Barbatii stau la coada in magazin ca sa-i faca curte lui Niki

Niki e o fata frumoasa, supla, inalta, impetuoasa, cu o voce sonora, autoritara si dominanta, foarte priceputa la marketing si la afaceri, si care stie sa si gateasca bine, pe deasupra. Nu e de mirare, deci, ca aspirantii la inima frumoasei domnisoare sunt numerosi, si ca e obligata sa stea de vorba mai mult cu tot felul de cetateni care isi fac drum pe la micul ei magazin ca sa cumpere o maslina, o spagheta sau o frunza de salata decat cu clientii care mananca acolo.

De Niki a auzit tot Bucurestiul, pentru ca ziarelor le place cand o fata tanara, frumoasa si supla se intoarce inapoi in Patrie, dupa ce a stat cine stie pe unde, ca sa deschida o mica afacere. Si nu orice afacere, ci una in care ea si munceste, se ocupa si de business, de clienti, raspunde si ziaristilor si curtezanilor. Iar daca mai e si dezinvolta si impetuoasa, asa cum e Niki, succesul e garantat, toata lumea vine sa-i ia interviu si sa o filmeze.

Supla Niki si-a deschis acum cativa ani o bacanie in care a pus si cateva mese ca sa poti manca ce iti iei direct din galantare, sau din cele cateva feluri pe care le pregateste ea acolo, in fata ta. Locului i-a spus, previzibil, Ciao Niki. Combinatia aceasta de mic bistrou sau osterie cu cateva rafturi si galantare cu produse pe care le poti lua acasa, ori sa le mananci chiar acolo o vezi peste tot in Europa Occidentala. Cateodata e mai mult bistrou decat bacanie sau patiserie, alteori invers. Ideea prinde bine si la noi, si ati vazut destule din astea la Bucuresti, unele chiar pline in permanenta.

Frumoasa Niki s-a instalat la parterul inalt al unui bloc nou de pe Eminescu, intre Polona si Tunari. Are o singura sala, fara terasa. E amenajata in stilul occidental actual, foarte luminoasa, cu un perete de sticla spre strada, colorata, vesela, tinereasca. Mi-a dat voie sa fac poze bistro-bacaniei, ba chiar si lor, asa ca m-a scutit de o descriere dificila. In spatele galantarelor are un banc de bucatarie cu aragaz si chiuveta, bucatarie care se continua intr-o camera de alaturi. In galantare are mezeluri (charcuterie), branzeturi, pungi cu paste si alte cateva lucruri conservate in borcane sau in ulei, iar pe peretele celalalt are vinuri si poate si lichioruri sau alte bauturi.

La o observatie sumara, se pare ca cei mai multi vin la Niki ca sa manance, nu am remarcat vreo curiozitate deosebita spre galantare. Cu exceptia susnumitilor, desigur, care isi fac drum doar ca sa o vada pe Niki si care pleaca apoi cu cate un pachetel sub brat si, poate, cu o speranta in suflet.

Cand vii si spui ca vrei sa mananci, inalta si subtirea Niki te indeamna sa iei un platou cu ce are ea in vitrina. Desigur, e mult mai rentabil pentru ea sa faci asta, marjele sunt substantial mai mari, timpul mai scurt, rotatia clientilor mai rapida. Daca insisti, totusi, sa nu mananci salam, esti informat ca poti primi un meniu al zilei, cu supa si inca ceva, ori ca iti pregateste pe loc o salata sau o portie de paste. Altceva nu poate face, fiindca nu are destul loc in bucatarie ca sa le gateasca cum trebuie.

Am vrut sa luam un meniu al zilei, dar chiar inainte de 13:30h deja rasesera toata mancarea cei mai grabiti decat noi, asa ca aveam de ales intre „platou”, salate si paste. Salatele au fost scoase de la inceput din lista de optiuni, pentru ca nu suntem femei ca sa mancam asa ceva la pranz. Nici „platoul” cu salamuri si branzeturi nu era in intentiile noastre, insa, decat sa luam cate doua portii de paste fiecare, ca sa ne putem satura, am luat „platoul” si cate o pasta.

Era destul de multa lume la Ciao Niki, de toate varstele si cu toate feluril de imbracaminte, probabil ca multi de la numeroasele cladiri cu birouri din jur. Dar, ca sa o vezi pe impetuoasa Niki si sa ii faci curte, merita sa vii chiar de departe, poate chiar din alt oras, desigur… (GB & Noro – iulie 2017)

Niki iesind din cadru…