… citiți asta! 😊 Și eu și mulții alții ne dăm seama, adesea, nu numai de calitatea unei mâncări dintr-o farfurie, ci chiar de gustul ei, doar uitându-ne la ea. La forme, texturi, dar mai ales la culori. Marii chefs știu perfect asta, așa că i-au convocat pe colegii lor, oamenii de știință (ingineri chimiști și biologi, neurologi și cercetători în neuroștiințe cognitive, psihologi specializați în percepție senzorială și alții), și le-au cerut niște studii detaliate și liste cu tot ce face ca o mâncare să ni se pară mai bună decât este doar uitându-ne la ea, sau invers, mai proastă decât merită. Mai departe e simplu: coloranții își fac excelent treaba! Iar dacă intră în joc și potențiatorii de gust – ceea ce nu toți marii chefs fac, totuși – atunci noi, clienții, nu mai avem scăpare! Să vedem cine își mai dă seama ce e în farfuria lui, la nivelul la care a ajuns știința astăzi…
Culorile sunt un prim indicator al gustului unei mâncări, într-adevăr! Privirea este cea care „gustă” prima. 😊 Ați intrat într-un restaurant, ați văzut o farfurie adusă la masa vecină și, brusc, vi s-a făcut poftă. Sau poate că ați respins un fel de mâncare doar pentru că „nu arăta bine”, deși nu l-ați gustat niciodată. Asta nu e deloc întâmplător. Culoarea este primul semnal pe care creierul vostru/ nostru îl primește despre mâncare. Înainte de a mirosi sau gusta, vedem. Iar ceea ce vedem ne influențează nu doar pofta, ci și percepția gustului, a aromei, a prospețimii, ba chiar și cât de mult să mâncăm. Cercetătorii au demonstrat fără echivoc că ambianța generală în care mâncăm – lumina, muzica, mirosurile, temperatura – are un impact major asupra felului în care percepem gustul. Însă culoarea rămâne, de departe, factorul vizual cu cel mai mare impact. Nu doar culoarea mâncării, ci și a farfuriei, a băuturii, a mesei sau a ambalajului.
Culoarea chiar schimbă gustul! Faceți cu prietenii voștri un experiment simplu, dar revelator: aceeași ciocolată caldă, servită în pahare identice ca formă și material, dar de culori diferite (portocaliu, roșu, alb și crem închis). Vă spun eu dinainte ce vor spune „cobaii”: ciocolata băută din paharele portocalii și crem închis va fi percepută ca având o aromă mai bogată și mai dulce. Deși compoziția nu s-a schimbat, percepția da. Acest efect se explică prin faptul că anumite culori creează, în mod inconștient, așteptări gustative. Roșul și portocaliul sunt asociate cu dulce, galbenul cu acru, albastrul cu mentolat sau artificial, iar verdele cu prospețime – ca să le enumăr doar pe cele mai comune. Aceste așteptări pot modifica felul în care gustăm mâncarea: dacă ceea ce simțim corespunde cu ceea ce ne-am imaginat, gustul ni se pare mai bun. Dacă nu, putem chiar respinge mâncarea.
Chefii și designerii culinari știu foarte bine toate acestea. De aceea, culoarea este folosită strategic în bucătărie. O farfurie reușită nu trebuie doar să fie echilibrată ca gusturi, texturi și temperaturi, ci și cromatic. Culorile complementare – cum sunt roșu și verde, portocaliu și albastru – atrag imediat ochiul și deschid apetitul. Ingrediente naturale viu colorate (fructe de pădure, flori comestibile, legume crude) sunt preferate pentru că duc imediat cu gândul la sănătate. Tehnicile de gătire joacă și ele un rol: blanșarea păstrează verdele intens al legumelor, sotarea aduce luciu și contrast, coacerea dă brunuri proletare apetisante. Totul e gândit să stimuleze pofta chiar înainte de prima înghițitură.
Culoarea este principalul indicator de prospețime și siguranță, desigur! O carne roșie proaspătă are o culoare intensă, iar dacă devine gri-maronie, știm imediat că ceva nu e în regulă. Fructele și legumele își pierd din culoare pe măsură ce se ofilesc, iar brunificarea indică oxidare. Chiar și băuturile ne atrag prin transparență, strălucire și intensitate cromatică. Pe scurt, ochiul e primul care decide dacă ceva e „proaspăt” sau „alterat”, uneori mai repede decât mirosul sau gustul.
Mergând mai adânc prin cotloanele subconștientului, văzând culorile, uneori ne dăm seama și cât de sănătoase sunt unele mâncăruri. Dacă cheful nu trișează prea mult, desigur. Uitându-ne doar la legume, de pildă, intuim că roșul e bogat în licopen (roșii, pepene, căpșuni), galben-portocaliul în betacaroten (morcovi, dovleac), verdele în sulforafan și clorofilă (broccoli, spanac), mov-albastrul în antociani (afine, mure, vinete), albul în alicină antibacteriană (usturoi, ceapă).
Tot prin aceleași mecanisme subconștiente ajungem să evaluăm și să „degustăm” de la distanță nu doar mâncarea din propria farfurie, ci și toată mâncarea dintr-un restaurant, de pildă, doar uitându-ne la pozele din meniu sau de pe site. La culori, înainte de toate. Și chiar mâncarea unei întregi bucătării, regională sau chiar națională. Când vedem dominanta brună din mâncărurile românești, cele balcanice și orientale, știm deja că e multă carne și sosuri din carne (porc, la noi, oaie la cei cu mai multe neveste) și mâncare ținută mult în cuptor. La indieni și la alții din Orientul de Departe, la fel. Acolo vezi doar sosurile brune și cafenii, rareori ghicești ce e sub ele. Și mai încolo, la sofisticații japonezi, predomină culorile pastelate, delicate, naturale. Imediat te prinzi că e altceva. Și la fel în jurul Mediteranei, unde domină tonurile calde – roșu de roșii, verde de ulei de măsline, galben de paste sau lămâie. Acolo totul respiră mare și soare, desigur. Și credeți că îndrăznește cineva să spună că nu e bună mâncarea aceea? Ați văzut vreodată pe cineva spunând asta? Eu nu…
De aceea, munca chefilor și a marketerilor e incomparabil mai simplă și mai ușoară în zilele noastre. Fiindcă au mult, mult mai multe mijloace și instrumente de manipulare. Și incredibil de eficiente. În era rețelelor sociale, culoarea mâncării a devenit un instrument de marketing. Farfuriile sunt concepute pentru a fi fotografiate. Smoothie bowls cu fructe tropicale, prăjituri cu glazuri strălucitoare, cafea albastră cu spirulină – toate devin virale.
Pe de altă parte, însă, oamenii caută din ce în ce mai mult pigmenți naturali în locul coloranților sintetici, desigur. Perfect, o nouă pleașcă pentru marketerii deștepți și cu carte: asta vreți, asta primiți! Rețeta perfectă a marketingului inteligent. Sfecla, turmericul, matcha aronia, coacăzele roșii, turmenicul, șofranul, cătina, ștevia, spirulina din alge, varza roșie, susanul negru au devenit, astfel, superstaruri în farfuriile clienților care cred că vor fi mai sănătoși la ieșirea din restaurant, decât la venire.
Așadar, gustul e și în ochi. Culoarea este mult mai mult decât un detaliu estetic. E limbajul fără vorbe care ne spune dacă vrem sau nu să gustăm. Ne pregătește pentru o aromă, ne modifică percepția, ne trezește amintiri sau emoții. În marketingul gastronomic, culoarea e un ingredient esențial. Chiar dacă nu se găsește în rețetă sau în meniu… (George Butunoiu, august 2025)
