Mica Elvetie

Domnul Jacob Hausmann, o lectie de marketing eficient cu Mica Elvetie

Mica Elvetie a fost cunoscut(a) pentru primul restaurant pe care l-au deschis cu multi ani inainte in Sandu Aldea, pe la mijloc, intre Marasti si Ion Mihalache. Era intr-o casa mica, cu o gradina foarte frumoasa. A avut faima lui, multa vreme a fost plin, veneau bucurestenii de departe ca sa manance la Jacob Hausmann, elvetianul proprietar si bucatar.

In 2012, cred, Jacob Hausmann a deschis un restaurant cu acelasi nume si in Centrul Vechi, la parterul unui hotel mic, Europa Royale, facut intr-o cladire renovata frumos din coltul zonei dinspre magazinul Unirea, pe langa Hanul lui Manuc. Nu stiu daca cele doua Mici Elvetii au functionat si in paralel o vreme. Si pe site-ul lor vad ca mai apare si Mica Elvetie Icoanei, cu multe poze dintr-o locatie care arata bine, dar nu am inteles defel ce e aceea, daca e si acolo un restaurant (presupunand ca „icoanei” face referire la numele unei cunoscute si frumoase strazi bucurestene), ce adresa etc.

Mica Elvetie de la Europa Royale, din Centrul Istoric, ocupa o parte din holul hotelului, cea care da spre strada, si nu cred ca are o alta sala, separata de acest spatiu. Si are si o terasa, desigur, de partea cealalta a ferestrelor mari, care sunt aproape un perete de sticla, de fapt.

In interior, Mica Elvetie e bine amenajat(a), fiindca hotelul Europa Royale e renovat complet si e bine facut, o investitie consistenta, insa nu pare nimic prea deosebit. E o atmosfera de hol de hotel, totusi, cu tavanul foarte inalt, un spatiu lung si nu prea lat.

Meniul de la Mica Elvetie e separat pentru terasa si pentru salon. Afara au un meniu simplificat, iar inauntru unul mai sofisticat, ca pentru conoscatori. Eu am stat in salon (un fel de a spune), desigur, pentru ca voiam sa vad ce mai gateste foarte mediatizatul domn Jacon Hausmann.

E un meniu mai degraba international la Mica Elvetie, cu insertii sau referiri explicite la specificul elvetian, cum ar fi carnea uscata si branzeturi elvetiene, fondue si raclette. Si, desigur, ideea fixa a domnului Jacob Hausmann cu carnea pe care sa ti-o frigi singur pe niste pietre incinse, pe care vad ca o duce cu el peste tot.

Cand citesti meniul de la Mica Elvetie te gandesti la bucatarie fina, insa nu prea e cazul. Din ce am mancat noi, hribii prajiti au fost mai buni, dar asta doar la a doua inghititura, cand ne-am prinsa ca trebuie sa dam jos sarea grunjoasa de pe ei. Pastele, nimic special cu ele, au venit cu niste dovlecei pane banali si cu un sos pe masura lor (a dovleceilor). La fel si legumele, comandate separat, ca sa vedem ce si cum. Pestele a fost bun si el, insa fara niciun sos, desi am cerut unul in mod special, stiind bine ca in restaurantele din Bucuresti sosurile sunt cosiderate ceva ce nu merita atentie.

Preturile sunt destul de mari la Mica Elvetie de la Europa Royale, din Centrul Vechi, pentru ceea ce primesti in farfurie. Serviciul a fost bun, cu un chelner incordat si mai ceremonios decat era cazul. Clienti erau destui afara, pe terasa, insa foarte putini in salon (holul hotelului).

Mica Elvetie de la Europa Royale, din Centrul Istoric e, asadar, un restaurant turistic, in primul rand. Poate ca are cateva mancaruri bune si foarte bune, probabil cele facute cu produsele lor elvetiene de calitate, si poate ca domnul Jacob Hausmann are si cateva retete deosebite, pe care le prepara cu grija si ii ies bine. Insa noi nu le-am nimerit pe acelea, din prima. Pana cand vom afla care sunt acelea, nu am vreun motiv special sa recomand cuiva sa faca un drum expres pana la Mica Elvetie doar ca sa maanance ceva deosebit.

Jacob Hausmann e un chef bun, care stie multe. Presupun ca acum da rar pe la Mica lui Elvetie de la Europa Royale, din Centrul Vechi, asa cum fac cei mai multi dintre bucatari care ajung vedete de televizor. Si e de inteles… (GB – mai 2017)

Centrul Vechi al Bucurestiului (Centrul Istoric), in coltul dinspre Piata Unirii si Curtea Veche, cu numeroasele sale restaurante, cafenele si cluburi