Restaurantul Bosco e deschis de vreun an în parcul Bordei, în locul lui La Gondola. Tot al unui italian este, se pare. Am auzit puțin vorbindu-se despre el, nu știu de ce, mai ales că este un restaurant bun, bine amenajat și cu mâncare bună. Are pereți de sticlă, ceea ce e și normal și foarte bine, pentru un restaurant pus într-un parc. Despre cum a ajuns un escroc să primească gratis o bucată de parc, sub semnătura lui Emil Constantinescu, când era președinte, și fără să știe ce semnează, o să scriu altă dată. Dar de atunci a trecut prin mai multe mâini și s-a albit, așa că ultimii proprietari (și cu atât mai mult cei care au închiriat) par de bună credință.
Restaurantul e foarte bine amenajat, după cum se vede și în poze. Terasa care pătrunde mult în parc e spectaculoasă – o să o vedem mai bine la vară. Bucătărie internațională, sau MediterrAsian Fusion Cuisine, ca să-i parafrazez chiar pe ei. E bucătărie fină, muncită și făcută cu atenție, dar nu e fine dining „curat” – deși tinde spre acolo și se apropie. Au un chef lituanian, talentat, care știe bine treburile și tehnicile.
Pâinea de mai multe feluri foarte bună. Untul cu sare de la început bun, dar i-au pus un inutil cărbune comestibil pe el, care i-a stricat gustul. L-au pus ca decor, dar cred că a fost o idee proastă. Scallops with foie gras, vanilla Miso glaze au fost excelente; la fel, Sea bass ceviche, pickled kohlrabi, hazelnut tiger milk. Dar la King crab croquettes with black truffle aioli cred că au făcut o alegere neinspirată. Crabul e ceva fin, rar, scump, cu gust excelent. Acuma, să-i deturnezi gustul cu o crustă în exces de ceva relativ banal, mi se pare o alegere riscantă. Eu, dacă aș fi fost lituanian, aș fi ales o soluție care să lase gustul de crab intact, nu să ajungă pe locul doi, ca ingredient, cum a fost cazul aici.
La felurile principale am avut o caracatiță pregătită în stil simplu mediteraneean, țărănesc (Grilled octopus, peperonata, potato) – foarte bună, dar cu roșiile din sos cam crude, se simțea acreala. Dar la pastele cu o jumătate de homar întreg pe ele (Lobster linguine, bisque, tomato, spinach) am avut mai multe de comentat. Homarul excelent, ca întotdeauna. Dar pastele înecate în sos, de puteai să-l iei cu lingura. Și, mai ales, un sos acid, acru, probabil de la roșii necoapte bine. Desertul bun, cappuccino excelent.
Și serviciul foarte bun, ne-a plăcut mult de chelnerul din poză, foarte potrivit pentru un astfel de rol. Prețurile au fost cele așteptate. Adică nici mici, dar nici exagerate. O masă în doi, cu două pahare de vin, îți scoate repede 1000 de lei de pe card, și-i mută în contul italianului.
Bosco e unul dintre restaurantele mari ale Bucureștiului, frumos, cu mâncare bună, cu serviciu bun și cu ceva locuri de parcare, care îi strică toată fațada. Dar după ce intri și te instalezi, uiți repede de slalomul printre mașini, mai ales dacă te așezi cu fața spre lac… (George Butunoiu, oct. 2025)
