Localurile din centrele vechi / centrele istorice ale oraselor

Ord. dupa

Traditional grecesc de la ambianta la mancare Athos e un restaurant...

Pai nu sunteti doi, v-am adus doua linguri, ce mai vreti? Am ajuns ...

Tumoarea de pe fatada marii cladiri de langa Manastirea Stavropoleos ...

Un stabiliment pentru boema corporatista Energiea se considera "un ...

O berarie turistica Gambrinus, alaturi de Capsa, Caru cu Bere si in...

Numai daca sunteti turist strain Hanu' lui Manuc e Hanul lui Manuc,...

Pentru ca Mircea Dinescu are imaginatie si altii nu Lacrimi si ...

Unul dintre localurile emblematice ale Centrului Vechi al Bucurestiulu...

Se mananca bine la Meze, si nu atat de scump pe cat i s-a dus vestea ...

Domnul Jacob Hausmann, o lectie de marketing eficient Mica Elvetie ...

Una dintre vedetele de moment ale Centrului Vechi Micul restaurant ...

Poate cel mai frumos restaurant din Centrul Vechi Nomad a fost una ...

Trotuarul cu boema corporatista Origo e o cafenea boema din Centrul...

Boema perfect construita, dupa manual Paine si Vin e un bistrou fac...

Vita de cea mai buna calitate in Centrul Istoric. Red Angus e unul ...

Un restaurant numai bun pentru turisti inocenti Terasa Doamnei e un...

Un concept surprinzator pentru Centrul Vechi The Ace, pe numele lui...

Zamon face parte din portofoliul Max Grup Company (MGC), cel care deti...

Afiseaza

Pai nu sunteti doi, v-am adus doua linguri, ce mai vreti?

Am ajuns inapoi la Aubergine dupa aproape un an de la ultima vizita, iarasi la insistentele unor prieteni care au spus ca Aubergine e un restaurant exceptional. Sau, mai precis spus, ca mancarea de la Aubergine e foarte buna, fiindca ca stiam si eu, deja, ca Aubergine e un restaurant frumos, in una dintre cele mai romantice zone ale Bucurestiului – Centrul Vechi, desigur.

Ca sa epuizez rapid subiectul ambiantei de la Aubergine, ar fi de spus ca acum arata si mai bine decat il stiam, foarte bine amenajat si mobilat. Data trecuta am stat afara, pe terasa, am urcat in fuga doar sa vad ce e la etaj, dar nu imi aduc aminte daca erau si atunci cele inca doua saloane, din spate, fata de cel mare, care da spre strada. Oricum, toate arata foarte bine, am facut multe poze si asta ma scuteste de o descriere care ar fi fost, oricum, incompleta.

Ce nu ne-a placut la Aubergine, legat de ambianta, au fost mesele mult prea mici, mai ales ca au luat si decizia bizara de a servi mancarea in farfurii (platouri) disproportionat de mari. Si muzica prea tare… (GB – martie 2018) (citeste tot)

***

Mancare buna si mancare banala la loterie

Mai multi mi-au laudat restaurantul Aubergine din Centrul Vechi, dar inca nu inteleg de ce au facut-o. Eu am primit o mancare banala la Aubergine, facuta la repezeala si de mantuiala, desi mi-au cerut mai multi bani decat altii de la restaurantele cu adevarat bune ale Bucurestiului. Totusi, nu par prea mari preturile la Aubergine, dar au insistat sa iau niste feluri mai scumpe, spunandu-mi ca e ceva cu totul special. Nici vorba, nimic special, dupa cum spuneam.

Aubergine e un restaurant relativ mic din Centrul Istoric. Tin minte locul, acolo fusese deschis un restaurant frantuzesc pentru prima data, nu-mi mai amintesc numele, insa la vremea lui devenise cunoscut si cred ca acolo era al doilea, primul era tot in Centrul Vechi, la cateva strazi mai incolo. Fusese bine amenajat, se si vorbea prin oras despre indrazneala conceptului, pereti erau tapetati cu usi vechi, adunate de pe la gunoi, multe din ele. Mie nu prea-mi placea, insa cei mai tineri surprindeau niste profunzimi acolo, probabil.

Am gasit celebrele usi la locul lor, pe peretii de la Aubergine, si cred ca o parte din decoruri au ramas de atunci. Nu am fost la etaj, unde au o sala ceva mai mare, le-am vazut la parter, unde au o sala ingusta si lunga, cred ca nici nu a fost o camera acolo, ci doar un culoar ceva mai larg. Terasa lui Aubergine e pipernicita fata de alte terase din Centrul Vechi, abia incap cateva mese, inghesuite si acelea.

Serviciul a fost bun, o chelnerita foarte bine-dispusa, cu chef de glume, sigura pe ea.

Ca la multe restaurante, de altfel, cred ca cheful de la Aubergine (Ronen Meri, am citit pe site, pare sa fie israelian) stie sa gateasca bine, daca vrea si daca isi pune mintea si, mai ales, daca sta pe acolo, in bucatarie, si nu pune pe vreun bucatar plictisit sa faca treaba in locul lui. Si a fost inspirat sa puna si diverse feluri vegetariene in meniul de la Aubergine, asta atrage populatia femeiasca si duce vorba mai departe – asa cum a ajuns si la mine, pana la urma. Si meniul pe tableta e bun, are poze si explicatii extinse, te lasi usor dus…

Mancarea la restaurantul Aubergine din Centrul Vechi pare sa fie o loterie, la prima vedere. Rugati-va sa nimeriti formula castigatoare cand ajungeti acolo, asadar… (GB – aprilie 2017)

 

Pai nu sunteti doi, v-am adus doua linguri, ce mai vreti?

Am ajuns inapoi la Aubergine dupa aproape un an de la ultima vizita, iarasi la insistentele unor prieteni care au spus ca Aubergine e un restaurant exceptional. Sau, mai precis spus, ca mancarea de la...


Aubergine

  • TB :

    Proprietar este un bucatar evreu care candva a lucrat pentru grupul CG-CCB, este jalnica bucataria si conditiile de acolo, verificati mai bine 🙂

    • George Butunoiu :

      Cum as putea sa “verific” eu ce se intampla in bucatarie? GB

  • Alex D. :

    Imainte se chema Bon Bouche.Cred ca e doar schimbare de nume pt ca si inainte erau aceleasi probleme.

    • George Butunoiu :

      E al aceluiasi proprietar? Cred ca e cel care a facut restaurantul frantuzesc langa Biserica Sf Dumitru, in Centrul Vechi, foarte apreciat o buna bucata de vreme… GB

  • Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.