Berestroika, singura micro-berarie-restaurant din Bucuresti, lansata ca o revolta impotriva berii obisnuite. Berestroika imbie prin berea buna, naturala, fabricata in locatie proprie cu echipamente produse de Brauhaus dupa retete originale, si prin mancarurile gustoase, preparate traditionale: carnatii de Plescoi serviti cu mustar, ciolanul de porc afumat cu fasole alba, varza calita, rasolul de vita cu legume, supe variate – precum cea de peste, gulasul…

Ce e mai sus spun cei de la Berestroika despre ei insisi.

Nu merg des prin berarii, asa ca nu pot baga mana in foc ca Berestroika e singurul restaurant care isi fabrica propria bere chiar acolo, langa mesele clientilor. Insa chiar daca o mai fac si altii, tot merita admiratia pentru asta.

Berestroika sunt pe la Bulevardul Unirii, unde se taie cu Mircea Voda, in spatele sirului de blocuri comuniste. Au o casa mare, construita in alte vremuri, fara indoiala, cu o curte imensa, cu diverse acareturi in ea. Au vreo trei saloane in partea dinspre strada a casei, amenajate simplu, chiar a berarie. La subsol au o crama – pivnita, destul de mare, cu doua cotloane, bine amenajata.

Si tot la parter au fabricuta de bere, dupa niste pereti de sticla, cu cazanele de arama si de inox, foarte inedit si interesant de privit.

Curtea e foarte mare, dupa cum am spus. Au o terasa acoperita cu pergole fixe in prima jumatate, iar in spate una deschisa, mai inalta, in care se pot face spectacole – gandindu-ma dupa scena pe care am vazut-o in fundal. Terasa e decorata cu plante si flori mari de plastic. Pacat, ca nu ar costa nici mult si nici greu de intretinut nu ar fi niste plante adevarate.

Berestroika e o berarie, cu un meniu specific acestui tip de local, insa in care au facut loc si catorva mancaruri indiene, patronul fiind indian. Eu am luat doar o maduva la cuptor si un desert, ceva mai bine facute si mai prezentate decat ma asteptam. Inghetata cu sofran, indeosebi, a fost foarte buna. M-am uitat si in jur si am vazut pe mese mancare ce parea facuta cu grija, de asemenea.

Si serviciul de la Berestroika a fost mai bun decat ma asteptam, personal si fara gesticulatie inutila, cu un chelner si o chelnerita tineri si placuti, care chiar se uitau la tine cand vorbeai cu ei si se si straduiau sa te faca sa te simti bine.

Se tot invartea pe acolo un nene intr-un sort ponosit, cu papuci de plastic si cu un tricou murdar, probabil nu mai fusesra spalate de prin primavara. Umbla de colo-colo, cand inauntru, apoi in bar, pe terasa, si nu stiam ce e cu el, facea nota discordanta cu toti si cu toate de la Berestroika. Apoi l-am vazut intrand in fabricuta de bere, deschizand un cazan si facand nu stiu ce in el, din care am dedus ca o fi berarul casei. Dar chiar si asa, o cutie cu dero ca sa-si spele tricoul costa chiar o nimica toata, poate ca nu ar fi rau sa prevada cei de la Berestroika asta in planul lor de investitii pe anul urmator…

Erau clienti pe terasa Berestroika, si se pare ca asteptau si mai multi. Am vazut o masa foarte mare deja pregatita si alte cateva mese rezervate deja. Eu am ajuns seara devreme, presupun ca lumea se aduna la Berestroika ceva mai tarziu, ca sa stea.

Berestroika e o berarie bine facuta, cu mancare destul de buna, preturi rezonabile, o terasa foarte mare si frumoasa. Nu stiu cum e berea facuta de ei, eram cu masina si mai bausem si la pranz destul, nu voiam sa exagerez, asa ca am lasat pe data viitoare degustarea berii lor nefiltrate. Si daca fac investitia in cutia cu dero, sau chiar in cateva tricouri de schimb si o pereche de pantaloni mai putin caraghiosi pentru domnul berar, ar fi inca si mai bine… (GB – septembrie 2018)