The
Great Trafalgar Pub e un restaurant vechi al Bucurestiului, pe o straduta infundata care porneste din Calea Dorobantilor, aproape de Ambasada Turciei. E o strada cu case vechi, destul de inghesuite, fara copaci sau ceva de care sa iti aduci aminte.
The Great Trafalgar Pub au curtea in fata, apoi intri intr-o casa intunecoasa, cu tavanele joase. Culori inchise, mult lemn, ca la mai toate puburile englezesti, lasat totul intentionat in penumbra, ca sa nu vezi dezordinea si sa nu iti aduci aminte ca englezii nu sunt catusi de putin printre cei mai curati europeni, ba dimpotriva! Nu cred ca au amenajat ei casa astfel, imi inchipui ca asa era si asta le-a dat ideea de a face un pub englezesc acolo, nu invers, ca sa nu ii oblige la cine stie ce schimbari si amenajari.
Nici terasa lui The Great Trafalgar Pub nu arata mai bine, desi am vazut trunchiurile groase ale unor copaci batrani. Acoperita ermetic, neingrijita, dezordine, mobilier degradat, meniuri jerpelite si soioase. Mesele negre complet goale, fara niciun presulet, nici macar de hartie – ceva rar intalnit in Bucuresti, totusi, chiar si departe dincolo de centru. Zapuseala pe terasa, nu au nimic de racorire, sau de aerisire macar.
Si ca sa intregesc ambianta, chelnerii neglijenti si ei, neatenti, fumau si isi beau cafeaua cot la cot cu clientii, vorbeau aprins la telefon lungiti pe scaune.
Meniul e imens la The Great Trafalgar Pub, si iti dai seama repede ca nu are cum sa fie prea buna mancarea aceea. Numai daca incerci sa iti imaginezi cum si unde tin ei atatea produse si ingrediente pentru tot ce scrie acolo, si te gandesti ca mai bine bei mai multa bere, ca se zice ca tine si de foame.
Am luat o pastrama cu mamaliga. Portie mare, carnea destul de buna la gust, insa aproape de nemancat fiindca era tare si atoasa. Mujdeiul, insa, a fost excelent, am mancat doua castronele pline, usturoi cu mamaliga calda, in amintirea copilariei mele de la tara.
Destul de multa lume la The Great Trafalgar Pub, maricica terasa aproape plina. Erau si straini, familii cu copii mici care infulecau hamburgeri, la fel ca si parintii care le suflau fumul in nas, la competitie cu chelnerii, dupa cum am spus. M-am uitat la toate mesele, erau putini care mancau, toata lumea bea bere la The Great Trafalgar Pub, asa cum si trebuie sa faci intr-un astfel de local, desigur.
Serviciul a fost lent, chiar daca erau multi chelneri. Vorbeai si tu cu cel pe care il prindeai mai aproape de tine. Unii apatici, altii doar obositi, insa o chelnerita fasneata foc si cu chef de vorba m-a inveselit si a salvat toata seara. Si am mai avut o discutie memorabila cu un chelner copil, care nu stia de ce e acolo, desigur, insa de o inocenta dezarmanta. Ne-am despartit prieteni, el mi-a si intins si strans mana la plecare, probabil ca sa imi arate ca nu ii mai era frica de mine. Pentru ca da, mi-a spus ca l-am speriat ingrozitor la venire si ca tot timpul cat am stat acolo nu a stiut “de unde sa ma ia”… 🙂
Preturile sunt mici la The Great Trafalgar Pub, daca le masuram cu restaurantele din zona.
The Great Trafalgar Pub e astfel pentru ca asa vrea sa fie, pentru ca au o clientela (probabil stabila) care vrea sa manance hamburgeri pe o terasa sordida, cu chelneri care fumeaza si beau cot la cot cu ei. Si eu merg in astfel de locuri daca au mancare rezonabila. Daca nu, nu. Poate doar pentru bere, pentru ca vin nu prea iti vine sa bei pe o astfel de terasa, iar limonada “fresh” nu beau, fiindca nu sunt femeie.
The Great Trafalgar Pub trebuie luat drept ceea ce este si ce vrea sa fie. Nu cred ca au vrut sa fie un restaurant sofisticat si elegant, dar sa nu fi stiut cum se face asta, asa cum sunt multe restaurante care arata cam la fel ca The Great Trafalgar Pub, insa in care chelnerii poarta camasi albe si papion si fac reverente de iti vine sa intri in pamant de jena pentru penibilul situatiei. The Great Trafalgar Pub asa vor sa fie, chiar pare sa le mearga foarte bine astfel, asa ca pur si simplu nu va duceti acolo daca sunteti sclifosit! (GB – august 2018)
