Mahalaua Caramidarilor

Mahalaua Caramidarilor: pentru ce cred chelnerii ca sunt angajati

Mahalaua Caramidarilor e un restaurant nou al Bucurestiului, deschis in iunie anul acesta intr-o casa din zona Caramidari, de unde si-a luat si numele, desigur. Casa e veche, fiindca are o pivnita de pe vremuri, insa e renovata si nu isi arata varsta. E cam ciudat sa o gasesti intre blocurile foarte inalte, toate, de la Tineretului. E aproape de alt restaurant cunoscut al locurilor, La Calinescu.

E o casa destul de mare, cu etaj, dar cred ca restaurantul e doar in salile de la parter, cu bucataria intr-o alta cladire, complet separata, trec cu mancarea prin curte ca sa ajunga in saloane.

Care saloane sunt mici, decorate cu portrete ale Mariei Tanase si cu obiecte care duc catre memoria ei, fiindca a locuit in apropiere, dupa cum am citit. E si un portret mare al lui Brancusi, tot din cauza legaturii sale cu Maria Tanase.

Curtea e foarte mare si destul de impresionanta la Mahalaua Caramidarilor, cu un tei mare si batran si cu alti copaci inalti. Terasa nu e bine ingrijita, e dezordine, nu a fost maturata, insa e placuta si asa.

Mahalaua Caramidarilor e un restaurant cu un meniu lung, provincial, amestecat, fara un concept anume. Eu am luat o ciorba de burta, mici si pui cu smantana, ciuperci si mamaliga, destul de bune pentru un restaurant de cartier, dar nu mai mult de atat.

Serviciul a fost mai “aparte” la Mahalaua Caramidarilor, am avut o discutie lunga cu ei care m-a amuzat. La inceput am ajuns pe mana unei fete dezinvolte si placute, apoi a mai aparut si un chelner in peisaj. Nu aveau chef prea mare de vorba sau de servit clientii, si cum nu le mai facea cineva vreun semn, se duceau repede sa fumeze, cu bucatareasa impreuna si de fata cu clientii. Ceea ce e cu totul nepoliticos si nepotrivit, desigur. Cat am stat eu acolo, am facut un mic calcul si am vazut ca au stat mult mai mult timp la fumat decat la facut ceva pentru restaurant.

I-am intrebat de ce nu fac putina ordine pe acolo, daca tot au atata timp… Nu au inteles din prima despre ce vorbeam, pentru ei toate lucrurile acelea aruncate aiurea, hartii si ambalaje in vazul clientilor, un cantar de marfa pus pe jos, pe langa mese, cabluri incalcite si tot felul de resturi pareau ceva normal, se vede treaba. Le-am spus ca nu e, si ca daca tot aveau atata timp, ar fi fost mai bine si pentru restaurant, si pentru clienti, ba chiar si pentru ei insisi sa le stranga si sa le puna in ordine. Baiatul a ridicat din umeri si a plecat, fata a zis ca da, ca imi da dreptate, cu jumatate de gura, dar nu stiu cat de convinsa era de asta.

Preturile destul de mici, nici nu-mi amintesc sa mai fi mancat pe undeva pe saturate in Bucuresti cu mai putin de 50 de lei. Ceva clienti erau la Mahalaua Caramidarilor, din vecini, fara indoiala. Nu pareau sa se sinchiseasca de dezordine.

Mahalaua Caramidarilor e un bun restaurant de cartier pentru cei care locuiesc in Tineretului, serios si cu preturi bune si, mai ales, cu o mare terasa. Curatenia si ordinea se pot restabili repede, asa ca le trec cu vederea pentru moment. Sper sa le mearga bine, s-au straduit sa faca un lucru bun si util, totusi, chiar daca nu au deloc reflexul detaliului. (GB – octombrie 2018)

Cartierul Caramidarilor

POVESTEA NOASTRA

Mahalaua Caramidarilor din Bucuresti este atestata documentar din anul 1668. Oamenii care locuiau in acest tinut se ocupau cu fabricarea caramizilor, fiind cunoscut faptul ca aici s-au fabricat caramizile pentru constructia caselor si a palatelor din Bucuresti. Astazi, in locul unde a fost Mahalaua Caramidarilor, este cartierul Tineretului.

Imobilul in care se afla restaurantul, este construit in anul 1939 din caramida 100% autentica.
Aproape de adresa noastra din Caramidarii de Jos, s-a nascut, in anul 1913, marea cantareata de muzica populara, Maria Tanase.
Este un prilej de a aduce tribut inegalabilei cantarete MARIA TANASE,  de aceea, din cand in cand, stand la masa din Mahalaua Caramidarilor veti auzi piese precum: „Ciuleandra”, „Cine iubeste si lasa”, „Bun ii vinul ghiughiuliu”, „Ma dusei sa trec la Olt”, „Marioara de la Gorj”…
Daca pe zidul restaurantului deschis pe o strada din Bucurestiul vechi o sa vedeti un tablou cu MARIA TANASE si BRANCUSI, inseamna ca aici puteti cunoaste povestea zbuciumatei iubiri intre cel mai inzestrat roman din toate timpurile si cea mai mare voce a Romaniei care s-a auzit si se va auzi vreodata!
Neica Costica – cum era „alintat fauritorul ”Coloanei Infinitului” – s-a indragostit la prima vedere de ”Pasarea Maiastra”, lasandu-ne  noua si celor care ne vor urma o poveste de dragoste autentica si unica.

Majoritatea preparatelor sunt din bucataria traditional romaneasca: bulz, tochitura, pomana porcului, sarmale, tigaie picanta, ciorba de burta…

Cartierul Tineretului din Bucuresti, pe la restaurantul La Calinescu

Save