Toni vine de la Antoine, numele unui libanez simpatic, Antoine Beaini. Iar Chez Toni inseamna La Toni, desigur. Domnul libanez Toni a fost bucatar la unul dintre primele restaurante din lumea lor care au castigat faima in Bucuresti. Apoi si-a deschis restaurantul lui in Parcul Studentesc, la complexul Pescariu Sports & Spa, unde si gatea si se ocupa de toate. Un restaurant bun, la care am fost de multe ori si despre care am scris de bine de fiecare data.

Nu stiu daca din cauza pandemiei sau din alte pricini, dar libanezul domn bucatar Antoine Beaini a inchis restaurantul de la Pescariu si s-a mutat in Calea Floreasca, in locul unui mic restaurant care nu a avut viata lunga, Ora Experience. Toni a redecorat micul salon cu bucataria in capat, l-a vopsit in culori mai deschise, meridionale, si a amenajat si terasa. Mi-a placut ca are fete de masa albe, groase, impecabile, de calitate, servete cu monograma.

Toni nu va inventa vreun fel nou de mancare, dupa cum niciun libanez si niciun arab nu cred ca o vor face prea curand. Aceleasi mancaruri de sute de ani, peste tot in lume pe unde deschid ei restaurante. Si ca retete, si ca gust, si ca prezentare. Asa ca diferenta ajunge sa fie facuta, cel mai adesea, de calitatea produselor si ingredientelor, nu de altceva.

Or, la aprovizionare sta foarte bine Antoine Beaini, stie ce sa aleaga si de unde sa aduca ce e mai bun. Tot ce am mancat la Chez Toni a fost gustos. Humusul si tabouleh, in special, dar si o limba cu mult sos, pe care nu o au multe restaurante libaneze. Ceva mai putin ne-a placut kafta, si asta nu pentru ca nu ar sti Toni sa o faca, ci pentru ca s-a adaptat si el gusturilor romanesti si europene, unde se pune mai putin seu de oaie si carne grasa, de ies mai uscate din aceasta cauza.

Preturile sunt mai maricele decat la multe alte restaurante libaneze si arabesti, insa pe Toni il costa mai mult decat pe alti libanezi sa tina curatenia si albul impecabil pe mese, asa ca e de inteles.

Serviciul a fost amestecat, cu un chelner indolent, care-si tinea tot timpul mainile incrucisate cat a stat de vorba cu noi, si cu o chelnerita subtire foarte placuta si naturala, facuta pentru un asemenea rol.

Cu venirea lui Chez Toni aici, s-a intarit reputatia zonei de nord a Bucurestiului de gazda pentru cele mai bune restaurante din oras, din toate categoriile. Sper sa le mearga bine, fiindca sunt unul dintre cele mai bune restaurante libaneze de la noi. (GB – noiembrie 2020)

Bucataria libaneza a lui Antoine Beaini (Toni)

Salonul si terasa Chez Toni

Un restaurant libanez cinstit de 9 ani de cand il stiu .

Chez Toni e un restaurant libanez traditional cunoscut deja in Bucuresti, e de 9 ani in acelasi loc, in complexul lui Pescariu, mai aproape de intrare, fara iesire sau vedere spre lacul Tei.

Au cladire fara etaj, careia i-au construitmai multe terase in fata, vreo doua acoperite in intregime, cred ca se poate sta acolo si primavara devreme si toamna tarziu.

Au un singur salon, nu foarte mare, destul de frumos amenajat. Cred ca a ramas asa de la inceput, de la deschidere, daca imi aduc eu bine aminte. E o atmosfera calda, culori placute, mult lemn. Vara, insa, toata lumea sta pe terasa, a pus si niste banchete acoperite cu covoare traditionale de-ale lor, arabesti, de efect. Au si multe plante, tin racoare vara, e placut. Fetele de masa erau cam uzate si niste scaune putin patate, insa si asta parea sa se integreze bine in atmosfera si sa intareasca sentimentul de autenticitate de la Chez Toni. Sper sa nu fi fost eu exagerat de subiectiv…

„Toni” vine de la numele patronului, Antoine Beaini, libanezul care e si bucatarul sef Chez Toni, asa cum se face intampla adesea in restaurantele libaneze si arabesti. E pasionat de ceea ce face, il vad tot timpul acolo, povesteste in permanenta ce si cum face el de mancare si de ce mancarea lui libaneza e neaparat mai buna decat a altora.

Ceea ce, in foarte mare masura, asa si este, am mancat mai bine Chez Toni decat in multe alte restaurante libaneze. Humusul e foarte bun, salata fattoush a fost incredibil de buna, cu niste frunze de salata foarte tinere si cu un gust deosebit. Cum ma cunoaste de multi ani, mi-a dat direct o kafta din rezerva lui, adica una cu mult seu de oaie si cu verdeturi, „cum nu le place la romani, ei stramba din nas cand le miroase a oaie, insa la noi kafta asa se mananca…”. E o dilema printre patronii si bucatarii libanezi, pentru ca romanii vor, intr-adevar, o kafta uscata, cu multa vita si putina oaie si, daca se poate fara seu de oaie deloc. Nu stiu cum de o pot manca, eu nu prea ma pot atinge de „versiunea romaneasca” a kaftei, si de aceea o cer numai in locurile in care stiu ca o fac si asa ca la ei in Arabia, oricat de tare s-ar indigna nutritionistii…

Preturile sunt moderate Chez Toni, serviciul bun, foarte personal, cu niste fete inimoase, care chiar voiau sa te serveasca si cu un chelner foarte sigur pe el, dezinvolt, cu replica prompta, care nu cade usor in capcana. Si Toni, desigur, care e acolo tot timpul si vorbeste cu toti clientii, multi dintre ei parand a fi cunostinte vechi.

Chez Toni e, deci, unul dintre restaurantele libaneze cele mai bune din Bucuresti, natural, autentic, cu mancare gustoasa si atmosfera placuta, preturi rezonabile. Merita un drum pana acolo cand vrei sa mananci si sa te simti bine, fara surprize neplacute de orice fel. (GB – aprilie 2017)