La Taifas: un bistrou adevarat
La Taifas e unul dintre cele mai vechi restaurante ale Bucurestiului, si primul bistrou in adevaratul sens al cuvantului. Prima data au deschis pe Georges Clemenceau, la un demisol, si au avut un succes nebun. Am mancat si eu acolo de multe ori. Apoi s-au mutat pe Episcopiei, chiar vizavi de casa de bilete a Atheneului Roman, unde acum e Sushi Room, si au avut si acolo o lunga perioada de glorie, cand erau putine restaurante in Bucuresti. Am mancat si eu acolo de multe ori.
Aici unde locuiesc acum, pe Gheorghe Manu, sunt de ani buni. Sunt dincolo de Calea Victoriei, spre Sfintii Voievozi, cred ca intr-un ansamblu de cladiri care au fost ceva acareturi ale Palatului Cantacuzino, de care ii desparte un gard care probabil ca nu exista pe vremea Palatului, toate facand parte din acelasi domeniu.
La Taifas e foarte frumos amenajat, un stil clasic spre aristocratic de sfarsit de secol al XIX-lea, inceput de al XX-lea, cu toate piesele de mobilier si obiectele surprinzator de perfect lucioase si bine intretinute. Si nu m-am mira daca mi-ar spune cineva ca sunt facute acum, de curand, insa de un mare specialist in reproduceri absolut fidele.
Au doua saloane destul de mari, de o parte si de cealalta a unui hol, si pe casa scrie ca la etaj ar avea un Salon Levantin. Insa acela e inchis, probabil ca de ani de zile.
De partea cealalta a unei mari curti mai sunt cateva camarute, insa nu stiu daca or fi ceva dependinte sau daca primesc vreun client si acolo. Dinspre afara arata interesant si acelea, ca si tot ce vezi in jur, de altfel.
Meniul de La Taifas e de bistrou, o bucatarie nedefinita – bucataria urbana ar fi termenul cel mai apropiat. Nu a fost prea buna mancarea de La Taifas, nimic din ce am luat nu a fost mancat cu placere. Zacusca de peste, pate de casa, din ficat de pui, cu ceva dulceata de ceapa, ciorba, un peste la gratar si un porc Mangalita cu legume tot la gratar.
Serviciul a fost bun, foarte personal, calm, fara ostentatie. Clienti destui, probabil ca unii obisnuiti de-ai locului si amatori de meniuri ale zilei, presupun din nou. Preturile normale; as fi scris ca sunt mici daca mancarea ar fi fost chiar buna, insa nu e cazul.
La Taifas e un bistrou frumos, de proximitate, pentru cei care locuiesc sau lucreaza in zona, si care nu au multe alte optiuni, de altfel. Daca sunt acolo de atatia ani, inseamna ca toata lumea e multumita cu aceasta formula. (GB – ianuarie 2018)
Saloanele La Taifas
Curtea La Taifas
Strada Gheorghe Manu
La Taifas (in Gheorghe Manu) - Str. Gheorghe Manu, nr. 16 (in curtea Palatului Cantacuzino)
Comentarii (3)
Acum e alta Marie,cu alta pălărie!
Cred ca prezentarea de mai sus descrie alt bistro, in niciun caz La Taifas.Am fost recent si totul a fost horror. De la faptul ca nu au niciu un ospatar (venea la inceput si sfarsit pseudo-barmanul), pana la dezordinea si lipsa curateniei.Totul era intr-o ingramadeala de mobila si diverse alte lucruri. O locatie care nu a mai vazut curatenia de foarte mult timp!
Cred ca prezentarea de mai sus descrie alt bistro, in niciun caz La Taifas.Am fost recent si totul a fost horror. De la faptul ca nu niciu un ospatar (venea la inceput si sfarsit pseudo-barmanul, pana la dezordinea si lipsa curateniei.Totul era intr-o ingramadeala de mobila si diverse alte lucruri. O locatie care nu a mai vazut curatenia de mult!