Soro lume

Neo-boema pre-hipster de la Soro Lume, un model de urmat

Acolo a fost Blid, locanta românească, un bistrou-experiment de gastronomie etnică al lui Cosmin Dragomir, despre care am scris cu multă simpatie. Nu știu dacă al lui mai este, dar pot spune următoarele: numele e altul, dar din același registru; amenajarea micii case e identică, sau aproape la fel, din câte îmi aduc eu aminte la nivel de detaliu, și la fel pare și curtea îngustă. Meniul e și el cu aluzii naționale, dar nu mai este declarat recuperator de tradiții, ca la Blid, ci pare a tinde către noua bucătărie românească, tânără și creativă.

Nu mai autoplagiez ce am scris deja despre casă și frumoasa stradă a Bucureștiului vechi, trec direct la mâncare. Toate sunau interesant în meniul Soro Lume, scrise de cineva care se pricepe la marketing gastronomic, așa ca nu a fost ușor să aleg. Nu știam că sunt atât de mici porțiile, că aș fi luat trei sau chiar patru feluri. Însă am luat doar un Borș de inimi, adică borș de rață cu păstârnac ars, piure de ardei copt, inimi de rață coapte pe jar și ulei de leuștean, și Baspunar, alias mușchiuleț de oaie la jar cu ceapă coaptă lent în tocătură de oaie, ulei de boia afumată și arpagic murat. Bune amândouă, cu o pâine excelentă alături.

Chelnerii au fost eficienți, dezinvolți, siguri pe ei, mi-au făcut recomandări când i-am rugat, mi-au plăcut. A durat destul de mult până au adus mâncarea, așa că nu am mai luat-o de la capăt și să mai cer și altceva când am văzut că nu mă satur cu atât, am plecat să mănânc restul în altă parte.

Cele două saloane minuscule erau pline, clienți cu o tipologie destul de unitară, bine definită: post-boema bucureșteană, aripa pre-hipster, middle class europenizat și liniștit; aproape toți tineri, niciunul gras, nici măcar bine făcuți. Nu vorbea nimeni la telefon, vorbeau între ei cu voce joasă, nu am reușit să înțeleg despre ce, oricât m-am străduit să trag cu urechea.

Da, Soro Lume e un bistrou civilizat și pentru oameni civilizați, cinstit, focusat mai mult pe mâncare decât pe ambianță, cu mâncare bună și muncită în bucătărie, un bistrou urban așa cum aș vrea să văd cât mai multe. Sunt sigur că va avea succesul pe care îl merită… (George Butunoiu – februarie 2022)

Bucătărie Soro Lume

Saloanele minuscule

Terasa

Strada Fluierului 

Blid – locanta romaneasca experiment de gastronomie etnica al lui Cosmin Dragomir

Blid, sau Blid – locantă românească, pe numele lui intreg, e un mic restaurant nou-nout al Bucurestiului. Are legatura, dar nu stiu precis care, cu Cosmin Dragomir. Cosmin e un jurnalist care scrie foarte mult despre mancare si care face o treaba excelenta cu proiectul sau GastroArt, prin care documenteaza istoria gastronomiei si ospitalitatii romanesti. Practic, e o extensie logica a proiectului, o exemplificare multisenzoriala a pretioasei lui arhive documentare.

Blid – locanta romaneasca nu putea sa fie decat intr-o casa veche din Bucurestiul vechi, cu o curte mica, verdeata, strada cu copaci batrani si copii care bat mingea printre masini, catei de curte care te latra prin portile deschise. Aici am descris o bucatica din Matasari, dar putea sa fie in multe alte locuri din marele oras.

Casa lor e mica, are doua camere amenajate minimalist, foarte auster, bine incadrata in concept. Fiindca Blid nu e despre mancarea romaneasca boiereasca, ci despre cea populara, de la traditionala taraneasca pana la urbana. In curtea din spate au niste mese, si au pus cateva inalte si pe aleea de intrare.

Cat priveste mancarea, “Blid este o locantă care va propune sa descoperiti mancaruri romanesti pe cale de disparitie, gatite traditional sau modern”. Retete si tehnici de preparare recuperate si documentate de Cosmin Dragomir.

Meniul e scurt si relativ simplu, de bistrou. Noi am primit o ciorba tatareasca de nunta, foarte buna, cu vita si menta, printre altele. Apoi legume umplute cu carne tocata de vita si oaie, un fel de dovlecei umpluti, buni si acestia. Paine gustoasa. Ostropelul de pui cu mamaliga rece nu stiu de ce e in meniul Blid, pentru ca nu e nici pe cale de disparitie, din cate stiu eu, si nici vreo delicatesa cu resurse nebanuite si inca nedescoperite. Carnatii cu multe condimente nu au fost pe gustul meu, insa Ludmilei i-au placut. Mie nu-mi plac carnatii subtiri uscati si afumati, din care nu simti deloc gustul de carne si grasime, ci doar de cimbru si de alte ierburi. Nu i-am considerat niciodata o mancare propriu-zisa, ci doar ceva de rontait, ca sa nu bei vin sau bere pe stomagul gol (sic!). Nu se compara cu carnatii moldovenesti proaspeti, grosi, umpluti cu carne adevarata si grasime, nu cu pasta de carne.

Mi-a placut de ospatari, chiar daca nu stiu ei din prima de ce se duce cineva la Blid. Serviciul a fost extrem de rapid, in cateva minute am avut toata mancarea pe masa. Si nu ne-au dat supa clocotita, mai ales! Muzica linistita. Nu mai tin minte ce a fost, insa mi s-a parut neobisnuita in context.

Preturi normale, chiar mici daca le masori cu alte restaurante cu mancare similara, insa mai putin buna decat cea de la ei. Clienti erau destui.

Blid – locantă românească e, asadar, un bistrou etnic tematic asa cum ar trebui sa fie foarte multe in Bucuresti. Mancare cinstita, muncita in bucatarie, oameni calmi si placuti, ambianta civilizata. Are toate ingredientele de baza ale stilului neo-boem, si ma astept sa-si formeze repede o astfel de clientela upper-intermediate, pre-hipster, tanara, emancipata, intelectuala. (GB – noembrie 2019)

Bucatarie romaneasca recuperata

Casa Blid – locanta romaneasca

Terasa Blid si Bucurestiul vechi la Matasari

Catelul BLID

Locanta romaneasca Blid