Jacques Pot, Casa de Dansuri si de Bune Maniere, pe numele sau intreg, este un local boem din Bucuresti, care se gaseste in zona de case vechi, cu istorie, dintre Calea Calarasilor si Calea Mosilor. Jacques Pot este foarte aproape de Biserica Sf. Mina si de parcul Mantuleasa, asadar intr-o zona centrala.

Cladirea in care se afla Jacques Pot este o casa veche renovata, cu o gradina la intrare, care este folosita ca terasa pe timpul verii. In interior sunt cateva camere deschise intre ele, cu trecere dintr-una intr-alta, cu un bar mare, la care se face servirea (pentru ca nu exista service). Spatiul e amenajat in stil funky-retro, cu o multime de tablouri si imagini pe toti peretii, cu sobe si dusumele din lemn, dar si cu tejghele pe lateral, neexistand mese in interior. La terasa este un mobilier specific teraselor, usor retro si el, cu scaune din fier cu perne, dar si cativa paleti industriali pe post de canapele.

Terasa are o capacitate de aproximativ 70 de locuri, in timp ce in interior probabil ca intra cam 100 de persoane, dar in picioare, totul fiind la comun.

Ambianta este una foarte linistita, terasa fiind principala atractie pe timp de vara, avand o bolta din vita de vie extrem de frumoasa si racoroasa in acelasi timp, dublata de o muzica funky, retro-disco sau vinyl pe fundal.

Pretul mediu al bauturilor, pentru nu exista bucatarie, ci doar barul din interior unde trebuie sa mergi personal pentru a-ti comanda ceva, este aproximativ 15-20 lei/ bautura, fie ca vorbim de o bere, un parhar de vin sau un shot.

Stafful are intre 30 si 35 de ani si este extrem de lejer, prietenos si se comporta cu tine de parca te-ar cunoaste de o viata, fapt ce te face sa nici nu iti dai seama daca lucreaza acolo sau sunt clienti ai localului, avand haine si comportamente identice cu cele ale tuturor celor din jur.

Cand am fost eu la Jacques Pot erau in jur de 30-35 de persoane, toate la terasa, iar diferentele de varsta oscilau pana pe la 8 ani, fiind jumatate femei si jumatate barbati. Erau, deopotriva, studenti, corporatisti sau alti oameni care aveau un job stabil, constant. Toti erau imbracati lejer, in tricouri si bluze multicolore, blugi, tenisi etc., rar era cineva un pic mai șic imbracat. Cu totii venisera pentru a discuta si a iesi impreuna cu prietenii la o bere, sintagma pe care se pare ca o respectau ad literam, pentru ca nu consumau mai mult de o singura bere.

Ceea ce s-a distins de alte localuri boeme este numarul celor dintr-un grup, pentru ca aici am intalnit un grup de aproape 20 de persoane, cel mai mare de pana acum! In general, grupurile erau de 4-5 persoane, iar in rare cazuri se si cunosteau anumite persoane din grupuri diferite, iarasi un lucru pe care nu l-am intalnit nicaieri pana acum.

In mare parte clientii locului sunt hipsterii si pre-hipsterii, care se disting destul de bine de alte clientele din alte localuri, nu pana la detaliu, insa destul de bine. Parca se simte ca locul respira un alt aer. Majoritatea vin pe jos, cu biciletele sau cu trotinetele (un alt marker important!) si vin pentru a discuta cu ceilalti, pentru a iesi impreuna cu acelasi tip de oameni, intr-un loc specfic, unde pot avea un anumit tip de discutii (atat acelea banale, cat si unele poate mai importante), dar si pentru a se incadra social intr-o anumita categorie. (Daniel Catoi – mai 2018)