Cel mai dedicat bucatar pe care l-am vazut eu vreodata
Shuichiro Sumiyoshi e nascut in Japonia, acum 32 de ani. E casatorit, are doi baieti gemeni de un an, sotia lui sta cu ei in Shikoku.
Tatal lui Shuichiro a fost chef la Imperial Hotel, unul dintre cele mai mari si mai luxoase hoteluri din Tokio si din toata Japonia, de altfel. Acum e la pensie, insa continua sa ii ajute, de cate ori e nevoie de el.
Shuichiro a intrat si el de timpuriu in bucataria de la Imperial Hotel, unde a trecut cam prin toate departamantele, multi vazand in el pe viitorul chef al faimosului hotel. S-a pregatit si s-a specializat in bucataria frantuzeasca fina, Haute Cuisine.
Cand domnul Kisaburo Ishii a fost numit Ambasador al Japoniei in Romania, a mers la domnul Kobayashi, presedintele (chairman of the board) Imperial Hotel si i-a cerut sa i-l dea pe Shuichiro Sumiyoshi ca sa-l insoteasca la Bucuresti, ca personal chef al resedintei sale. Ceea ce domnul Kobayashi a si facut, nu inainte, insa, de a-i face lui Shuichiro un training intensiv in bucataria japoneza traditionala, cum ar fi sushi si tempura, pe care Shuichiro lucrase mai putin pana atunci, la modul profesionist.
In noiembrie 2015 Ambasadorul Ishii si Shuichiro Sumiyoshi au ajuns in Romania. Si de atunci Shuichiro gateste pentru domnul ambasador, pentru fermecatoarea doamna Ishii si pentru invitatii lor. Pentru cei din Japonia pregateste meniuri frantuzesti si europene, iar pentru romani, europeni si alti neasiatici face mancare japoneza. Si lista de retete din capul lui Shuichiro e lunga…
Am mancat de mai multe ori ce a gatit Shuichiro si am fost impresionat, asa mi-a venit ideea sa scriu despre bucatarii ambasadorilor.
Saptamana trecuta a gatit special pentru noi, pentru mine, Norela si Cerasela, am fost invitatii domnului Ambasador si ai fermecatoarei lui sotii. Asa am putut sa-l fotografiez pe Shuichiro in bucatarie, si ce a iesit din mainile lui in sufragerie. Asa cum ma si asteptam, au fost numai mancaruri pe care nu le mai mancasem la ei:
- Aperitive: Mousse de rosii si consommé in aspic, Sunca si coada de vita in aspic
- Supa: Supa de topinambur cu mazare verde
- Peste: Cambula si homar à la nage
- Fel principal: Friptura de porumbel cu aroma de mar si ghimbir
- Desert: Parfait de ananas si nuca de cocos
- Vin alb Rubaiyat Koshu Sur Lie 2014
- Vin rosu Geverey Chambertin 2011
Iar Norela si Cerasela, care sunt vegetariene, au avut:
- Aperitive: Mousse de rosii si consommé in aspic, Legume cu sos de branza de capra
- Supa: Supa de topinambur cu mazare verde
- Aperitiv fierbinte: Douasprezece feluri de legume in stil oriental
- Fel principal: Ravioli cu ciuperci si sos consistent de ciuperci
- Acelasi Desert: Parfait de ananas si nuca de cocos
- Si aceleasi vinuri: Vin alb Rubaiyat Koshu Sur Lie 2014, Vin rosu Geverey Chambertin 2011
Din ce am mancat in aceasta seara, si din ce am mancat alte dati pregatit de Shuichiro, am tras concluzia, fara echivoc, ca il pot pune pe Shuichiro in lista foarte scurta a celor mai buni chefs din Bucuresti si, foarte posibil, cel mai tanar dintre ei.
Am mai stat de vorba cu Shuichiro si dupa cina, l-am mai descusut putin. Surprinzator, dupa o asemenea cina, dupa atata munca neintrerupta (chiar daca avea inca trei ajutoare in bucatarie), Shuichiro era foarte in forma si bine dispus.
La intrebarea care e cea mai buna bucatarie din lume, mi-a raspuns scurt, fara sa stea pe ganduri, ca cea frantuzeasca, La Grande Cuisine. Apoi, in lista lui de preferinte, cea personala, de aceasta data, e bucataria japoneza. Ca planuri profesionale, de viitor, isi propune sa aprofundeze tehnicile noilor bucatarii (Nouvelle Cuisine, inclusiv cea moleculara, in care crede). E convins ca va ramane toata viata bucatar, consacrarea ar insemna pentru el sa ajunga chef la restaurantul unuia dintre marile hoteluri de lux din Japonia – si mi-a explicat ca la ei, spre diferenta de alte tari, se intampla mai des ca unele dintre cele mai mari restaurante sa fie in hoteluri, ceea ce foarte rar vezi in Europa. Si dupa aceea sa-si deschida propriul sau bistrou in zona metropolitana Tokio.
Ii dorim lui Shuichiro Sumiyoshi sa ajunga cat mai repede sa aiba bistroul lui la Tokio, cred ca merita mai mult decat oricine sa isi implineasca visul. Rareori am vazut un om mai mai muncitor si mai dedicat meseriei lui si celor pentru care gateste…
(George Butunoiu)
