Casa Victor e un mic boutique hotel popular de trei stelute in una dintre cele mai scumpe zone din Bucuresti, aproape de piata Cherles de Gaulle. Si acum scriu despre restaurantul hotelului, de fapt.

Cred ca e construit imediat dupa Revolutie, cand si arhitectii erau departe de nivelul la care au ajuns acum. Totul e demodat si modest acolo, de la cum arata cladirea, la amenajare, la tinutele clientilor care se invart pe acolo si pana la mancarea din farfurie. De aceea nici nu m-am mirat cand mi-au spus ca nu se poate plati cu cardul. Nu m-au lasat sa fac poze, si e de inteles.

Restaurantul e mic, sumar si saracacios amenajat. Au si o terasa pe langa zidurile cladirii, austera si aceea. Meniu amestecat, cu ceva mancaruri italienesti, pizza, bucatarie romaneasca. Mancare banala, doar cat sa tina de foame. Preturile mici de tot la Casa Victor, nu am mai vazut asa ceva pe o raza de kilometri buni in jur.

V, bunul meu prieten si coleg de facultate, mi-a spus ca el mananca foarte bine la Casa Victor de fiecare data. Si chiar isi tine acolo zilele de nastere si alte petreceri. E prieten cu patronul. Asadar, daca patronul (Victor l-o fi chemand?) poate sa faca mancare buna cand vrea, nu ar fi ceva nemaivazut. Ba dimpotriva, am scris si eu adesea despre cum am mancat saracacios in cate un loc, si apoi cat de bine a fost cand patronul a vrut sa-mi demonstreze ce poate. E si acesta un model de business, ca multe altele… (GB – martie 2019)