Articole si stiri legate de lumea gastronomiei, de piata restaurantelor si a localurilor de consum public si subiecte...

Ord. dupa

Restaurantele noi ale Bucurestiului Anul 2018 a avut o piata bucure...

4061 vizite 1 comentarii

Ublo Caffe, un bistrou in care ar fi bine sa stiti dinainte cine va se...

815 vizite 8 comentarii

Cum cere traditia, familia de sicilieni de pe Matasari pregateste un c...

408 vizite

Se cauta un Sushi Chef pentru un restaurant elegant cu specific japone...

153 vizite 2 comentarii

2018 s-a dovedit a fi un an de excepție pentru sectorul vitivini...

122 vizite

O cina memorabila pregatita de Chef Avi Steinitz la restaurantul Veran...

257 vizite

De la Curtea Regală citire: Să se dea-n țară de știre că trecere...

116 vizite

Centrul de Educatie Practica in Organizarea Evenimentelor Private – ...

29 vizite

Un concept de pop-up restaurant Vlad si Liviu sunt doi tineri bucat...

219 vizite

Compania românească Le Manoir a lansat Est, Est, Est, divizia de dis...

77 vizite

Athénée Palace Hilton București anunță numirea lui Tim Schmidt î...

111 vizite

Joi 6 decembrie 2018, a avut loc evenimentul de redeschidere al unuia ...

969 vizite

Motto: Bun pentru Gust, Bun pentru Sănătate, Bun pentru Planetă! ...

28 vizite

David Contant este deja unul dintre numele sonore ale gastronomiei si ...

169 vizite

Miercuri, 5 decembrie 2018, restaurantul Sardin a inaugurat noul meniu...

228 vizite

SPARKLING FESTIVE CELEBRATIONS Get enchanted by this year’s Chris...

75 vizite

Scrumbia de Dunăre este un pește sălbatic care migrează din Marea ...

76 vizite

GastroArt reeditează cărțile fundamentale ale gastronomiei. Cum le ...

56 vizite

ES Dl Jabu Mbalula, Ambasadorul Africii de Sud in Romania, despre vin...

107 vizite

Wine Ambassadors Dinner, alta cina memorabila pregatita de Chef Samuel...

165 vizite

O cina la LOFT, pregatita pentru jucatorii de golf din Romanian Golf A...

23 vizite

Campari Red Diaries - Entering Red: Ana de Armas este starul scurtmet...

81 vizite

O cina iordaniana memorabila cu prietenii in toamna tarzie a lui 2018 ...

586 vizite

Pizza Leggera, locul in care un italian suparat mi-a aratat cate mai a...

336 vizite 2 comentarii

Beck’s lansează în România patru beri speciale, inspirate din atm...

87 vizite

Canada si vinurile ei, putini de la noi au avut norocul sa ajunga pana...

274 vizite

ES Dl Felipe Guillermo Alvarez De Toledo, Ambasadorul Argentinei in Ro...

92 vizite

Joi, 8 noiembrie 2018, a avut loc deschiderea oficiala a GastroLab, re...

3499 vizite

V-am scris in urma cu cateva zile ca tocmai s-a deschis in Piata Flore...

1016 vizite 1 comentarii

ES Dl Mihai Gribincea, Ambasadorul Republicii Moldova, despre vinurile...

365 vizite 1 comentarii

ES Dl Arvydas Pocius, Ambasadorul Lituaniei in Romania, despre vinuril...

165 vizite

Cina libaneza memorabila cu prietenii, pregatita personal de Mohamed M...

1169 vizite

Impreuna cu AREA (Asociatia Romana de Educatie in Alergii) si cu Maria...

401 vizite

Vineri, 1 noiembrie 2018, Asociatia Producatorilor de Salam de Sibiu (...

88 vizite

O cina chiliana memorabila, cu cele mai reprezentative mancaruri chili...

158 vizite

Un investitor cauta spre inchiriere o vila interbelica renovata pentru...

296 vizite 1 comentarii

Un video-interviu cu ES Dna Tamar Samash, charismatica Ambasadoare a ...

138 vizite

A plecat la Londra in 2010 pentru a studia Global Business Management ...

932 vizite

Pentru prima dată în istoria Barilla, o femeie Chef este noul „Mas...

94 vizite

In noiembrie, Hard Rock Cafe Bucuresti sarbatoreste centenarul Marii U...

125 vizite

Daca imi va scrie chelnerul de la Trattoria Verdi, ii fac cadou un man...

2084 vizite

O faza care m-a surprins, m-a intrigat apoi, si m-a si impresionat, nu...

139 vizite

In tarile occidentale mari se folosesc in mod curent “domnule”...

87 vizite

Se numeste Agustina Fitri si este una dintre cele doua Lady Chefs ale ...

196 vizite

Un video-interviu cu Dl Serge Rameau, cunoscutul si indragitul Consu...

218 vizite

Saptamana trecuta, in cladirea aceea ciudata in peisaj, unde o vre...

2237 vizite 4 comentarii

Noua bucatarie romaneasca fina, creativa, aparuta pe lume in urma cu e...

822 vizite

Se lanseaza Centrul de Educatie Practica in Organizarea Evenimentelor ...

28 vizite

Mi-a scris cineva ca a gasit unele dintre cele mai bune mancaruri ital...

1152 vizite 4 comentarii

Un video-interviu cu ES Dl Jose Miguel Menchaca Pinochet, distinsul A...

177 vizite

Budureasca a lansat colecția de vinuri CENTENAR Fetească Neagră ...

128 vizite

Pe 6 și 7 octombrie peste 10.000 de oameni au ales să își petreac...

127 vizite

Harta Pâinii (https://gastroart.ro/harta-painii/) este un proiect pri...

165 vizite

Se cauta un asociat pentru un restaurant libanez cunoscut si bine anco...

378 vizite

O masa indiana adevarata si memorabila cu prietenii, pregatita de foar...

679 vizite 1 comentarii

O cina indiana veritabila si memorabila cu prietenii la familia Thangl...

1208 vizite 5 comentarii

O cina memorabila pregatita de cheful francez Samuel Le Torriellec...

701 vizite 1 comentarii

Domeniul Kelaru este numele pe care il poarta astazi o crama mica din ...

213 vizite

Bistro-ul Cafe Athenee din cadrul hotelului Athenee Palace Hilton înt...

127 vizite

Cine este Lulu’s Cake? Lulu’s Cake nu este doar o (alta) cofeta...

585 vizite

Trofeul Someleriei 2018 - ASR a organizat a 15-a editie a Concursului ...

510 vizite

O intrebare de urgenta actualitate si o mare dilema pentru oamenii...

332 vizite 2 comentarii

Marco Eichhorn preia conducerea hotelurilor Radisson Blu Bucuresti si ...

136 vizite

Conferinta internationala interdisciplinara „Coffee, Bread and Choco...

52 vizite

Congresul National al Gastronomiei si Vinului Editia a II-a, marti 2 ...

36 vizite

Miercuri, 26 septembrie 2018, incepand cu orele 18.30 Dianei 4 a gazdu...

92 vizite

A doua editie a Congresului de Gastronomie si Vin va avea loc marti, 2...

80 vizite

Sunt sigur ca marele restaurant Select e deja prezentat ca studiu de c...

607 vizite

A auzit multa lume despre KAIAMO, a fost cel mai mediatizat restau...

5996 vizite

Mărturisesc, m-a inspirat iepurașul de Paști. La vederea atâtor i...

136 vizite

Miau Cafe este o cafenea situata pe strada Intre Garle, nr. 7 (initial...

418 vizite

O cina indoneziana autentica la Amhar si Indriastuti Azeth, la resedin...

871 vizite

Experiențe memorabile, sustenabilitate și autenticitate – tendinț...

37 vizite

În perioada 6-7 octombrie, vinul, muzica și cultura Republicii Moldo...

124 vizite

Odata cu sfarsitul vacantei si cu venirea toamnei, iata ca regasim...

1289 vizite

Hard Rock Cafe Bucuresti a lansat un nou meniu disponibil pentru o...

165 vizite

Grupul Le Manoir deschide restaurantul mediteranean Corto Maltese și ...

564 vizite

Ambasada Republicii Federale Germania angajeaza, incepand cu luna octo...

152 vizite

Restaurantul bucureștean Le Bistrot Français aduce împreună cei ma...

175 vizite

MAIZE si-a deschis, in sfarsit, terasa, dupa foarte multe dificult...

762 vizite

Am asteptat mult, dar a meritat Saptamana aceasta (ultima din augus...

2289 vizite

Nu aveam de gand sa merg sa mananc in Centrul Vechi. Sunt cateva resta...

1857 vizite 9 comentarii

La Vinuri, restaurantul românesc situat în București, pe strada Epi...

230 vizite

Centrul de Evenimente The President continua seria degustarilor de vin...

44 vizite

In perioada 6-9 Septembrie 2018, Beraria H organizeaza prima ediție T...

114 vizite

Ma gandesc eu asa acum cateva zile, hai sa vad ce mai e si pe la F...

296 vizite

The Great Trafalgar Pub e un restaurant vechi al Bucurestiului, pe o s...

464 vizite

Mancare cu Staif nu e mancare sofisticata, daca la asta va duce prima ...

422 vizite 2 comentarii

Adevarul este ca despre gluten se vorbeste mult in ultima perioada. Si...

250 vizite

Tocmai mi-a trimis cineva o poza dintr-o cafenea din centrul New-Yorku...

1134 vizite 1 comentarii

... nu le dati toate procedurile in scris chiar in prima zi de la ...

702 vizite

Ma asteptam sa vad pana acum mai multe bistrouri-atelier ale unor buca...

549 vizite

Am fost de vreo doua ori si la restaurantul gagauz din Chisinau, Gok O...

3045 vizite

Ce-i nemultumeste pe clienti in restaurante? Eu am spus, si am ...

719 vizite 2 comentarii

Desi ne aflam intr-o perioada de vacanta, iata ca inceputul lunii augu...

2605 vizite

Alexandru Dan, vicepresedintele Asociatiei Somelierilor din Romania, s...

243 vizite

In cat timp se formeaza un chelner bun? In vreo 8 ore. Cam atat...

472 vizite 2 comentarii

Începând cu 19 august 2018 bucătăria restaurantului ATRA va fi con...

499 vizite

Restocracy, Expressoft si George Butunoiu au lansat un proiect de ...

874 vizite

Situat la marginea clocotitorului Centrul Vechi al Bucureștiului, pe ...

304 vizite
Afiseaza
vizualizari
comentarii

Am inceput sa studiez aceasta colorata lume din jurul restaurantelor acum cincisprezece ani, cand am cunoscut un milionar care si-a lasat jobul de presedinte la o mare corporatie ca sa se faca bucatar.

Aveam angajat un tanar american care, intr-o zi, mi-a povestit despre tatal sau. Fusese presedinte la o corporatie in California, cu peste un miliard de dolari cifra de afaceri si sef peste vreo 3,000 de suflete. Intr-o zi, capul familiei convoaca pe toti membrii pentru o comunicare importanta. Atunci nu banuiau ei cat de importanta este.

Dupa ce s-a asigurat ca toata lumea sta asezata, a rostit the most important statement din viata lui, dupa cum chiar el mi-a spus, cand am ajuns sa vorbim: Draga familie, astazi am demisionat. Nu vreau sa mai fiu presedinte, de acum inainte vreau sa fiu bucatar. Rasete, chicoteli, pana cand, unul cate unul, au inceput sa inteleaga ca vorbea serios. Apoi au urmat plansetele, rugamintile, amenintarile, implorarile, scandalul. Dar fostul presedinte le-a tratat cu calm, se pregatise bine inainte, stia ce se va intampla, era om trecut prin viata, nu degeaba ajunsese el ditamai capitalist.

Uitandu-se in urma, cei din familie si-au dat seama ca existasera cateva semnale, dar nu au stiut ei cum sa le interpreteze atunci. Presedintele statea din ce in ce mai putin la golf si din ce in ce mai mult in bucatarie, cartile de management se duceau mai in spate pe rafturi, impinse de niste carti noi cu poze de legume si de ustensile de bucatarie, isi cumparase si o vie pe dealurile din imprejurimi… Dar si la noi milionarii isi cumpara cate o vie, sau o echipa de fotbal, insa nu si-a lasat vreunul jobul ca sa se faca bucatar, asa ca inteligenta si logica membrilor familiei fostului presedinte nu pot fi puse la indoiala bazandu-ne doar pe aceste indicii.

Nevasta a cerut divortul. De nevasta fostului presedinte spun, pentru ca inca vorbim despre el. Au vandut casa, a vandut si via, dupa care fostul boss s-a mutat la Washington, unde s-a inscris la cea mai buna scoala de bucatari din America. Full time, sase luni.

Dupa care a plecat din America. De tot. S-a dus in Franta si s-a angajat ca simplu bucatar pe Cote d’Azur. A ajuns repede chef de partie, apoi sous chef. Dupa doi ani a plecat si s-a facut chef privé, luand doar angajamente scurte, de cate o saptamana sau doua. Zbura in toata lumea, pe unde il chemau alti milionari sa le gateasca. Cateodata isi mai trimiteau si avioanele private sa-l ia de pe cine stie unde.

Intr-o zi a venit in Romania sa-si viziteze fiul. I-a placut la noi, nu mai fusese. A zis chiar ca ar vrea sa ramana mai mult aici, ca sa vada nu doar Bucurestiul. Si eu, ca sa fac conversatie, i-am zis ca de ce nu am face si un mare restaurant aici, impreuna. M-a lasat cu gura cascata cand mi-a spus ca OK, hai sa-l facem, eu gatesc (eu adica el, nu eu, George Butunoiu) si ma ocup de tot, dar doar pentru un an de zile, dupa care plec.

Dupa cele cateva secunde care mi-au trebuit ca sa ma conving ca vorbea serios, ne-am apucat de treaba. A fost usor, inca nu uitase cum se fac lucrurile de pe vremea cand era presedinte. Asa a inceput povestea restaurantului Heritage, despre care unii cred ca inca isi mai aduc aminte.

Dar cu cateva saptamani inainte sa deschidem Heritage-ul, s-a imbolnavit grav. Investitia era deja imensa, nu era recomandabil sa aruncam milionul de Euro la gunoi, asa ca ne-am dus in Franta sa cautam un alt chef. Si ne-am intors cu David Contant.

Si David Contant e un mare chef, foarte mare, e cel mai bun chef care a lucrat pana acum in Romania. Sigur, nu-i pun la socoteala pe Juan Amador sau pe altii cativa care au trecut prin Bucuresti ca sa dea indicatii.

Pe David Contant l-am avut ca chef si cand mi-am deschis micul meu bistrou, La George Butunoiu si Oskar. Si la Heritage, si la micul meu bistrou, David Contant experimenta intruna. Facea tot felul de combinatii de legume, carnuri si si ingrediente, mergea prin toate cotloanele Bucurestiului ca sa caute produse si furnizori noi.

Apoi a ajuns la marginile orasului, si nu s-a oprit acolo, in fiecare saptamana ajungea tot mai departe. Cum tot nu parea multumit de ce gasea la magazine sau la piata, intr-o zi a cumparat o ferma pe langa Targoviste, ca sa isi cultive el singur legumele si sa-si creasca orataniile de care avea nevoie in bucatarie. Spre nelinistea mea si a contabilului, ajunsese sa experimenteze mult mai mult decat gatea, dar acesta este deja alt subiect.

Cand a venit la noi, David Contant mi-a cerut sa aiba cateva rafturi chiar in apropierea bucatariei. nu am stiut pentru ce, la inceput, dar apoi le-am vazut pline cu carti de cuisine si de haute gastronomie. Carti pe care David Contant le purta cu el peste tot, oriunde ajungea.

Dar de zece ori mai multe carti despre gatit si despre mancare am vazut la Alain Kremeur, alt francez pentru care a gati nu inseamna doar a fura meseria tragand cu ochiul la un bucatar mai batran decat tine, asa cum sunt convinsi cei mai multi bucatari, pentru care cartea e ceva ce-i sperie de moarte. Alain a avut cativa ani buni Le Bistrot Francais de la Institutul Francez, pe Dacia, pentru cine isi mai aduce aminte de vremurile acelea si de mancarea de acolo.

Si, ca si David Contant, si Alain Kremeur, om gospodar, a decis sa nu mai stea la mana furnizorilor si s-a facut propria ferma. A cumparat un conac parasit cu mosie la Singureni, pe drumul spre Giurgiu, si s-a pus pe treaba. A mers mai departe decat David. Alain are acolo si iepuri, oi, capre, vaci, isi face singur toata branza, ba are chiar si o balta cu peste. Si de cate ori ma intalnesc cu Alain, inainte sa-mi spuna ce mai fac el, nevasta sau copiii, imi descrie o noua reteta pe care a descoperit-o el in ultima saptamana…

Si pe Ileana am avut-o bucatareasa la micul meu bistrou. O fata tanara si frumoasa, subtire si vesela, fasneata foc, nebucuresteanca. Vine dintr-o familie de intelectuali de dincolo de munti, ea insasi filoloaga, la Univesritatea din Bucuresti. A lasat deoparte o cariera academica pentru a se face bucatareasa. Si Ileana ne facea mereu alte mancaruri, tin minte cum asteptam sa vina ora mesei, si eu, si musafirii nostri, ca sa vedem ce a mai inventat Ileana in bucatarie, in ziu aaceea. Am intalnit-o din nou acum cateva saptamani, tot bucatareasa, intr-un restaurant de la Piata Floreasca.

Sorin e ardelean. A terminat facultatea la Cluj, arhitectura, parca. A lasat-o si el balta, intr-o zi, si s-a inrolat in Legiunea Straina. A luptat cu dusmanii ani de zile, prin toata lumea. A fost in Arabia, in Africa, si cine stie pe unde i-am mai cautat. Apoi si-a strans cele cateva lucruri si a plecat de la Legiune. S-a dus la Paul Bocuse si a facut cea mai prestigioasa scoala de bucatari din Franta. Tot full time, ca si fostul presedinte american. S-a mutat la Lyon si s-a angajat bucatar, unde a ajuns pana la un restaurant cu doua stelute Michelin.

Dar glasul strabunilor iti tot soptea in ureche, Sorine, vino inapoi in tara, ca acolo e locul tau, Sorine, hai inapoi acasa, fiule! Si lui Sorin, cat e el de calit in lupta, i s-a inmuiat inima si s-a intors in Patrie. Si l-am angajat la micul meu bistrou. Dar mi-a pus o conditie: sa-i aloc un buget fix pentru experimente. Nu era mare, vreo 200 de Euro pe luna. Am facut-o bucuros, si il vedeam zilnic pe Sorin, intre pranz si cina, cum se apuca de treaba, cu o figura grava de alchimist, chiar cand ar fi trebuit sa se odihneasca.

Sorin e bucatarul de care isi aduc aminte cei mai multi dintre cei care au mancat la noi atunci. Si acum, dupa atatia ani, isi vorbim despre mancarurile lui. Toti ne aducem aminte cu nostalgie de el si de fata lui morocanoasa, tuns scurt. L-am intrebat de mai multe ori cati oameni a omorat in viata lui de soldat in Leginea Straina, dar nu a vrut sa-mi spuna, mereu schimba vorba cand ajungeam in acel punct.

Am facut o paranteza atat de larga ca sa pot arata cu cine nu seamana cheful de la Isoletta. Sigur, ar fi fost simplu sa spun ca seamana cu marea, marea majoritate bucatarilor bucuresteni, insa am ales varianta mai complicata, cum fac adesea… 🙁

Cand am revenit zilele trecute la Isoletta, dupa mai multi ani, si mi-am aruncat privirea pe meniu, am banuit ca au acelasi bucatar. I-am intrebat si mi-au spus ca da, e de vreo zece ani la ei, adica de la inceput. Un italian pe la mijlocul vietii, de vreo 45 de ani, care se simte bine in Romania.

Isoletta e un restaurant vechi al Herastraului, si printre cele mai faimoase. Dar faima si-a facut-o ca fiind cel mai scump restaurant din Bucuresti si din Romania, unde pe o portie de paste clientii lor fideli dadeau si cateva sute de lei. Insa acum au lasat preturile mai jos. E inca cel mai scump restaurant din Herastrau, insa pe tot Bucurestiul a ajuns pe jenantul loc al cincilea… 🙁

E frumos la Isoletta, asa cum e la cele mai multe restaurante din Herastrau, mai ales la cele care sunt chiar langa lac. Nu are ambianta spectaculoasa de la restaurantele care au platit arhitecti mari ca sa le amenajeze, insa e foarte curat, luminos, confortabil.

Meniul actual de la Isoletta e facut aproape exclusiv in jurul pestilor si al fructelor de mare, chiar si in paste si risotto. Au cateva feluri cu vita si alte carnuri.

Banuiesti repede care e nivelul, de la prima citire: denumiri simple, in care mancarurile nu au nume proprii, ci sunt descrise prin produsele de baza si ingredientele principale. Putine au sosurile mentionate, ceea ce e mai semnificativ decat orice altceva. I-am intrebat pe chelneri cu ce sosuri vin una sau alta dintre mancaruri, si au ramas trazniti. Se pare ca nu se asteptau la asa ceva, si nici in traininguri nu fusese inclus acest scenariu. Nu au stiut nici macar un singur sos din bucataria Isolettei. Unul dintre ei s-a repliat repede si a zis ca vorbeste la bucatarie sa ne faca un sos bun, pe loc. Si care e cel mai bun sos pe care il face bucatarul voastru italian? Aaaa, o sa vedeti, un sos cu rosii proaspete, cu masline si cu ulei de masline… A fost clar. I-am spus nu, multumesc!

Si rosiile proaspete sunt trecute chiar in meniu Isolettei! Cand vezi in farfurie, ca sa nu mai spun chiar si in meniu, niste rosii proaspete, fie ele Cherry, sau rucola cruda langa orice, paste, carne ori altceva, stii ca acolo nu lucreaza un mare chef si ca, cel mai probabil, nici nu va ajunge vreodata asa ceva.

Am luat un ton, destul de bun la gust, fiindca era proaspat, insa banal in rest, fara nimic altceva. Vita a fost buna, sosul destul de mediocru, dar feliutele de trufe de pe ele nu aveau nici un miros (ca gust oricum nu au), dar absolut deloc, nu imi aduc aminte sa mai fi vazut asa ceva intr-o farfurie de restaurant scump. Sparanghelul a fost surprinzator de bun, si plantele tinere si gustoase, si foarte bine facut, exact atat cat trebuie – ceea ce rar vezi, chiar si la restaurantele mari. Spanacul, insa, a fost de nemancat, terciuit, cleios si gretos, a ramas tot in farfurie. Carpaccio de nu mai stiu ce peste a fost foarte bun, dar pe acela, un peste crud, nu ai cum sa-l faci sa fie rau, oricat te-ai stradui.

Oricum, fusesem avertizat, chiar primisem o recomandare de la un prieten care mananca aproape numai la Isoletta: George, vezi, cand te duci acolo, sa iei mai mult produse crude, acelea sunt cele mai bune la ei, pentru ca sunt mereu proaspete si de cea mai buna calitare. Restul, insa…

Serviciul a fost surprinzator de bun, mai ales ca ma dusesem pregatit sa ma enerveze chelnerii, asa cum se intamplase de fiecare data cand am fost acolo inainte. Dar am gasit pe altii, mai tineri. Unul dintre ei, in special, cel care s-a ocupat cel mai mult de noi, a fost politicos si deschis, natural si binevoitor, saritor, dornic sa faca lucrurile cum trebuie.

Preturile sunt mari la Isoletta, dupa cum am spus, si au reusit sa le mentina asa de foarte multa vreme, poate chiar de 10 ani, de la deschidere. Ceea ce inseamna ca bucatarul lor italian are la dispozitie tot ce vrea, de la cele mai bune produse garantate de cei mai seriosi furnizori, pana la cele mai sofisticate echipamente din bucatarie.

Or, cand ai toate acestea la picioare, sa faci in continuare mancaruri simple si banale, fara niciun pic de finete, sos de rosii crude, masline si untdelemn, sa ii pui un asemenea spanac clientului in farfurie, asta spune multe, foarte multe despre tine. La 45 de ani sa te asemeni cu un taietor de peste crud si fierbator de spaghete, cand aveai sansa sa fii altceva, sansa pe care putini altii o au, e aproape o performanta…

Dar, ca sa inchei pe o nota mai pozitiva, totusi, revin la cugetarile prietenului meu, unul dintre cei mai mari contributori la bugetul Isolettei: George, oamenii aceia au reusit o performanta incredibila, sa tina restaurantul acesta plin zece ani, chiar cu preturile acelea iesite din comun. Dar te-ai gandit ca, avand un bucatar asa cum vrei tu, si cu preturi poate chiar mai mici, Isoletta s-ar fi putut goli? Si nu uita ca tu ai dat faliment de doua ori cu restaurantele, nu Isoletta! Da, asa este, dar cea mai frumoasa chelnerita din Bucuresti a ramas cu mine dupa faliment… 🙂 (GB – iulie 2017)

Isoletta

Ei bine, nu stiu sa raspund la intrebarea asta... E greu de crezut ca sunt atat de multe restaurante in Bucuresti ai caror chelneri nu stiu, pur si simplu, cum sa vanda nici macar o aluna, daramite...

Data actualizarii: 22/07/2017

  • Ion Vladescu :

    literatura pura

  • Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.