Il Capo

Il Capo: s-a deschis, dar de fapt s-a redeschis…

Il Capo e un restaurant nou cu numele al Bucurestiului, deschis in Cartierul Francez in 10 noiembrie in locul lui Bocca – micul restaurant italian despre care am mai scris, si care acum nu mai este. Dar este, de fapt, fiindca Il Capo pare sa fie acelasi restaurant, doar cu numele schimbat, parere sustinuta si de catre cei doi prieteni ai mei si vecinii lor, clienti fideli ai localului. Pe motive de proximitate, nu de altceva.

Asadar, cei doi fosti asociati de la Bocca si-au dat mana prieteneste, s-au imbratisat si apoi s-au despartit, au varsat o lacrima si si-au urat noroc unul altuia. Unul dintre ei s-a dus cine stie unde, o sa aflam in curand, celalalt a ramas cu micul restaurant pe care a scris Il Capo si i-a dat drumul din nou. Presupun ca avand cam acelasi meniu si aceiasi chelneri.

Noi am luat niste cotlete, nu prea apreciate, o supa crema destul de buna, paste cu creveti (necuratati, desigur!) si dovlecei asa si asa, nimic special cu ele, si la fel si cu tiramisu.

Muzica tare la Il Capo, serviciul lent, chelnerul neatent, orgolios si chiar agresiv, la o adica, nu se da inapoi sa raspunda obraznic daca nu-i place ceva la tine.

Pentru mine si pentru prietenii cu care am fost, Il Capo e tot Bocca, un mic restaurant de cartier, la care mergi sa mananci cand esti in apropiere. Sunt unii care-l considera un mare restaurant italian, genul “mica perla ascunsa”. Norocul lor daca le trebuie atat de putin ca sa fie fericiti… (GB – noiembrie 2018)

Cand imi spune cineva ca un restaurant este absolut bestial, dar nimeni altcineva pana atunci nu mi-a mai vorbit despre el, sunt circumspect, evident, stiu foarte bine ce ciudatenii pot ascunde gusturile oamenilor cand vine vorba despre mancare, ca doar evaluez si scriu despre restaurante de atatia ani de zile. Totusi, ma duc sa vad, sa mananc, mai bine spus, cine stie, poate-poate… Articolele despre restaurantele ascunse ale orasului sau imprejurimilor se vand cel mai bine.

Asa am ajuns pe multe coclauri ale Bucurestiului si ale imprejurimilor, promitandu-mi-se dejunuri sau cine memorabile, de care putini au parte, fiindca nu stiu despre el, nu de altceva. Am ajuns pana in Pantelimon la “un adevarat restaurant turcesc” din Bucuresti, tinut de niste turci, desigur, de la care am plecat cu multa compasiune pentru turci, daca asa mananca ei cel mai bine acolo, in tara lor, cum mi s-a explicat. Dar pe unde nu am ajuns…

Asa si acuma. Imi spune un strain bogat, presedinte de mare companie, cu salariul cat toate pensiile dintr-o jumatate de cartier la un loc, om care a mancat pe la cele mai importante restaurante din lume (platit cu cardul de firma, evident), imi zice omul bogat, deci, ca Bocca i se pare cel mai bun restaurant italienesc din Bucuresti. Eu stiam de Bocca, mai fusesem acolo de vreo doua ori acum cativa ani, am si scris despre el, dar am si uitat a doua zi ce mancasem acolo.

Si m-am dus sa vad minunea, cum a devenit Trattoria Bocca cel mai … (citeste tot)