Exile

E placut si linistit la Exile, restaurantul lui Romica, personajul de film…

La Exile, restaurantul lui Romica din Piata Dorobantilor, mergi cand vrei sa faci o petrecere, fiindca stii ca Romica ti-l rezerva doar pentru tine, cand esti cu mai multi prieteni si vrei sa te lungesti la vorba, cu un pahar in fata, mergi sa mai schimbi o vorba cu Romica, pentru ca tuturor ne place de el, fiindca terasa e foarte frumoasa vara si pentru ca e placut inauntru iarna. Dar rareori mergi pentru mancare, fiindca aceasta nu este punctul forte al lui Exile, ci ambianta si prezenta lui Romica, cel care te si serveste, adesea.

A refacut interiorul in ultimele luni, arata mai bine decat inainte, e chiar interesant si placut acum, fata de cum era inainte. E placut si linistit la Exile, restaurantul lui Romica, te simti bine acolo daca nu esti foarte pretentios la mancare. (GB – februarie 2018)

Exile, Romica si prietenii

In Bucuresti nu prea se intampla, ca in multe alte parti, ca patronul sa fie mai cunoscut decat restaurantul si oamenii sa mearga acolo mai mult ca sa se intalneasca cu el decat pentru mancare sau pentru atmosfera. Sigur, sunt si la noi restaurante care au luat numele chefului sau pe cel al patronului, insa si acolo te duci, de regula, pentru mancare, nu ca sa stai la un pahar de vorba cu personajul. Exile de pe Sofia, la Piata Dorobantilor, e, totusi, un astfel de restaurant la care multi merg pentru placerea de a-l intalni pe Romica, patronul.

Romica e un baiat tanar, frumos, viril, intotdeauna cu cel putin doi nasturi descheiati la camasa, mereu zambitor si gata sa-ti spuana sau sa iti arate ceva.

Romica a luat o casa frumoasa din Dorobantilor, frumosul si bogatul cartier al Bucurestiului, si a deschis restaurantul Exile acolo, in urma cu mai multi ani. Casa nu e mare, insa Exile e pe vreo trei niveluri: un fel de bar mai mare la subsol, un salon cu cateva mese la parter si inca o sala mica la etaj. Amenajarea e cuminte, destul de minimalista, fara nimic ostentativ, dar nici prea creativ.

Terasa, insa, e destul de mare si frumoasa, e atractia principala de la Exile imediat ce se incalzeste putin afara. Iar daca ar avea si mai multe plante, ar fi si mai frumoasa.

Romica nu prea a avut noroc la bucatari, nu a gasit pana acum pe unul cu adevarat talentat. Mancarea e OK la Exile, in general, insa nimic special. Nu sunt multe feluri in meniu, e mai degraba o bucatarie urbana, contemporana, nespecifica. Preturile sunt normale. Serviciul e destul de bun, chelnerii sunt obisnuiti cu clienti de-ai casei, cei mai multi, si asta sporeste atmosfera familiala si familiara de la Exile.

Si clientii se cunosc intre ei, de obicei, asa ca de multe ori vezi ca la Exile toata lumea vorbeste cu toata lumea, cu Romica in centru si nelipsit, sta cam toata ziua acolo, il vad mereu, pentru ca am biroul pe cealalta strada.

La Exile se organizeaza multe petreceri de grup, de prieteni si apropiati, si cred ca aceasta a devenit principala activitate a lui Romica, fiindca cei care vin doar sa manance si atat cu sunt multi. Si Romica e prieten cu toti, iar daca se intampla sa vii pentru prima data la Exile, aproape sigur te vei regasi in carnetul lui de adrese de acum inainte… (GB – mai 2017)

Restaurantul Exile din Piata Dorobantilor, in viziunea lui Romica Oprea

Un om fericit

Romica, poreclit si Romeo Oprea, nu are cel mai bun restaurant din Bucuresti, nici pe cel mai scump, nici pe cel mai ieftin, nici pe cel mai mare, nu s-a imbogatit din afacerea cu restaurante, insa e unul dintre cei mai veseli si mai optimisti din oras. Nu prea se intampla sa intri la Exile, restaurantul lui, si sa pleci fara numarul lui de telefon in agenda si el cu al tau, chiar daca e prima data cand ajungi acolo, si nu pentru ca ai fi auzit de Romica si de restaurantul lui, ci doar din intamplare. Romica e baiat frumos, face sport, e viril si, mai ales, zambeste tot timpul, si nu pentru ca i-o cere postura lui de patron de restaurant, ci pentru ca asa este Romica, el e fericit. Si, asa cum scrie si in manualele de psihologie, aceasta fericire e contagioasa, se transmite de la un om la celalalt. Romica e organizator de petreceri, stie sa faca asta mai bine decat multi alti patroni de restaurant. L-am rugat sa-mi scrie mai multe despre el si sa-mi trimita poze. Sper sa-si faca timp, intre doua dintre multele si foarte desele lui vacante… (GB)