Unico Vero – Doar bucatarul pare inadecvat in acest peisaj
Am revenit la restaurantul Unico Vero dupa mai bine de un an. La fel de frumos si de bine ingrijit, mancarea tot obisnuita, insa am descoperit terasa. O vazusem si alta data, insa nu banuiam atunci ca e atat de frumoasa si de inverzita. O buna bucata din an e atractia principala a restaurantului, fara indoiala.
In rest, ce am scris mai inainte ramane la fel de valabil, asa ca nu mai reiau. Chelnerul a fost amabil si natural, chelnerita a avut un moment de irascibilitate cand nu a stiut ce sa mai raspunda, insa apoi s-a controlat foarte bine. Si m-a emotionat sa reintalnesc batranul caine, de care imi aduceam aminte mai bine decat de mancare…
Mancarea nu e punctul forte al Unico Vero. E rezonabila, insa conceputa si facuta fara talent, fara imaginatie. Meniu lung, cu mancarurile cele mai comune si mai simple, ca sa nu munceasca prea mult cei din bucatarie si sa nu trebuiasca sa-si puna mintile la contributie. Dar e un restaurant frumos, o spun din nou, si pentru asta cred ca le vin clientii de atatia ani. (GB – iulie 2019)
Daca v-ati saturat, ca si mine, de restaurante cu design industrial
Unico Vero e un restaurant italian destul de cunoscut al Bucurestiului, in primul rand pentru ca e frumos si ca sta pe una dintre marile strazi ale orasului vechi, pe Viitorului, acolo unde incepe din Alexandru Donici. Partea aceea de Bucuresti din alte vremuri, pe la Biserica Icoanei si Schitu Dravari, cu mai mult farmec decat aproape oriunde in alta parte, are copaci batrani, strazi niciodata drepte, case boieresti, niciodata la fel, facute de oameni care se intreceau in a si le impodobi intotdeauna mai frumos decat ceilalti.
Casa lui Unico Vero e ingusta si lunga, de tip vagon, are un etaj ce pare mai degraba un pod suprainaltat si o alee pe langa gard, ce cu greu ar putea sa fie numita curte. Poate ca in spate sa fie ceva mai mult, dar m-ar mira sa aud ca au facut o terasa acolo. Am mai fost de cateva ori la Unico Vero inainte. E la fel cum il stiam, foarte frumos, ca din cartile postale, foarte curat, colorat cald, vesel, optimist, a vacanta in Toscana. Fete de masa albe. De ce au astupat geamurile care dau catre batrana strada, nu voi intelege in veci. Sa ai in fata ceea ce multi mai vad acum doar in filme, si tu sa pui geamuri opace, spune ceva…
Bucatar fara talent. Sau lenes. Sau amandoua…
Unico Vero are un meniu cuminte din bucataria italiana clasica, felurile cunoscute, fara vreo surpriza. Noi am luat doar doua feluri, un peste la cuptor cu legume si sos de apa si niste paste cu carnati, inecate in ulei si in grasimea de la carnati si foarte iuti. Cartofii prajiti de la peste nu au fost buni. Din aceste doua feluri, noi am dedus ca la Unico Vero au un bucatar fara talent, care nu cred ca a mai pus mana pe vreo carte de gastronomie in ultima vreme si care nici nu va pune, daca a trecut de 30 de ani. Si cred ca a trecut, daca e cel pe care l-am vazut stand degeaba in restaurant, la taclale cu chelnerii.
Care chelneri au fost foarte atenti si saritori, ca tot veni vorba despre ei. Clienti erau la cateva mese.
Unico Vero e un restaurant foarte frumos, o spun din nou. Sper ca pizza sa fie mult mai buna decat ce am mancat noi. Despre celelalte feluri de mancare imi este greu sa cred, doar chelnerul a spus ca ne-a adus ce au ei mai bun din partile acelea ale meniului. Daca locuiti sau lucrati in zona, mergeti la Unico Vero, oricum nu aveti multe alte variante la indemana. Daca nu, nu stiu ce sa zic… (GB – februrie 2018)
Saloanele si batranul caine Unico Vero
Terasa Unico Vero
Unico Vero - Str. Viitorului, nr. 8
