Ca la tara, insa nu ca in reclame
Am fost in staul Ghionea, comuna Ulmi judetul Giurgiu, la vreo 25 de kilometri de Bucuresti, si mi-a parut cam rau dupa timpul pierdut si banii dati pe benzina, ca sa nu mai spun si de pranzul ratat.
Auzisem de multa vreme de Ferma Cocosul Rosu din prafuitul sat, si cred ca intr-o vreme au deschis si o sucursala in oras, in spatele Guvernului, insa nu au stat prea mult.
Ferma Cocosul Rosu e la tara, intr-un sat de campie. Nu e undeva intr-o parte, intr-un luminis, langa un izvor, cum te-ai putea gandi, ci e printre alte case ori acareturi, ce or fi acelea de jur imprejuar.
Ferma Cocosul Rosu e destul de mare, are o alee lunga de la poarta si diverse constructii de o parte si de alta. Au o gradina mare, diverse pergole si cerdace cu mese si scaune. In spate e o terasa deschisa intr-o mica livada, direct pe pamant. Inauntru au trei saloane de diferite marimi, pentru nunti, cumetrii si alte evenimente.
Ma asteptam la un restaurant in toata regula la Ferma Cocosul Rosu, cu mancaruri facute cu produse din gradina lor, desigur. Insa e o terasa banala, au numai carne fripta, adica ce e mai usor si mai banal de gatit, ca sa nu-si bata capul prea tare. Si nici aceea nu e cine stie ce, o gasesti la fel si in Gara de Nord sau in cine stie ce birt de la periferia Bucurestiului.
Serviciul e haotic la Ferma Cocosul Rosu, cu chelnerite care se certau in gura mare, mai ceva ca la piata, nu stiu ce aveau de impartit, fete care nu stiu sa vorbeasca, sa se uite, daca tot treceau pe langa noi.
Ne-au placut cateii, insa, erau multi si de diferite marimi, le-am dat sa si manance, ca si asa a ramas in farfurie mancarea.
Clienti erau destui la Ferma Cocosul Rosu, unii petrecareti la terasele din fata, mai amenajate pentru astfel de evenimente, clientii “regular” in spate, pe terasa din livada. Preturile mici, intr-adevar, dar ce folos?
Ferma Cocosul Rosu e un restaurant provincial, de tara, pentru cei de la tara, in caz ca nu au chef sa se suie in masina ca sa ajunga in oras pentru ceva mai bun. Si pentru evenimente, desigur, ca acolo conteaza mai putin ce pui in gura.
Nu e cazul sa luati in calcul un mers pana in staul Ghionea, comuna Ulmi judetul Giurgiu pentru mancarea de la Ferma Cocosul Rosu, daca sunteti din Bucuresti. Nici macar pentru livada, catei, tractor, porc, gaina, roata de caruta, cuptor de paine, leagane pentru copii sau ce mai puteti vedea la ei. Au copaci, ceva verdeata si flori, insa din acestea gasesti acum peste tot. Ferma Cocosul Rosu e o simpla ferma de tara, dar nu una ca acelea pe care le vedeti in reclame, sa nu va lasati tentati… (GB – august 2018)
Ferma Cocosu Rosu - Sat Ghionea, jud. Giurgiu, km. 23 A Bucuresti-Pitesti
Comentarii (2)
Este jalnic ce am văzut acolo!!!mizerie,angajații care pregătesc carnea, mezelurile,brânzeturile,nu sunt echipați corespunzător ,va zic adevaru crunt de la fata locului. Jeg,multă mizerie in camerele unde se prepara ,carnea mezelurile,brânzeturile,lactatele…am rămas șocat de ce am văzut.paine la cuptor cu lemne???de unde atâtea lemne !!!facuta la cuptor cu gaze.O anti Mărioara făcea zacusca,neechipată corespunzător cu o singura lingura de metal ți-o întindea sa guști zacuscasi alți 5 după tine cu aceeași lingura,după care a mai și strănutat in oala cu zacusca …și după aia sa mai cumperi,plus ca produsele sunt ffff scumpe,jeg,mizerie, needucat sati facă o primire frumoasa.Un jeg de ferma vreți sa va convingeți ,duceți-vă dar mare atenție la toate detaliile de la intrare la ieșire.Azi a fost marea mea dezamagire legată de aceasta ferma.(Păcat puteau sa facă ceva de vis fermecător…dar asta este patronu,și menegeru
Am fost acum vreo 2-3 luni (intr-un week-end), cu copiii (3 si 6 ani) plus inca o famile cu copil de 5 ani. Insist pe asta pentru ca mai toti clientii erau cu copii de varste similare si care aveau posibilitatea sa interactioneze cu animalele de acolo (cam toate animalele domesticite). Ai posibilitatea si de a face cateva ture cu ponei sau cai (parca vreo 5 lei / 3 ture de tarc) ceea ce facea deliciul celor mic; e adevarat nu am vazut adulti care sa se inghesuie…
Odata epuizata joaca cu animalele, copiii mai aveau optiunea unui loc de joaca (pe care l-ati surprins in poze) dar care era cam prost intretinut. Acum vreo 3-4 ani organizau o plimbare cu caruta caruta catre o casa traditionala aflata pe domeniul lor la cca 500 m. In fata casei era o tiroliana pentru copii.
Despre mancare: autorul are dreptate, meniul e banal, fara „iz de ferma” iar serviciul nu m-a surprins in niciun fel dar lipsa fortei de munca pregatite este o alta discutie.