Templul Soarelui (Mihail Eminescu)

Casa marii pianiste si scriitoare

Vad ca sunt mai multe restaurante chinezesti Templul Soarelui in Bucuresti. Pe cel de pe Mihail Eminescu, unde se taie cu Toamnei, chiar vizavi de Biserica Precupetii Vechi, il stiu de multa vreme.

Templul Soarelui de pe Eminescu sunt in casa in care a trait Cella Delavrancea. O casa a timpului marii scriitoare si pianiste, intr-o parte a Bucurestiului acelor vremuri, orasul vechi, cu poezie, cel din romanele pe care le citeam in scoala si in liceu, cu copaci batrani, strazi niciodata drepte.

Casa boiereasca e mare, impunatoare, dar cred ca Templul Soarelui ocupa doar o bucata de parter, nu s-au dus mai sus. Au decorat-o in stilul lor foarte incarcat, agresiv, culori inchise, violente, apasatoare. Nu a fost renovata de multa vreme, degradarea se vede la tot pasul, ambianta e obositoare.

Meniul e lung la Templul Soarelui, ca la mai toate restaurantele chinezesti, de altfel. Mancarea a fost surprinzator de buna, am luat mai multe feluri si nu am avut vreo obiectie cat de cat semnificativa in aceasta privinta.

Am avut la serviciile de la Templul Soarelui, in schimb. Niste chelneri apatici, cu care nu puteai lega doua vorbe, pentru care clientii erau doar niste oameni care ii intrerupeau din jucatul pe telefon. Si-au facut treaba, impinsi de la spate, insa lasand o impresie deplorabila.

Preturile ni s-au parut cam mari la Templul Soarelui din Mihai Eminescu, ceva mai mari decat la alte restaurante chinezesti, insa nu exagerate. Ceva clienti in afara de noi erau, insa nu cat sa-mi dau seama daca le merge bine sau nu.

Templul Soarelui e, asadar, un restaurant chinezesc de proximitate, pentru cei care locuiesc sau lucreaza in apropierea marii biserici Precupetii Vechi, dar nu mai mult de atat. (GB – ianuarie 2016)

Biserica Precupetii Vechi de pe Toamnei, la intersectia cu Mihail Eminescu, inconjurata de restaurante: Trattoria Amore, Templul Soarelui si Moudy’s Kitchen…