Originea sărbătorii Ferrragosto își are rădăcinile în Roma antică, pentru ca mai apoi, odată cu apariția Creștinismului, să se împletească cu tradiția religioasă catolică.
În întreg Imperiul Roman se organizau festivaluri și curse de cai iar animalele care fuseseră folosite la muncile din câmp erau împodobite cu flori. Se mai obișnuia ca țăranii lucrători să aducă omagii și urări de laudă proprietarilor de terenuri care îi răsplăteau în schimb cu daruri.
Numele dat acestei sărbători, „Ferragosto”, provine din latinul „Feriae Augusti” (odihnă pentru Augustus), în onoarea lui Octavian Augustus, primul împărat roman de la care ia numele și luna „august”.
„Ferragosto” a fost sărbătorit pentru prima dată în anul 18 î.Hr., când în tradiția antică romană zilele din jurul datei de 15 august constituiau o perioadă de odihnă, dar și de petreceri publice la care era invitată să participe întreaga comunitate. Mergând în profundul istoriei, se presupune că „Ferragosto” este, de fapt, o continuitate a străvechilor tradiții „dei Consualia”, când se omagia zeul Conso. Acesta, în religia romană politeistă, era Zeul Pământului și al Fertilității. De asemenea, aceste manifestări antice semnificau încheierea lucrărilor agricole de vară.
În cele mai vechi timpuri, „Ferragosto” era sărbătorit pe toată durata lunii august cu punctul culminant pe data de 15, când se sărbătorea ziua zeiței Diana. Diana era adeseori asociată cu animalele sălbatice, cu pădurile, fiind zeița vânătorii, dar și cu Luna. Era faimoasă pentru puterea, grația atletică și frumusețea sa.
Sărbătoarea de „Ferragosto” a fost preluată din tradiția păgână romană și asimilată de către Biserică în jurul secolului al VII-lea, când a început să se sărbătorească de către creștini Adormirea Maicii Domnului. E o festivitate religioasă stabilită pentru data de 15 august și cu multiple semnificații teologice și spirituale pentru credincioși, fiind decretata zi libera cu liber la distractie si ospăț.
