Restocracy

Chez Toni e un restaurant libanez traditional cunoscut deja in Bucuresti, e de 9 ani in acelasi loc, in complexul lui Pescariu, mai aproape de intrare, fara iesire sau vedere spre lacul Tei.

Au cladire fara etaj, careia i-au construitmai multe terase in fata, vreo doua acoperite in intregime, cred ca se poate sta acolo si primavara devreme si toamna tarziu.

Au un singur salon, nu foarte mare, destul de frumos amenajat. Cred ca a ramas asa de la inceput, de la deschidere, daca imi aduc eu bine aminte. E o atmosfera calda, culori placute, mult lemn. Vara, insa, toata lumea sta pe terasa, a pus si niste banchete acoperite cu covoare traditionale de-ale lor, arabesti, de efect. Au si multe plante, tin racoare vara, e placut. Fetele de masa erau cam uzate si niste scaune putin patate, insa si asta parea sa se integreze bine in atmosfera si sa intareasca sentimentul de autenticitate de la Chez Toni. Sper sa nu fi fost eu exagerat de subiectiv…

„Toni” vine de la numele patronului, Antoine Beaini, libanezul care e si bucatarul sef Chez Toni, asa cum se face intampla adesea in restaurantele libaneze si arabesti. E pasionat de ceea ce face, il vad tot timpul acolo, povesteste in permanenta ce si cum face el de mancare si de ce mancarea lui libaneza e neaparat mai buna decat a altora.

Ceea ce, in foarte mare masura, asa si este, am mancat mai bine Chez Toni decat in multe alte restaurante libaneze. Humusul e foarte bun, salata fattoush a fost incredibil de buna, cu niste frunze de salata foarte tinere si cu un gust deosebit. Cum ma cunoaste de multi ani, mi-a dat direct o kafta din rezerva lui, adica una cu mult seu de oaie si cu verdeturi, „cum nu le place la romani, ei stramba din nas cand le miroase a oaie, insa la noi kafta asa se mananca…”. E o dilema printre patronii si bucatarii libanezi, pentru ca romanii vor, intr-adevar, o kafta uscata, cu multa vita si putina oaie si, daca se poate fara seu de oaie deloc. Nu stiu cum de o pot manca, eu nu prea ma pot atinge de „versiunea romaneasca” a kaftei, si de aceea o cer numai in locurile in care stiu ca o fac si asa ca la ei in Arabia, oricat de tare s-ar indigna nutritionistii…

Preturile sunt moderate Chez Toni, serviciul bun, foarte personal, cu niste fete inimoase, care chiar voiau sa te serveasca si cu un chelner foarte sigur pe el, dezinvolt, cu replica prompta, care nu cade usor in capcana. Si Toni, desigur, care e acolo tot timpul si vorbeste cu toti clientii, multi dintre ei parand a fi cunostinte vechi.

Chez Toni e, deci, unul dintre restaurantele libaneze cele mai bune din Bucuresti, natural, autentic, cu mancare gustoasa si atmosfera placuta, preturi rezonabile. Merita un drum pana acolo cand vrei sa mananci si sa te simti bine, fara surprize neplacute de orice fel. (GB – aprilie 2017)

Dancing Lobster, martie 2020

Dancing Lobster, un adevarat restaurant portughezDancing Lobster e unul dintre restaurantele mari ale Bucurestiului. Si la propriu si la figurat. Nu am scris des despre el, desi il vizitez frecven...

Dancing Lobster, octombrie 2017

Unul dintre cele mai bune restaurante de peste si fructe de mare din BucurestiAm revenit la Dancing Lobster, pentru ca e unul dintre restaurantele mari ale Bucurestiului si unul dintre putinele re...

Dancing Lobster

Dancing Lobster, un adevarat restaurant portughezDancing Lobster e unul dintre restaurantele mari ale Bucurestiului. Si la propriu si la figurat. Nu am scris des despre el, desi il vizitez frecven...