La Salumeria (Vasile Lascăr)

Restaurantul italian Sara de la parterul hotelului Sarroglia, din Maria Rosetti, și-a schimbat numele de vreun an în La Salumeria Cucina. În rest, pare la fel: amenajarea adaptată spațiului de la parterul acela semi-industrial al hotelului, plin cu sculpturi interesante, grădina frumoasă, foarte înverzită. Se prezintă ca „un restaurant cu aer autentic italian, care aduce în prim-plan simplitatea ingredientelor de calitate”. Ceea ce e foarte bine, inspiră încredere.

Meniul italian clasic, cuminte, mainstream, cu felurile de mâncare arhicunoscute de-acum burților bucureștene. Mâncare bună. Am luat Carpaccio de creveți și Carbonara cu paste scurte – nu am știut că sunt scurte, că nu aș fi luat, îmi plac mai mult spaghetele. Au fost bune, și presupun că și restul mâncărurilor sunt la fel.

Au fost destul de rapizi, mi-a plăcut de chelnerul din poză, de aceea l-am și fotografiat. Mai aveau o manageriță acolo – presupun că e ceva șefă, că se juca pe calculator la o masă când ceilalți chelneri munceau. Dar a început și ea să servească atunci când terasa a început să se umple.

Cred că ar fi bine să o țină mai departe de clienți, nu pare să aibă nici cel mai firav zâmbet sau reflex de client service, se încruntă instinctiv când se uită la tine sau încerci să vorbești ceva cu ea. La plecare, era chiar la ușă, împreună cu chelnerul fotogen. Chelnerul s-a uitat spre mine și a zâmbit instinctiv, din reflex, managerița s-a uitat, s-a încruntat și mi-a întors brusc spatele, fără un cuvânt sau un gest. Nu cred că avea ceva cu mine, ci așa e ea, sunt sigur că nu știe că a făcut astfel, nu știe că se încruntă când vorbește, o face instinctiv… ☹ (George Butunoiu – septembrie 2025)