Faza ieri: ma opresc la o cafenea pe Calea Victoriei, Okfea, chiar unde incepe strada Amzei din frumosul bulevard. O cafenea minuscula, fara scaune inauntru, insa cu doua mese mici afara, pe trotuar.
Cer un cappuccino si ma asez la masa, mai eram cu un prieten (noi in poza de jos). Dupa vreo doua minute, iese cafegiul afara, vine la noi la masa si imi spune ca e gata cafeaua. Multumesc, va rog sa mi-o aduceti! Nu, trebuie sa veniti dumneavoastra inauntru sa v-o luati! Si vreti sa spuneti ca ati venit pana afara doar ca sa ma anuntati? Daca tot ati iesit, de ce nu ati adus si cafeaua? Nu se poate, trebuie sa veniti sa v-o luati!
Bine… Si nu m-am dus sa o iau, am devenit foarte curios sa vad ce se intampla mai departe. Dupa vreo cinci minute, iarasi iese cafegiul si vine la noi la masa: Ar fi bine sa veniti sa va luati cafeaua, se raceste! Bine, o sa vin… Nu m-am dus, evident!
Alte cinci minute, iarasi iese cafegiul si vine la noi la masa, a treia oara: Sa stiti ca s-a racit chiar de tot… Bine, nu-i nimic, o beau si rece! Cum doriti… In tot timpul acesta nu a intrat nimeni in cafenea, nici la masa de alaturi nu s-a asezat nimeni. Cafegiul s-a jucat tot timpul pe telefon, il vedeam prin fereastra, ma uitam tot timpul la el, tare curios eram sa vad ce face.
Dupa vreun sfert de ceas ne-am ridicat si am plecat. I-am lasat cei 5 lei pe masa (atat e un cappuccino la ei). Insa prietenul meu a intrat in cafenea si si-a luat cafeaua, care-l astepta acolo, rece, indiferenta si rabdatoare… (GB – mai 2018)
PS: prietenul meu, care e mult mai bun la suflet decat mine, s-a dus si a discutat cu cafegiul inainte sa plece. Care cafegiu, foarte mirat de intamplare, i-a explicat ca ei sunt o „coffee 2 go”, deci clientul trebuie sa-si ia singur cafeaua. O superba lectie despre grija cafegiului ca sa nu beau cafeaua rece (a iesit de trei ori ca sa-mi spuna!) si, pe de alta parte, despre respectarea neconditionata a principiilor si a regulilor, deci…
PS2: dar „cursul de client service” nu s-a oprit aici: a intervenit si managerul in peisaj, sau patron, ce o fi el, si s-a apucat sa scrie pe Internet ca am plecat fara sa-i platesc cafeaua…
Referinte
Culmea client service-ului in HORECA Faza ieri: ma opresc la cafeneaua aceasta pe Calea Victoriei, Okfea, chiar unde incepe strada Amzei din frumosul bulevard. O cafenea minuscula, fara scaune inau...
Comentarii (13)
Am fost la un hotel din Cluj Napoca. Dimineata…bufet suedez. Cu toate astea, patronul hotelului a venit la mine si mi-a spus:”Mai luati o cafea, incercati si briosele, sunt foarte bune!” Suntem diferiti…din fericire! Zambetul si putina amabilitate sunt gratuite.
Foarte interesant articolul! Cu câteva mici observatii:
1) Ati uitat sa achitati cafeaua comandata. Presupun ca stiti ce prevede legea atunci cand faceti o comanda la un bar self-service… Dar nu-i nimic, va iertam, intelegem ca a fost o testare de marketing :). Si ii multumim prietenului pentru atitudinea corecta!
2) Apar niste conversatii in povestire care nu au avut loc… Practic ma refer, ca teoretic probabil le-ati gandit. Nu intram acum in polemica a ceea ce inseamna „coffee to go” si ce inseamna un pret de 5 lei. Presupunem ca sunteti informat si aveti cunostinte in domeniu, caci altfel… nu s-ar mai povesti, nu?
3) Suntem mandrii de angajatul nostru, care este in stare sa gandeasca singur si sa ia decizii, sa respecte clientii care stiu sa se poarte si sa vorbeasca frumos.
Pacat totusi ca n-ati gustat cafeaua, va mai asteptam cu alta ocazie sa ne imprietenim de data aceasta! Bineinteles, daca vreti okfea la pachet! 🙂
Am platit cafeaua, am lasat banii, cine a sustinut ca nu am platit-o? GB
In afara „cafegiului”, si camerele video… Dar sa nu insistam asupra acestui aspect, nu este cel mai important.
Nu am mai intrat in cafenea la plecare, am lasat banii afara. Probabil ca nu aveti camere de luat vederi si acolo. GB
*mândri…Și sunteți degeaba.
Aveti dreptate in prima parte, ne asumam greseala si ne cerem scuze 🙂
Consumata nu a fost, platita a fost (cafeaua).
Corecta abordarea, EL e Barista nu un amarat de ospatar !
Si in horeca sunt clase sociale vrem nu vrem trebuie sa acceptam:)))
„Un amărât de ospătar” spuse domnul LIVIU……felicitări pentru exprimare.
Domnul Liviu este un adevărat exemplu al clasei cele mai înalte din societatea în care AMĂRÂTUL DE OSPĂTAR nu reprezintă (conform gândirii lui Liviu) mai mult de un servitor umil pentru cei ca Dl. Liviu…..
O zi bună domniile voastre!!!!
Din pacate asa s-a ajuns in ziua de azi, mai ales in alimentatie publica, toti suntem niste sclavi si probabil ca este prea mare efortul sa ni se vorbeasca frumos si sa ni se aprecieze calitatile specifice postului. Ma gandisem chiar sa fac un sondaj printre clienti, sa ii intreb care este motivul pentru care isi varsa nervii pe cei care vor doar sa ii serveasca cat mai profesionist…
Unii nu ‘prinde’ ironia … Liviu tocmai persifla atitudinea ‘baristului’
Probabil că are un șef rigid, care este centrat pe reguli ; nu este centrat pe client.
Angajatii respectă regulile si atât; nu fac ceva in plus pentru client.