Ali Baba

La Ali Baba mergi ca sa mananci repede si ieftin

Ali Baba a ajuns sa fie destul de cunoscut in Bucuresti, nu doar la el in cartier, acolo departe, pe Mihai Bravu chhiar la pasajul de la Piata Muncii. Si ca e de ceva vreme in acelasi loc a contribuit la asta, 8 ani nu e putin pentru un restaurant in bucurestim in zilele noastre.

Am fost si eu la Ali Baba acum cativa ani, si chiar am scris despre ei, foarte de bine, mi s-a parut atunci ca au una dintre cele mai bune bucatarii orientale (arabesti) din oras. Acum nu mai zic la fel…

Ali Baba ocupa o casa nici mica, nici mare pe Mihai Bravu, langa alt restaurant care e in Lista Restocracy la momentul in care scriu, Santorini. E amenajata arabeste, relativ bine daca e sa o masuram cu alte restaurante arabesti. Parca imi aduc aminte ca data trecuta Ali Baba se prezentau ca un restaurant utrcesc, insa acum isi spun restaurant cu bucatarie orientala, si pe site, si pe panoul de pe casa. S-or fi schimbat si proprietarii, poate, sau nu imi aduc eu aminte bine, cine stie.

M-au lasat sa fac poze, asa ca nu mai scriu multe despre cum e la Ali Baba. Terasa merita, totusi, cateva cuvinte in plus. E simpla si saracacioasa, daca e sa o masuram cu terasele altor restaurante din oras, insa au avut grija sa fie racoare pe canicula teribila din vara lui 2017, ceea ce alte restaurante, de zece ori mai mari, nu s-au obosit sa faca.

Meniul e lung la Ali Baba, foarte lung, si l-au pus si pe un perete intreg, o inovatie pe care nu am intalnit-o prea des in alta parte. Si peretele e in poza.

Si acum despre mancare, pentru ca de aceea am batut atata drum pana la Ali Baba. Portiile sunt mari, vizibil mai mari decat la ate restaurante libaneze si arabesti din centru, si preturile mai mici. Asta e partea buna. Cea rea este ca mancarea nu e la fel de buna ca la restaurantele mai scumpe si u portii mai mici cu care l-am masurat. Bune au fost urmatoarele: humusul si orezul briani. Asa si asa au fost kebabul, uscat, fara seu de oaie, sau cu prea putin, oricum, limba cu sos de lamaie si usturoi, tabulele, sambusele cu branza, puiul cu sos de lamaie. Creierul a fost prost, de nemancat.

Serviciul a fost distinctiv la Ali Baba, asa cum e la aproape toate restaurantele arabesti. Era si un personaj de revista acolo, un turc inalt si slabanog, ce parea fericit si care a pozat cu mare placere. Nu stiu daca era sef sau altceva, dar mi-a placut de el. Chelnerite erau mai multe fete, unele mai apatice, altele mai fasnete. De mine s-a ocupat cea mai firava dintre ele, dar si cea mai inimoasa, sincera si grijulie, am si pus-o in lista cu cei mai buni chelneri din oras, aici pe site. E cea din poza.

Clienti erau destul la Ali Baba, veneau, mancau repede cate ceva si plecau, ceea ce arata ca Ali Baba e un loc in care vii ca sa manaci, si nu pentru altceva, asa cum e la restaurantele cu pretentii. Pareau multumiti presupun ca si de mancare, si de preturi.

Ali Baba e, asadar, un restaurant in care poti avea mancare arabeasca relativ buna, repede si ieftin, asa ca daca aceasta combinatie e destul de atractiva, puteti lua in calcul sa ajungeti la ei si venind putin mai de departe. (GB – august 2017)

Sos. Mihai Bravu la Piata Muncii