Torna Fratre e un restaurant romanesc ce isi propune sa recupereze tot felul de retete traditionale romanesti si sa puna in farfurie cateva mancaruri pe care nu le mai gasesti in alta parte. Si reuseste, intr-o oarecare masura. Sigur, prezentarea meniului e facuta cu destul talent de marketing, denumirile sunt originale, facute in asa fel incat sa crezi ca e ceva cu totul nou. In realitate, sunt eternele mancaruri romanesti traditionale, inclusiv cele din bucataria urbana, cu cateva mici variatiuni: un ingredient in plus, un condiment, o indicatie de preparare. Si nu e un repros, e foarte bine ca fac asa. In fond, si Mircea Dinescu face la fel, si s-a si imbogatit din asta…
Torna Fratre e pe o strada mai putin aratoasa, foarte circulata, intre Stefan cel Mare si Eminescu, nu departe de Teatrul Metropolis. Au o casa destul de mica si o gradina mare si frumoasa. Sunt case vechi pe acolo. Cand stai in gradina de la Torna Fratre te-ai putea imagina intr-o mahala pitoreasca a orasului vechi, daca nu ai auzi claxoanele si uruitul continuu al masinilor.
Au doua sali in casa, una mijlocie si una mica, si cu barul in minusculul hol dintre ele. Am fost de mai multe ori la Torna Fratre si inainte, inca de cand au deschis. Casa arata cam neingrijita, se pare ca nu pun deloc pret pe imagine. Pe hol erau niste salopete atarnate in cuier, tot felul de unelte si lucruri care nu ar avea ce sa caute intr-un loc in care primesti musafiri. Atmosfera e destul de provinciala in casa, dar nici in terasa nu au investit cine stie ce. Oricum, se bazeaza pe farmecul natural al unei gradini de casa veche in mijlocul orasului, si e suficient pentru multi dintre cei care vin la Torna Fratre.
Dar spun asta doar despre jumatate din gradina. Cealalta jumatate e asfaltata si facuta parcare. Ar fi trist sa faci asa ceva unei gradini din mijlocul Bucurestiului si daca ar fi masinile clientilor acolo, dar nu stiu de ce am eu un feeling ca sunt si masinile lor pe acolo. Se stie doar ca orice patron de restaurant bucurestean (si nu numai) isi rezerva intotdeauna cel mai bun spatiu din restaurant pentru parcarea proprie. Toti fac asa. isi suie masina pe trotuar, mai sa intre in restaurant cu ea, si pun si pe cate un chelner sa-i pazeasca locul. Iar daca au gradina, primul lucru pe care il cer arhitectului, cand incepe amenajarea, este sa-i faca lui locul pentru masina.
Meniul e lung la Torna Fratre, are o parte fixa, care nu s-a mai schimbat de 5 ani, ne-a repetat cu mandrie de multe ori unul dintre chelneri. Si mai au si un meniu de cherhana, care pare mai flexibil. Denumirile sunt incitante, dupa cum am spus, si te fac sa iei mai multe feluri decat ai putea manca, de curiozitate. Si mancarea e destul de buna, pare sa fie muncita, arata a mancare traditionala, unele feluri sunt aduse direct in vasele in care sunt pregatite in cuptor. Am luat ceva cu vinete, fara carne, destul de bune, un fel de sufleu de legume cu branza si iaurt, bun si acesta, coltunasi cu ciuperci, pe care le-as fi preferat taiate ceva mai marunt, pui cu smantana, care avea chiar smantana, nu faina, cum se face in partea asta de sud a tarii, si o rata buna la cuptor, cu varza calita, spuneau ei, dar nu era calita, era varza noua fiarta, arata ca o ciorba. Nu era rea varza asta, numai ca era altceva decat cred unii ca inseamna varza calita. Si daca te uiti sin in DEX, vezi ca definitia calitului nu se potriveste prea bine cu continutul farfuriei de la Torna Fratre.
Chelner (foto dreapta) si client (stanga), asteptand sa vada cine cedeaza primul ca sa dea buna ziua
Serviciul a fost asa cum il stiam si cum e descris de multe comentarii de pe Internet. Si pe noi ne-a indispus, la fel ca pe multi altii. Nu tin sa-mi dea cineva buna ziua cand intru intr-un restaurant, un magazin sau in alt loc public in care eu sunt clientul, adica cel din buzunarul caruia ies niste bani la sfarsitul vizitei in respectivul loc si intra in cel al patronului. Dar cand urmeaza sa sciu un articol despre acel restaurant, devin nesuferit… 🙁 Odata chiar mi-a spus un chelner, cu o inocenta dezarmanta, ca domnu, eu am invatat acasa ca intotdeauna cel care intra undeva da buna ziua, nu invers. Avea si el dreptatea lui, poti sa-l contrazici frontal? 🙂
La fel invatase si chelnerul de la Torna Fratre ca se face. Intru acolo, statea ca o statuie fix in mijlocul aleii. Ajung in fata lui, ma opresc, suntem la cateva palme unul de celalalt. Eu, care am ceva antrenament, pot sa ma uit fix in ochii cuiva si sa tac. Multi sunt surprinsi cand li se intampla asta, nu mai stiu cum sa reactioneze, uneori chiar intra in panica. Insa chelnerul de la Torna Fratre e bine antrenat sa reziste, sa nu fie el primul care da buna ziua. Asadar, ne-am privit in ochi, am tacut si apoi si-a vazut fiecare de ale lui. si sigur, pana la sfarsitul mesei nu am mai avut ce sa ne spunem, era evident ca fiecare asteptam sa terminam mai repede de mancat ca sa ne ne mai stresam unul pe celalalt…
Preturile nu sunt mari in meniu, sunt mai mici decat la al celelalte (putine) restaurante cu specific traditional romanesc la care chiar mananci bine. Pe nota au parut ceva mai mari decat calculaseram noi, asa babeste. Mi-am zis ca o sa ma uit acasa cu atentie la ce au pus acolo, insa am pierdut-o. Ramane pe data viitoare sa fiu mai atent…
Torna Fratre e, asadar, unul dintre restaurantele cu mancare romaneasca traditionala buna, terasa (partea fara masini) e placuta si pitoreasca, au clienti destui, pare sa le mearga bine… (GB – iunie 2017
Referinte
Torna Fratre, unul dintre cele mai bune rapoarte calitate - pret din BucurestiAm mai revenit la Torna de câteva ori în ultima vreme, și am mâncat foarte bine de fiecare dată. Saramură de...
