Constantin Vladareanu, patronul Cuptorul cu Lemne

Constantin Vladareanu, patronul lantului Cuptorul cu Lemne, a deschis prima pizzerie in anul 1994, in Branesti (langa Bucuresti) avand un succes deplin la acel moment. De aceea, pentru a veni in intampinarea clientilor a decis sa extinda afacerea. Astfel, in 2001 a deschis o pizzerie si in Bucuresti.

Inspiratia in alegerea numelui Cuptorul cu Lemne a venit in momentul constructiei primului cuptor de pizza, un cuptor deosebit la acea vreme, realizat in stil rustic. Dorind sa scoata cuptorul in evidenta, s-a gandit ca si numele pizzeriei, si al intregii afaceri, sa fie acelasi: Cuptorul cu Lemne.

In 2003, Cuptorul cu Lemne s-a extins si pe partea de livrari, deschizand inca o locatie, dedicata doar segmentului delivery. Acest segment a fost extins in anul 2005 prin deschiderea unei noi locatii in zona Sincai-Tineretului.

In prezent, Cuptorul cu Lemne numara 3 locatii dedicate livrarilor, una dintre locatii fiind in Promenada Mall, atat pentru delivery, cat si pentru food court. De asemenea, exista si un restaurant Cuptorul cu Lemne, situat pe bulevardul Pache Protopopescu nr. 63. Pe langa acestea, Constantin Vladareanu detine si prima locatie (din comuna Branesti), pe care urmeaza sa o includa in cadrul brandului, actualmente activand cu denumirea initiala de la deschiderea din 1994.

Restocracy: Ce schimbari majore credeti ca vor fi pe piata restaurantelor din Bucuresti in urmatorii 5 sau 10 ani? Vor aparea concepte noi de localuri publice, categorii noi de mancaruri, servicii?

Constantin Vladareanu: E un pic mai greu de prevazut! Ritmul schimbarilor s-a accentuat in ultimii ani. Vor fi schimbari majore legate de functionalitate, de design, de tehnologizare, de oferte de meniuri cat mai diversificate. Concepte noi de localuri au aparut deja si vor mai apare. Formule testate in tarile occidentale sau de pe alte continente incep sa apara si pe la noi.

Si segmentul delivery este pe un trend ascendent. Omul are tot  mai putin timp la dispozitie si formula mesei rapide, dar de buna calitate, prinde tot mai mult teren.

Probabil vor aparea localuri mai micute, cu un design cat mai atragator cu o servire prompta, dar si foarte diversificate din  punct de vedere al meniului, mergand pe diferite nise.

Cred ca si cererea  clientilor continua sa se schimbe de la o zi la alta. Acestia devin mai pretentiosi, atat din punct de vedere al calitatii produselor, cat si al calitatii serviciului oferit.

Clar, ca oferta restaurantelor se va adapta la cerintele tot mai ridicate ale clientilor.

Restocracy: Cum credeti ca va influenta tehnologia businessurile de restaurante in urmatorii 5 sau 10 ani?

Constantin Vladareanu: Aceasta tehnologie incepe sa aiba, si va avea in continuare, un cuvant destul de important in activitatea restaurantelor. Tehnologia, care apare pe zi ce trece, va duce la o marire a calitatii, atat in ce priveste pregatirea produselor, cat si a serviciului oferit clientilor. Timpul de pregatire si servire va fi mai scurt. Relatia personal servire-client va fi mai prompta si mai precisa. Operatiunile de plata-incasare vor avea o mai mare siguranta.

Restocracy: In ce directie credeti ca va evolua ambianta din restaurante in urmatorii 5 sau 10 ani: dimensiunile localurilor, amenajarile, decorurile, mobilierul si aranjarea meselor etc.?

Constantin Vladareanu: Sunt convins ca vom merge spre acea categorie de restaurante mai mici ca suprafata, dar cu un ambient cat mai original, diversificat, placut. Acele localuri in care sa te simti ca acasa sau intre prieteni, sa fii relaxat, sa poti incerca gusturi noi, sa fii laudat de invitatii tai pentru alegerea facuta.

Restocracy: Ce restaurante vor disparea in urmatorii ani, care vor fi cele care vor ramane si se vor dezvolta?

Constantin Vladareanu: Cred ca vor disparea acele restaurantele clasice, cu acea atmosfera rece, cu acei ospatari plictisiti si nemultumiti, cu aceleasi vechi categorii de produse. Dar si  acele restaurante care, dupa un start bun, nu tin cont de evolutia pietei si nu diversifica serviciul oferit.

Restocracy: Ce produse sunt cel mai greu de gasit in Bucuresti? Ce ati vrea sa fie mai usor de gasit? Cum credeti ca vor evolua lucrurile pe piata furnizorilor in urmatorii ani?

Constantin Vladareanu: Exista o problema legata de furnizori, mai ales in ultima perioada, pe care o preluam noi, cei care suntem in relatie directa cu clientul.

Sunt inconstanti ca organizare, dar si ca oferta de produse. Eu am fost mai conservator la acest capitol si am incercat sa lucrez cat mai mult timp cu aceiasi furnizori. Am preferat aceasta  pentru ca ne cunosteam, aveam o garantia a produselor cumparate, exista o anumita rutina in acest proces de aprovizionare. Dar in ultima vreme lucrurile s-au schimbat destul de mult. Am ajuns sa schimb furnizori si la 2-3 zile! Nu asigura calitatea si constanta, nu ai o garantie a cantitatilor comandate si multe altele. Comanzi o materie prima, faci probe cu ea, creezi o anume reteta, incerci sa promovezi produsul respectiv si, dupa un timp, de multe ori destul de scurt, furnizorul te anunta ca nu mai produce acel produs, sau il produce intr-o alta varianta, si te trezesti cu un produs total schimbat, dar in acelasi ambalaj.

Mi-ar placea sa existe in Bucuresti o piata de peste, dar una adevarata, cu produse proaspete, cu produse diversificate. Ceea ce exista acum este o piata destul de limitata si care de multe ori nu iti inspira increderea necesara.

Sunt convins ca daca ar exista o asemenea oferta pe piata, si cererea ar creste vertiginos.

Restocracy: Ce restaurante credeti ca fac cel mai rau pietei gastronomiei publice din Romania? Cine face concurenta neloiala pe piata restaurantelor din Bucuresti?

Constantin Vladareanu: Pana acum 2-3 ani, cand a inceput campania si controalele ANAF, aveam o mare problema cu cei care nu fiscalizau. Chiar eu am fost de multe ori in restaurante respectabile, care nu dadeau bonuri fiscale.

Evident ca este o concurenta neloiala, din punctul meu de vedere! Dar cred si sper ca s-a cam terminat acest tip de comert.

Un fel de concurenta neloiala fac si cei care folosesc materie prima de slaba calitate si care astfel, prin costuri mici, isi permit sa practice niste preturi mici sau sa fie agresivi pe partea de publicitate.

Restocracy: Cand se vorbeste despre restaurantele din Bucuresti, cele mai multe reprosuri sunt aduse nu mancarii, nu ambiantei, nici preturilor, ci serviciilor. De ce credeti ca se intampla asta? Care credeti ca ar fi serviciul ideal asteptat de catre clientela dumneavoastra? Cum credeti ca va evolua serviciul in restaurantele din Bucuresti in urmatorii 5 sau 10 ani?

Constantin Vladareanu: Ne confruntam la ora actuala cu un deficit de forta de munca, cu o scadere a calitatii muncii prestate in acest domeniu. Degradarea legata de constiinta muncii pe care un angajat trebuie sa o execute, devine tot mai mare. Chiar am observat o ciudatenie. Oameni vechi, cu experienta, pe care te puteai baza in ceea ce priveste calitatea serviciului lor, au inceput sa se schimbe. A inceput sa apara o anumita nota de indiferenta, de nepasare, de acceptare a acelei mentalitati – lasa ca merge si asa . Aici, intr-adevar, este o problema!

Clientul asteapta  servicii de calitate, de buna intelegere din partea prestatorului de servicii, de amabilitate, de solicitudine. Asteapta o primire calda si un zambet, care, pe angajatul respectiv, nu il costa mai nimic. Raportul cerere-oferta pe piata muncii din acest segment de activitate, face ca impunerea unei anumite cerinte legate de calitatea serviciului prestat de anumiti angajati, sa fie destul de greu de implementat.

Restocracy: Ce tara apreciati cel mai mult din punctul de vedere al pietei restaurantelor, si cu care ati vrea sa semene mai mult restaurantele din Romania?

Constantin Vladareanu: Un raspuns destul de greu de dat! Cele mai multe tari au o piata a restaurantelor dezvoltata pe obiceiurile locale, pe traditii, pe o anumita cultura dezvoltata in acest sens. Din acest punct de vedere mi-as dori ca si in Romania sa se dezvolte tot mai mult piata restaurantelor bazate pe produse si traditii romanesti, dar de buna calitate.

Restocracy: Care este strategia lantului de restaurante pe care le conduceti pentru urmatorii 2/3 ani?

Constantin Vladareanu: Strategia de a tine pasul cu realitatile pietei si de a mentine si ridica calitatea serviciului oferit este prioritara pentru noi. Am in vedere si deschiderea unor noi locatii, dar as prefera deocamdata stabilizarea ofertei de munca.

Este un risc aici. Daca nu poti asigura forta de munca necesara  si calitatea ei intr-o unitate noua, vei risca sa afectezi imaginea intregului brand.

Probabil ca, daca se va stabiliza problema fortei de munca, atunci va fi mai usor sa facem acest pas. Dar nu renunt la ideea de a deschide noi locatii!

Restocracy: Cu ce se diferentiaza restaurantul/lantul de restaurante pe care-l conduceti fata de competitia dumneavoastra? Va ganditi si la alte elemente de diferentiere pe care doriti sa le implementati in viitor? Ne puteti dezvalui unul dintre ele?

Constantin Vladareanu: De regula nu prea ma uit catre concurenta. Prefer sa ma uit la mine, la ceea ce fac si ce ofer, si consider ca fiecare competitor ar trebui sa faca acest lucru. Clientul este cel ce alege. Incercam sa avem un serviciu cat mai bun, corect, un serviciu constant! Eu merg pana la punctul in care simt ca lucrurile sunt sustenabile, iar daca simt ca ceva se clatina, atunci ma opresc.

Restocracy: Care sunt masurile pe care le intreprindeti pentru a atrage si retine oameni competenti in cadrul companiei pe care o conduceti? Cat la suta din cifra de afaceri investiti in dezvoltarea oamenilor pe care-i conduceti?

Constantin Vladareanu: Cred ca in primul rand este vorba de comportamentul tau ca manager, fata de angajati. Cred ca aici este un lucru important.

Eu am o echipa consistenta de oameni cu experienta, unii care sunt alaturi de mine inca de la infiintare, iar unii cu o vechime rezonabila. Exista un nucleu constant si oamenii cred ca au simtit ca aici au garantia unui loc de munca, ca se bucura de o relationare profesionala foarte buna si au gasit mereu o intelegere, un ajutor. Nu am cuantificat nivelul investitiei in procesul de dezvoltare al oamenilor. Oricum, de foarte multe ori, constati ca investesti intr-un om, ii acorzi tot sprijinul si intelegerea si, dupa un timp, cand s-a mai perfectionat, te trezesti ca pleaca. De cele mai multe ori in strainatate. Pentru ca se plateste mai bine! Si o iei de la capat!