Iar m-a trimis cineva pe drumuri, George, e un restaurant mai deosebit, știi, din acelea cu noile bucătării creative. Nu e chiar fine dining, dar se apropie… M-am mirat că nu auzisem de el. Așa că am urcat repede pe scuter și m-am dus să văd creativitatea. Noroc că nu am mers mult, și e plăcut acolo în centru, în orașul vechi, plin de farmec boem, pe lângă Palatul Universul. Și că cei de la Dumicat – că așa se cheamă – sunt foarte agreabili, mi-a plăcut să stau de vorbă cu ei și să-i pozez. Și să stau pe băncuța de lemn și să mă uit la clădirile fabuloase și la trecători, dintre care 2 din 3 erau hipsteri. Până și cățeii și pisicile sunt hipstere acolo… 😊
„Restaurantul” e o chicinetă, de fapt, pe o bucățică din parterul unui bloc maiestuos, fost hotel interbelic. Au un salon minuscul, cu vreo trei măsuțe minuscule și ele. (PS: are două saloane, am aflat mai tărziu, nu îl văzusem pe al doilea. Se pare că e puțin mai mare decât cel pozat de mine.) Iar afară banca obligatorie și regulamentară de lemn din localurile neo-boeme, cu un fel de taler pe post de masă, ca să nu ții farfuria în mână când mănânci. Mâncare obișnuită la Dumicat, nimic special. Un bistrou de proximitate ca multe altele, dar cu avantajul plasării într-o zonă boemă a Bucureștiului, aproape și de elitele creative de la Palatul Universul și de alți consumatori de mâncare cu suflet. Care sunt convinși că dacă presari puțin suflet peste mâncare, le va schimba gustul. Sau că le va mai tăia din excesul de oțet cu care ne-au adus-o… (George Butunoiu – septembrie 2025)