Riscurile meseriei de evaluator de restaurante

Se stie bine, oamenilor le place sa descopere locuri speciale si ascunse, de care putini altii au auzit, fie ca e vorba despre restaurante, despre evenimente sau multe altele. Si eu, cand scriu despre vreun restaurant putin stiut, am cei mai multi cititori, mai ales daca e si ceva deosebit acolo. Asa ca atunci cand primesc un astfel de pont, ma grabesc sa ajung.

Deunazi am primit o informatie foarte interesanta, despre un restaurant deschis de o misterioasa, rafinata si foarte frumoasa fata, cu un talent sublim de gatit, rar intalnit. Insa trebuie mers numai cu rezervare inainte si, mai ales, cu o recomandare, pentru ca nu primeste pe oricine.

Gasesc, deci, intr-o dimineata un e-mail in inbox de la cineva de care nu imi aduceam aminte. Insa a avut grija sa-mi explice mai intai ca ne cunoscuseram la Festivalul George Enescu, ca vorbiseram despre muzica, despre una si alta. Apoi mi-a laudat activitatile, si pe cea cu recrutarea, si pe cea cu concertele, dar, mai ales, pe ultima, cea cu evaluarea de restaurante, la care s-a oprit mai mult, insistand pe cat de multa incredere are in ceea ce scriu eu despre aceste restaurante.

Apoi mi-a spus cum a descoperit el acest restaurant, Svetlana’s Secrets, si cat de castigat as fi eu sa descopar secretele acestei domnisoare. De cititorii mei nu mai vorbesc, ar fi in delir sa afle asa ceva. Mi-a dat adresa si mi-a spus ca a facut el o rezervare si ca a pus chezasie pentru mine, e deja client fidel. Fiindca altfel s-ar putea sa stau prin fata portii fara sa fiu lasat sa intru, dupa cum am spus. Si a mai scris ca o sa am si un pahar de sampanie din partea lui, ca vorbise deja pentru asta. Adica nu va aparea pe nota, cu alte cuvinte.

Am gasit usor adresa, cunosteam bine strada. E in Bucurestiul aristocratic, elegant, trecusem de multe ori pe ea, dar nu avusesem habar ca e si un astfel de restaurant acolo. Am gasit casa, era un fel de bloculet mic, cu un etaj si ceva. In fata erau toate usile inchise, insa mi-am adus aminte ca in mesaj scria ca se intra prin spate. Intr-adevar, la un moment dat am vazut o placuta mica, mica de tot, pe care scria Ssss Sectets si o sageata spre capatul unei gradini de basm. Si da, in capatul gradinii apare o usa, cu acelasi Ssss Secrets pe ea, dar scris ceva mai mare. Era acum clar ca acolo o voi gasi pe Svetlana si fantastica ei bucatarie. Usa era inchisa, asa ca am sunat. A aparut un ochi in vizor, dupa care a disparut si nu s-a mai intamplat nimic o buna bucata de vreme. Am sunat din nou, alt ochi, alta asteptare, insa pana la urma la porte des merveilles s-a deschis si am fost invitat inauntru.

Ea foarte frumos la Svetlana, elegant, discret, primitor, o muzica placuta in fundal. In fata era un mic bureau d’accueuil si o hostesa, foarte tanara, frumoasa si eleganta. Buna seara, sunt George Butunoiu si am o rezervare! Aha! O programare vreti sa spuneti… Bine, o programare, daca vreti. Se uita intr-un caiet, da niste file inapoi, da si inainte, dar nu gaseste ce cauta. Ma intreaba inca o data numele, iarasi cauta, apoi se da batuta. Nu gasesc aici, poate ca ati facut programarea in tura cealalta si a uitat sa treaca, dar cred ca putem rezolva, ca e inca devreme si suntem ceva mai libere acum. Doriti cu o fata, sau cu doua?

A, uitasem sa spun ca in e-mail imi mai explicase cunostinta mea de la Festivalul George Enescu ca nu te poti aseza unde vrei la Svetlana, te asaza ea langa cine simte ca are energii si mantre compatibile cu ale tale si ca nu e recomandabil si nici politicos sa te opui. M-am bucurat ca frumoasa hostesa isi daduse seama atat de repede ca energiile si mantrele mele sunt perfect compatibile cu ale unor fete, si ca acum se straduia sa vada cu care. I-am zis ca mi-e totuna, ca e una sau ca sunt doua, daca mancarea e buna. Care mancare? Doriti sa iesiti cu fetele la masa, mai intai? Se poate, dar trebuie sa platiti dublu, si plata se face inainte, stiti regulile casei. Si nu puteti merge la orice restaurant, ci numai la cele agreate de noi…