Bagati mana adanc in buzunar daca vreti mancare cu suflet…

Scrie un exaltat pe Facebook: Adrian Port Imposibil de surprins gustul într-o fotografie, oricât de reușită. Așa că o să trebuiască să mă credeți pe cuvânt. Mai bine ar fi chiar să verificați personal. Da, minunăția de mai sus este la fel de gustoasă pe cât de bine arată in fotografie. Cea mai plăcută experiență într-un restaurant bucureștean din ultimii ani. Mulțumesc!

Si altii: Cristina Albu The best ever !!!!!!!!!!!! Really !!!!!!!; Georgiana Nitu gustat aseară din farfuria fiului meu, uhuhuh delicios! Thank you 🙂 Iar altul de la nu stiu ce blog despre mancare: If I had to suggest only one restaurant for you to try while visiting Bucharest, it would have to be Beca’s Kitchen.  Stefania Zoican Aseara cred ca am visat.  Da. Parca ceea ce s-a intamplat a fost asa frumos, ca intr-o poveste. Mi-am petrecut seara cu oameni minunati (si pe care nu ii cunosteam inainte), mancare fantastica – nu, nu exagerez cand folosesc acest cuvant si o gazda de imi venea sa o iau in brate. Ah, stai. Am imbratisat-o si am pupat-o. Asa de dragalasa era. Diana Zatreanu Foarte bun! Sosul exceptional!

Si ca acestea veti mai gasi multe, multe alte mesaje si comentarii… 🙂

Mi-am ridicat de multe ori Internetul in cap scriind despre mancarea din restaurantele „cu suflet”, incapatanandu-ma sa tin separate cele doua lucruri, adica sufletul cu sufletul, evantual asociindu-l cu ambianta, si mancarea cu gustul, fara sa reusesc vreodata sa le imbin, asa cum face lumea – in special partea femeiasca a ei…

Beca’s Kitchen e un restaurant destul de vechi al zonei. Un bistrou, mai precis spus. E intr-o casa mica pe Mihail Eminescu, fara etaj, aproape de Polona, unde mai intai a fost Escoffier, bistroul lui David Contant. In casa propriu-zisa au bucataria, iar alaturi e o constructie ce pare mai noua, probabil un fost garaj lungit si inaltat putin, au facut un salon acolo cu cateva mese. E bine amenajat, genul „cu suflet”, culori deschise, calde, ambianta de casa, placuta.

Beca’s Kitchen e un bistrou cu „mancare de casa” (homemade food), conceputa si facuta de Andreea Beca, de la care isi trage si numele. Meniul e scris cu creta pe tablita, ca la orice bistrou care se respecta, si are mancare din ceea ce acum se numeste „bucatarie urbana”, sau bucatarie de Internet.

Mancarea e bine prezentata, pare muncita in bucatarie, nu de la raionul de semipreparate. Duduia Andreea Beca face exces de condimente, ceea ce ne-a ridicat un prim semn de intrebare. Am luat o supa de legume (cartofi dulci, mult cimbru si tarhon) bunicica, niste paste cu legume fara gust, creveti curatati pe jumatate cu legume dstul de bune si intr-un sos de vin prost, de nemancat (sosul, crevetii au fost buni; despre acest sos scria comentatoarea Zatreanu ma sus!) si un piept de rata destul de bun si el, insa cu un sos pe care eu nu prea am reusit sa-l mananc.

Preturile mi s-au parut mari la Beca’s Kitchen. Pe cele patru feluri, plus doua sticle cu apa, am platit 208 lei. Pastele banale 42 de lei, crevetii vreo 60, supa de cartofi 16 lei si pieptul de rata 65. Fara desert, vin, cafea, ceai sau alte bauturi. O masa in doi, cu o sticla de vin bun, poate muta repede 300 de lei de pe cardul tau pe cel al Andreei Beca. Si sunt destui care fac acest transfer cu bucurie, daca te uiti la comentariile de pe internet si la faptul ca de cateva ori pana acum am vrut sa ma duc si nu erau locuri.

Mie, spre diferenta de foarte multi altii, imi este clar ca Andreea Beca nu e un mare bucatar, si ca nu va fi nici in viitorul apropiat. Sosurile nu sunt deloc punctul forte al Andreei Beca, si nici nu vor fi. E inca la stadiul la care inlocuieste (sau le confunda?) gusturile cu aromele. Daca dupa atatia ani face aceasta mancare, nu am niciun motiv sa cred ca, dintr-odata, peste cateva saptamani, mancarea ei va avea alt gust. E mancare buna, in general, cateva feluri s-ar putea sa fie chiar foarte bune, din cand in cand. Dar de aici si pana la o adevarat amare bucatarie mai e cale lunga.

Insa Andreea Beca are un excelent instinct de marketing, pe care si-l foloseste din plin, iar clientii care dau navala acolo, in cautarea sufletului, sunt bucurosi sa bage mana adanc in buzunar ca sa o plateasca pentru asta. Sa le fie de bine! Iar Andreea Beca, cand se va plictisi de gatit, poate sa-mi trimita un CV in engleza, o iau in calcul pentru unul dintre joburile noastre de top pe marketing… (GB – mai 2018)