Fior di Latte, iunie 2017

Nu e fine dining, dar bucatarie italiana mai fina decat atat nu gasesti in Bucuresti, in acest moment.

Fior di Latte e un restaurant cu bucatarie italiana fina, deschis de cativa ani in bulevardul Primaverii, la parterul unui bloc nou construit, acelasi in care e si Osho, in celalalt capat.

Fior di Latte e un restaurant mijlociu ca marime, are o singura sala si terase pe nu prea largi pe margine, pe doua laturi ale cladirii. Salonul e decorat in culori deschise, mesele si scaunele sunt albe, peretii la fel, cateva decoruri marinaresti, cateva rafturi cu carti, niste mari cutii de carton care nu mai incapeau in magazie, probabil, au ajuns sa stea printre mese. Care mese sunt destul de inghesuite, daca vor fi pline toate intr-o zi, greu imi imaginez cu te poti misca pe acolo. E foarte luminos, peretii sunt de sticla, catre cele doua terase.

Meniul lui Fior di Latte e din bucataria italiana, evident, e bucataria clasica italiana, insa partea mai creativa a ei, cu produse si mancaruri mai fine, retete mai elaborate si mai ingenioase. Nu e fine dining in adevaratul sens al cuvantului, e pe jumatate, daca putem spune asa. Cred ca ar putea pozitiona si mai sus de atat, daca ar vrea, insa presupun ca e mai riscant si nu ies la fel de bine socotelile cu banii intr-o astfel de varianta.

Am avut un amuse bouche consistent si bun, care a venit foarte rapid. Apoi am luat o crema de broccoli cu praz si cimbru, destul de comuna, dar buna la gust. As fi preferat sa fie chiar supa, nu un fel de bulion, o puteai unge si pe paine, la fel de bine. Tagliolini cu trufe proaspete (nu erau proaspete, dar erau trufe adevarate, totusi) au fost bune, cu putin sos, asa cum trebuie, ca sa simti si gustul pastelor, nu inecate in sos, cum le primesti aproape peste tot in restaurantele cu specific italian din Bucuresti. File de lup de mare cu sos de lime pe pat de risotto primavera a fost bun, sosul bine facut; risotto a fost destul de banal, iar sparanghelul foarte bine facut, exact asa cum trebuie, insa plantele aveau cozile foarte tari si atoase, se vedea de la distanta, nici nu era nevoie sa musti din ele. Varfurile, insa, erau foarte bune, asa ca ar fi putut sa salveze onorabil situatia daca le scurtau, pur si simplu. Dar nu au facut-o, nu s-au indurat sa arunce cativa centimetri din pretioasele legume. Painea nu ne-a placut deloc.

Serviciul a fost bun la Fior di Latte, chiar foarte bun, cu o chelnerita foarte placuta, empatica, naturala, zambitoare, cu grija pentru ce facea. Mai erau si niste chelneri pe acolo, care pareau sa cam traga mata de coada, chelnerita parea sa alerge si sa munceasca cat ei toti la un loc.

Fior di Latte are preturi mari, o masa in doi, cu un vin bun, iti scoate repede 4-500 de lei de pe card. E drept, daca vrei sa mananci mancare italiana fina, ai foarte putine optiuni in Bucuresti. In afara de ei, daca mai sunt cateva alte restaurante. La restul, mancarea lor traditionala, populara… (GB – iunie 2017)

Fior di Latte

Simţurile sunt în alertă. Mirosul de lapte şi vanilie, de cafea proaspăt râşnita, de frişcă, de fructe, zdrobite ca să-şi împrăştie aromele. Gustul copilăriei. Fiecare prăjitură, gătită după reţete „de casă”, joacă un rol de madlena proustiana – dulce-cremos sau dulce-acrişor, sărat sau condimentat, intens aromat sau discret parfumat, gustul preparatelor îl face să se simtă protejat, acasă. Fiecărui oaspete al bistroului, consistența preparatelor – moale, cremoasa, crocantă, pufoasă, afânata, densă, aerată, fluidă, nisipoasă, catifelată – îi provoacă aducerile aminte. Starea de bine, sentimentul de confort, de casă primitoare la care să te întorci, pentru a te regăsi. Culorile sunt calde, senzuale, luminoase. Albul migrează către nude, către galben-pai, verde-fistic, roz-bonbon, bleu-diafan – în toate tonurile pastelate, de la cele foarte discrete către cele intense, care induc ludicul. Joacă-te cu toate culorile care sunt fireşti în „universul dulciurilor.”