Articole si stiri legate de lumea gastronomiei, de piata restaurantelor si a localurilor de consum public si subiecte...

Ord. dupa

Un nou magazin Carrefour Express este de astazi deschis bucurestenilor...

165 vizite

5 to go, brandul de cafea 100% românesc, continuă să susțină prod...

66 vizite

Vom deschide gradina Athanor în Gurbănești la 1 iunie și, până a...

355 vizite 1 comentarii

Brigada nevazuta de la Jaristea - Cei trei farmazoni ai cuhniei  A...

93 vizite

Fructe si legume proaspete din Sicilia trimise de Amalia Bellantoni de...

236 vizite

O firma specializata in sisteme de impachetare, de transport si de pas...

369 vizite

Ne străduim să ne adaptăm acestei perioade și dorim să te anunț...

26 vizite

Urgia s-a abătut asupra noastră neîndurător și nu a iertat pe nim...

1513 vizite

Restaurantul Red Angus Steakhouse, situat în Centrul Vechi al Capital...

71 vizite

Astazi ne-a sosit un mail oficial din partea celor de la Uber Eats, ca...

552 vizite

Berarii României lansează #MancareDeSuflet #SOSHoReCa, campania de s...

80 vizite

Unde sunt petrecerile de altădată? Una poate fi sâmbătă, fix la t...

29 vizite

Cum ați defini reputația în industria ospitalității? Reputatia...

13 vizite

Locanta Jariștea livrează meniuri gustoase pentru acasă! Sub dev...

131 vizite

Într-o perioadă în care multe dintre business-uri, în special din ...

62 vizite

Compania Metaminds și restaurantul KAIAMO vin în sprijinul instituț...

60 vizite

“Împreună, împotriva COVID-19”: Red Angus Steakhouse livrează ...

90 vizite

Lanțul de cafenele 5 to go se redeschide pe 5 mai și face cinste cu ...

327 vizite

Restaurantul Poesia mentine aceleasi retete si produse de cea mai buna...

176 vizite

Asociația pentru Promovarea Vinului Românesc solicită măsuri de ur...

68 vizite

Meniu de Paște de la White Horse Dragii nostri, Sarbatorile Sfint...

169 vizite

Continuăm să-ți pregătim în siguranță preparatele preferate de ...

66 vizite

Oferta E3 by Entourage si B4 Market pentru masa de Paște si delivery:...

102 vizite

Am ales sa nu inchidem! Sa ramanem langa masinile de gatit si sa facem...

1001 vizite

ΚΛΙΛΜO̲. Experimental dining. A symbol of change. A concept of c...

10 vizite
Afiseaza
vizualizari
comentarii

 

Am citit de atatea ori Caldura Mare a lui Caragiale, filmul cu Radu Beligan si Marin Moraru nu cred ca poate fi uitat de cineva, ba tin minte si teatrul radiofonic. Si am considerat intotdeauna celebrul dialog ca o fictiune, o nascocire geniala a imaginatiei lui Caragiale. Asta pana astazi, cand am realizat cu uimire ca scena e reala…

Asadar, imi trimite lumea e-mailuri ca Patrizia Paglieri tocmai a deschis un alt restaurant, al nu stiu catelea, si ca sa ma duc sa vad. Signora Patrizia Paglieri e o italianca pe care o cunosc multi patroni de restaurante, si despre care si eu stiu destule.

M-am dus, asadar. Eram imbracat in trening, tenisi, cu tricou, adica asa cum umblu eu de obicei. Zic asta pentru ca e posibil ca sa aiba o legatura cu dialogul care va urma. Imi dadusem intalnire cu Florin, prietenul meu, care ajunsese deja, il si vazusem inca de afara, se asezase la o masa chiar la geam si ma astepta.

Vad Allucinante by Patrizia deasupra, si intru. Dau nas in nas cu un chelner. Unul foarte tanar, cu figura de licean, imbracat cu tricou si blugi.

  • Pe cine cautati?

O clipa am ramas descumpanit, nu-mi mai aduceam aminte sa fi fost luat asa din scurt intr-un restaurant. Oricum, nu in memoria recenta. De obicei sunt somat cu un “Spuneti!”, sau cu extrem de politicosul “Da, va rog!” Dar m-am adunat repede, mai ales ca ceva imi starnea curiozitatea…

  • Pe Florin!
  • Nu avem niciun Florin aici!
  • Ba aveti!
  • Nu, nu avem niciun Florin aici. Eu ii cunosc bine pe toti angajatii si va spun ca nu avem niciun Florin.
  • Eu sun sigur ca aveti aici un Florin!
  • Asta e o smecherie veche, sa intri in casa cuiva pretextand ca cauti pe nu stiu cine, dar de fapt tu sa urmaresti altceva. Mai bine ati pleca si v-ati vedea de treaba…
  • Da, aveti dreptate, cunosc si eu smecheria asta. Si da, in mod normal as fi plecat si mi-as fi vazut de treaba, dar totusi trebuie sa ma vad cu Florin.
  • Dar v-am spus ca nu lucreaza niciun Florin aici!
  • Dar ce, am spus eu ca lucreaza aici?
  • Si atunci pe cine cautati?
  • Pe Florin…

Ion Luca Caragiale la Allucinante by PatriziaSi discutia a mai continuat putin, dupa care l-am lasat si m-am dus la masa. Florin imi tot facea cu mana din celalalt colt al restaurantului, crezuse ca nu-l observasem, pesemne.

Si inca ceva, inainte sa inchei caldura mare… Chiar acum, cand m-am pus la calculator sa scriu despre Allucinante, m-am uitat pe Internet sa vad care e numele de familie al Patriziei, si primul lucru care mi-a aparut din search a fost o poza a Patriziei, alaturi de chelnerul cel suspicios! Pe care il si numeau, Francesco Paglieri, fiul Patriziei. Nu ca ar fi contat prea mult cine m-a dat afara din re

staurant, dar daca tot am gasit informatia, poate e utila si altora care nu vor fi pe gustul junelui Paglieri…

Dar sa revenim la restaurant. Allucinante by Patrizia e la parterul unui bloc mandria-comunistilor, pe 13 Septembrie chiar inainte sa ajungi la Marriott, si peste drum de Catedrala Mantuirii Neamului. In acel loc tin minte Autographe, restaurantul in care si-a inceput Alex Petricean cariera de bucatar de succes, prin 2012. Probabil ca au mai fost si altele intre timp.

Au un singur salon, destul de larg si de inalt, cu niste stalpi de rezistenta care segmenteaza destul de brutal spatiul. Prin peretii de sticla vezi Catedrala, mica biserica de lemn Paraclisul Catedralei, si chiar si hotelul Marriott, in stanga. Amenajarea e surprinzatoare pentru zilele noastre, cu pereti gri lucios, tavanul negru, scaune gri si ele, podeaua la fel, ceea ce face recele si impersonalul spatiu comercial comunist si mai cenusiu. Fotoliile sunt foarte comode, si au si banchete la perete.

Meniul e destul de lung, cu de toate, mai cuminte si mai conservator decat ne asteptam, cele mai multe fiind felurile obisnuite din bucataria italiana.

Chelnerul s-a straduit sa ne convinga sa luam un antricot de vita la gratar, in urma intrebarii noastre legate de ce e mai bun de mancare la Allucinante by Patrizia. Apoi a schimbat tactica si a tinut-o una si buna, ca toate sunt foarte bune acolo. La fel de foarte bune toate? Da! La fel – la fel, in mod egal toate mncarurile de aici? Da! Sigur, asta dupa celebra si profunda depinde ce va place dumneavoastra, pe care orice chelner din Bucuresti pare sa si-o insuseasca chiar din primele cinci minute in aceasta interesanta meserie. Dar chelnerul nostru – nu liceanul, ci unul vanjos, cu tinuta de ospatar, tot cenusie, evident – ne-a spus-o cu toata dorinta de a ne da o informatie utila si convingerea ca i-a si reusit, dupa cum se vedea pe fata lui. Acum imi pare rau ca l-am stresat atat de tare, el s-a straduit sa-si faca treaba bine, a fost tot timpul atent si prompt.

Cum toate mancarurile sunt la fel de foarte bune si in mod egal la Allucinante by Patrizia, am luat la intamplare. Clatite umplute cu ciuperci, porc cu cartofi la cuptor si paste cu creveti si dovlecei. Care au fost mediocre toate. Aproape in mod egal. Clatitele au fost bunicele, insa nimic special cu ele, toate clatitele sunt cel putin bunicele, indiferent ce ai pune in ele. Nu am simtit gustul sosului de la porc, iar cartofii erau reci de-a binelea, au ramas in farfurie. Nici sosul de la paste nu a avut vreun gust. Crevetii au avut gust de creveti si dovleceii de dovlecei, insa asa au peste tot in Bucuresti, din cate stiu eu. Nici cappuccinoul cu spuma separata nu a fost cine stie ce, dar asta de la felul in care a fost facut, nu de la cafea. Pana la urma, din tot ce am mancat la Allucinante by Patrizia, amuse bouche-ul cu crema de branza si trufe a fost cel mai bun, si la fel painea si grisinele.

Preturile nu sunt mari la Allucinante by Patrizia, dar deocamdata asta nu foloseste prea mult. Erau cativa clienti, vreo trei mese ocupate la pranz. Presupun ca se duc mai multi seara, imbracati de duminica, asa se intampla la astfel de restaurante, de obicei.

Am mancat la mai multe dintre restaurantele in care a gatit Patrizia Paglieri inainte, dar acolo era mult mai buna mancarea. Presupun ca Allucinante e in faza de testare pe banii clientilor si de asezare, si ca nu va ramane asa. Sau poate ca am fost subiectii vreunui experiment de care nu ne-am prins noi. Dar o sa mai trecem pe acolo, ca sa ne lamurim. Oricum, o sa am grija sa ma imbrac frumos, poate nu o sa mai dea afara micul Paglieri… (GB – martie 2019)

Post scriptum:

Francesco Paglieri

Data actualizarii: 15/11/2019

  • Cristina :

    O locatie superba din toate punctele de vedere, muzica ambientala, mancarea super buna, la preturi rezonabile, toste deserturile facute acolo, pastele la fel, cat despre servire, totul a fost exceptional, domnul pe care nu am reusit sa il intreb cum il cheama, inalt, curat, aranjat, cu o politete deosebita, ne-a facut pe toti cei de la masa sa ne simtim ca intr-un restaurant de inalta clasa cum la noi nu prea mai sunt, cand esti profesionist se vede. Recomandarile facute la masa, atat despre mancare si vinul ales de dumnealui a fost senzatie, nu ne-am uitat la bani, a fost de vis totul. Multumesc echipei Allucinante !

  • mik :

    Ma batea gandul sa merg acolo. Mi-a trecut 🙂

  • Razvan :

    F A B U L O A S A replica 🙂
    Mi ati facut ziua mai buna 🙂
    Ma pregateam sa plec spre acest restaurant . Sper sa nu mi o strice “liceeanul”….;))

  • Arhire :

    „daca veniti sa va jucati cu nervii oamenilor, mai bine stati acasa”

    Domnu’… chelner subtire cu figura de licean, in NICIUN restaurant nu se practica tipul asta de conversatie. Mai ales daca va credeti patron/fiu de patron.

    Aceleasi respecte!

  • Moderarea comentariilor este activată. Poate dura ceva timp până ce comentariul tău va fi aprobat.