va intampla nimic, ii cunosc bine pe politisti, mai bine decat multi altii. Au venit, fiindca erau obligati prin regulamente sa raspunda unor astfel de solicitari, dupa care mi-au spus in fata, cu tot cinismul pe care lipsa de educatie ti-l da adesea, ca ei nu vad pe nimeni fumand. Dupa care s-au carat la ale lor.

Cateii, pisicile si alte eventuale dobitoace pe care… (va urma)

Restaurantele din Bucuresti, mai bune decat oricand (III)

(Starea actuala si tendintele in restaurantele bucurestene: partea a III-a)Cateii, pisicile si alte eventuale dobitoace pe care unii ar vrea sa le aiba langa ei chiar si in restaurante, facand...

Restaurantele din Bucuresti, mai bune decat oricand (I)

(Starea actuala si tendintele in restaurantele din Bucuresti: partea I)In urma cu cateva zile am dat Premiile Restocracy pentru cele mai bune restaurante din Bucuresti in 2018, prilej de sinte...

Data actualizarii: 27/02/2019

Experiența pe acest site va fi îmbunătățită dacă acceptați folosirea de cookie-uri. Mai multe informatii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close