Restaurantele Restocracy cu buacatrie urbana, creativa, inspirationala, experimentala etc.

Ord. dupa

Neo-boema, Post-boema, Pseudo-boema, adica boema bine marketata(.....

989 vizite

Noul val al micilor localuri boeme, cu bucatarie creativaMA e unul...

1909 vizite

Poti face din aproape orice o delicatesa, cand iti pui capul la contri...

689 vizite

Bucurestiul urban, educat si linistitCred ca primul restaurant des...

438 vizite

De ce cred chelnerii ca bucurestenii adora sa-si bage furculitele in a...

704 vizite

Sunt sau nu sunt hipsteri la Alt Shift?Alt Shift e cunoscut pentru...

386 vizite

Cu Ferrari-ul la street foodLa Raionul de Peste din Piata Dorobant...

1031 vizite

Pentru cei pe care atmosfera de birt ii emotioneazaUn om important...

663 vizite

Exile, restaurantul lui RomicaIn Bucuresti nu prea se intampla, ca...

574 vizite

Intentii bune, insa imaginatia putina strica planurileFitto Cafe e...

217 vizite
Afiseaza
vizualizari

Exile, restaurantul lui Romica

In Bucuresti nu prea se intampla, ca in multe alte parti, ca patronul sa fie mai cunoscut decat restaurantul si oamenii sa mearga acolo mai mult ca sa se intalneasca cu el decat pentru mancare sau pentru atmosfera. Sigur, sunt si la noi restaurante care au luat numele chefului sau pe cel al patronului, insa si acolo te duci, de regula, pentru mancare, nu ca sa stai la un pahar de vorba cu personajul.
Exile de pe Sofia, la Piata Dorobantilor, e, totusi, un astfel de restaurant la care multi merg pentru placerea de a-l intalni pe Romica, patronul.

Romica e un baiat tanar, frumos, viril, intotdeauna cu cel putin doi nasturi descheiati la camasa, mereu zambitor si gata sa-ti spuana sau sa iti arate ceva.

Romica a luat o casa frumoasa din Dorobantilor, frumosul si bogatul cartier al Bucurestiului, si a deschis restaurantul Exile acolo, in urma cu mai multi ani. Casa nu e mare, insa Exile e pe vreo trei niveluri: un fel de bar mai mare la subsol, un salon cu cateva mese la parter si inca o sala mica la etaj. Amenajarea e cuminte, destul de minimalista, fara nimic ostentativ, dar nici prea creativ.

Terasa, insa, e destul de mare si frumoasa, e atractia principala de la Exile imediat ce se incalzeste putin afara. Iar daca ar avea si mai multe plante, ar fi si mai frumoasa.

Romica nu prea a avut noroc la bucatari, nu a gasit pana acum pe unul cu adevarat talentat. Mancarea e OK la Exile, in general, insa nimic special. Nu sunt multe feluri in meniu, e mai degraba o bucatarie urbana, contemporana, nespecifica. Preturile sunt normale. Serviciul e destul de bun, chelnerii sunt obisnuiti cu clienti de-ai casei, cei mai multi, si asta sporeste atmosfera familiala si familiara de la Exile.

Si clientii se cunosc intre ei, de obicei, asa ca de multe ori vezi ca la Exile toata lumea vorbeste cu toata lumea, cu Romica in centru si nelipsit, sta cam toata ziua acolo, il vad mereu, pentru ca am biroul pe cealalta strada.

La Exile se organizeaza multe petreceri de grup, de prieteni si apropiati, si cred ca aceasta a devenit principala activitate a lui Romica, fiindca cei care vin doar sa manance si atat cu sunt multi. Si Romica e prieten cu toti, iar daca se intampla sa vii pentru prima data la Exile, aproape sigur te vei regasi in carnetul lui de adrese de acum inainte… (GB – mai 2017)

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on TumblrEmail this to someone
Romica

Un om fericitRomica, poreclit si Romeo Oprea, nu are cel mai bun restaurant din Bucuresti, nici pe cel mai scump, nici pe cel mai ieftin, nici pe cel mai mare, nu s-a imbogatit din afacerea cu res...


Exile

Adresa de email nu va fi publicata.

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.