Club Floreasca

O lume aparte…

Club Floreasca e unul dintre putinele restaurante si locuri de agrement, in general, care au mai ramas de stat in Bucuresti. Statul ca statul, ca si acesta a mai evoluat in ultimii ani, pe ici, pe colo, dar tot ce inseamna client-service, interactiunea directa cu clientul, asta a ramas cum o stim de pe vremea comunistilor, si nici nu cred ca se va schimba vreodata – cel putin pe perioada vietilor noastre.

Clubul Floreasca are o buna bucata din malul lacului Floreasca, unde bulevardul Mircea Eliade face cotul, la intersectia cu Radu Beller. E un adevarat parc, de fapt, e ingradit si are poarta. Club Floreasca e un intreg complex, are mai multe terase si sali de restaurant si de evenimente, in general, piscina acoperita, Sali de tenis, de fitness, sauna si cine stie ce surprize te mai pot astepta acolo.

Partea frumoasa de la Clubul Floreasca sunt terasele. Mari, pe malul lacului, se vede tot cartierul Floreasca dincolo de apa, au copaci mari si batrani, multa verdeata. Daca stai cu o bere in fata, poti sa uiti unde esti, pentru o vreme.

Restul, ca pe vremea comunistilor, dar e vorba despre luxul din vremurile acelea, cu arhitectura si mobilierul pe care le mai gasim in doar cateva locuri din Bucuresti. Clubul Floreasca e al RAPPS-ului. Au reusit sa-l intretina, cat de cat, insa nu a mai fost nimic renovat si schimbat, se vede invechirea in fiecare detaliu, mirosurile sunt exacy cele de pe vremea copilariei mele comuniste, inclusiv cele din toalete, cu faianta si cu instalatiile de atunci.

Si meniul e tot de pe vremea comunistilor, cu valdostana si salau meuniere, la care se adauga zeci si sute de alte mancaruri simple, populare, cu denumiri telegrafice in meniul ferfenitit si slinos, de genul cutare produs cu cutare ingredient, punct. Sunt sigur ca Clubul Floreasca e ultimul refugiu pentru batranii bucatari comunisti, care nu mai pot sau pur si simplu nu mai vor sa invete ceva nou de gatit, poate ca in numele unei mandrii intelese numai de ei. Preturile sunt mai mici decat la multe alte restaurante din zona, si e amuzant sa vezi numere cu zecimale de genul 13.10 lei, sau 21.85 lei, nu se mai folosesc demult in alte parti. ca si notele scrise de mana, pe niste formulare de note de plata pe care multi doar pe la muzeu le mai pot vedea acuma… 🙂

Si serviciul e din alt film la Clubul Floreasca, nu seamna cu ce ne-am obisbuit in ultimii ani la restaurantele „normale”, sa le spunem asa. Nu spun ca s-au purat urat sau ca ne-au deranjat cu ceva, dimpotriva, s-au straduit sa faca tot ce se poate, au fost amabili, saritori cand am cerut sa ne mute de colo-colo, sa ne scoata pe terasa, chiar daca ploua afara, ca nu am putut rezista in sala aceea sinistra mai mult de cateva minute. Cand e vorba despre ceva de la stat, sistemul in sine e halucinant si sinistru, chiar daca oamenii sunt la fel ca toti ceilalti, cei mai multi, si daca i-ai scoate de acolo nu ti-ai da seama care sunt de la stat si care nu.

La Clubul Floreasca cei maui multi clienti sunt tot de la stat. Multi de pe la armata, politie, de pe la SRI, justitie, de prin ministere. Am un prieten bun care merge mereu acolo, ii stie pe multi dintre ei, ei se cunosc intre ei, locul seamana cu alte locuri care le sunt familiare, asa ca par sa se simta foarte bine la Clubul Floreasca. Mai mult chiar, cand apare cate un „intrus”, se uita insistent si cu subinteles la el.

E un ecosistem social bine conturat la Clubul Floreasca, asa cum sunt in multe locuri din zona, cu o clientela distincta, la cativa metri de alta complet, dat total diferita: Ambiance, Chocolat, Nuba, High Heels, Frudisiac, Ai Sushi Bar, La Belle Epoque, Uptown, Exile… Oricum, e bine ca ai de unde alege. Dar e amuzanta surpriza celui care nu stie dinainte despre segmentarea asta si nimereste din intamplare intr-o lume cu totul diferita… 🙂 (GB – iulie 2017)

Club Floreasca – sali de evenimente

Clubul Floreasca are doua sali de evenimente, salonul principal cu 140 de locuri si inca un salon cu 70 de locuri.